1.000 de oameni care m-au dezamăgit: Cristina GUSETH

Cristina GUSETH mi-a adus aminte de anii '50 când comuniștii abia veniți la putere nu aveau cadre și luau pe cine nimereau și-i instalau în funcții de conducere. Așa au apărut directori, ofițeri superiori, șefi în administrație, formați din inși luați de la coada vacii și puși să slujească partidului. Unii au slujit mai bine, alții au slujit mai rău, dar s-a văzut că lipsa de specialiști s-a transformat într-o calamitate pentru întreg regimul comunist.
Să fii absolventă de Facultate de Electronică și Telecomunicații din Institutul Politehnic București, promoția 1983 și să revendici postul de ministru al justiției mi se pare un salt în necunoscut atât de mare încât cel care vrea să-l facă face dovada că este rupt total de realitate.
Justiția este o lume aparte.
Oamenii care sunt absolvenți ai facultății de Drept sunt cu totul speciali.
Exigențele meseriei de magistrat sunt remarcabile.
Procurorii, judecătorii și avocații formează caste de nepătruns pentru ceilalți muritori.

Cristina GUSETH m-a dezamăgit că s-a lăsat manipulată, căci sunt sigur că nu a fost ideea ei de a candida la demnitatea de ministru al justiției.

Cristina GUSETH m-a dezamăgit că a confundat meseria de inginer pentru care are o diplomă cu calitatea de magistrat, care presupune parcurgerea unui număr de pașii pe care numai niște aleși îi finalizează.

Cristina GUSETH m-a dezamăgit prin răspunsurile date întrebărilor pe care i le-au pus oameni de meserie, răspunsuri ce dovedeau cu prisosință că ea nici vocabularul de specialitate nu-l stăpânea cât de cât.

Cristina GUSETH m-a dezamăgit pentru îndârjirea cu care a crezut că cineva are ceva personal cu ea de nu o preferă pe post de ministreasă la justiție, nu că ea nu e potrivită pentru a fi ministreasă acolo. Am cunoscut eu un nene care la beție zicea că dacă a doua zi i s-ar fi propus să predea neurochirurgie el ar preda și nu oricum, ci foarte bine. Eu aveam mari dubii, căci pe la facultatea cu pricina, profesorii când predau mai și operează în același timp și când ai luat ceva la bord, îți tremură bisturiul în mână...


(10 iulie 2022)

365 împotriva României: Cristina GUSETH nu-și vede lungimea nasului

Am avut un coleg cam tâmpit care la beție a debitat enormitatea cum că dacă mâine i s-ar zice să predea un curs de nu știu ce disciplină la medicină, ar face-o fără să clipească. Cred că așa se manifestă acei paranoici care cred ei în mintea lor bolnavă că au știința la degetul lor cel mic. Eu aveam o părere proastă despre respectivul, dar după acea zicere, părerea mea despre el a devenit foarte proastă. Discuția a apărut în legătură cu predarea unui curs de COBOL, limbaj de programare destul de complicat. Nu era chestia cu predatul cursului, ci se discuta că nu este decent să predai un curs fără să fi scris în viața ta un program în limbajul de programare COBOL.

Astfel toate astea fiind zise, când am văzut că Cristina GUSETH inginer în electronică și telecomnicații, absolventă a Politehnicii din București în 1983 se prezintă la audieri la comisia parlamentară pentru justție, m-am frecat la ochi și am crezut că nu este adevărat. Ce are electronica cu justiția nu am o ideie prea clară. Probabil interceptările necesare actului de justiție presupun tehnică bazată pe electronică. Zic și eu, nu dau cu parul. Că s-a făcut de râs, este o altă problemă, căci Cristina GUSETH nu avea cunoștințele elementare de drept este o altă problemă. Cu popii și cu avocații să nu te pui, zice o vorbă. Ori, Cristina GUSETH a intrat în groapa cu lei, căci cei din comisie s-au simțit lezați în amorul propriu, când un nejurist dorește un fotoliu de jurist. Biata Cristina GUSETH și-a zis că dacă la agricultură a fost un electronist sau un ginecolog, dacă la sănătate au fost doi economiști, o merge și la justiție ceva așa, aproximativ, cu două mâini, cu două picioare și cu creier la purtător. Prin poziția ei, Cristina GUSETH a tras cu vreo 20 de ani în urmă ideia de om potrivit la locul potrivit, nu de alta, dar comisia i-a și dat girul ei, arătând că 2+2 nu mai fac demult 4, ci oricât vrea mușchii premierului.

Nu am cum să respect pe cel ce crede că are capacitatea de a fi manager peste orice domeniu, inclusiv în acel domeniu în care nu a făcut studii universitare de specialitate, autentice, temeinice și la vremea lor, căci știm noi cum se iau doctoratele în ziua de azi, mai ales dacă mai ai și o funcție oarecare...

(04 august 2018)

Despre ONG-uri un pic

M-am enervat teribil de tare când am auzit ceva despre un audit pe la DNA sau PNA făcut de ONG-ul unde este Cristina Guseth, cea care s-a făcut de cacao la comisia parlamentară de justiție când a vrut să devină ministreasă. M-am gândit că un ONG are:

- un obiectiv nobil;

- susținere financiară;

- personal dedicat;

- mulți voluntari sufletiști;

- acțiuni de îndeplinit;

- vizibilitate majoră.

În realitate, nu am prea auzit de existența ONG-urilor decât în momente critice, ba cu câinii, ba cu copiii străzii, ba cu proteste legate de încălcările drepturilor omului. Am o vagă senzație de catifea că multe ONG-uri există cu scopuri strict legate de susrsele de finanțare sigure și că au personal care desfășoară activități minore pe salarii mari. Ca să fiu contrazis, mi-ar fi foarte convenabil dacă aș vedea la ONG-uri bilanțurile contabile, din care să văd voluntariatul, să văd acțiuni și că fondurile s-au cheltuit pentru a realiza scopurile, nu pentru salariile celor care lucrează acolo la ONG-uri, pentru că eu îi văd ca pe niște sufletiști, voluntari, dezinteresați spre partea materială, ci animați numai și numai de scopuri nobile. Să zicem că un ONG ar fi cu obiectivul de a împărți caiete copiilor nevoiași. Pe anul 2016 mi-ar plăcea să văd că acolo din 100.000 euro fonduri 3.000 euro au fost cheltuiți pentru utilități și transport mărfuri, 1.000 euro au fost cheltuiți pentru manipulare de produse și restul de 97.000 euro s-au dus pe caiete date copiilor nevoiași sub semnătură. Eu sunt sătul de emisiunile Tv așa-zise caritabile, în care se făceau tot felul de promisiuni care rămâneau neonorate, iar oamenii în nevoie, tot în nevoie rămâneau dacă mai trăiau. Acolo erau cheltuieli mari și ele se acopereau din acele sume ce rezultau ca donații sau donațiile în final nu se mai făceau. Cazul unui inel al unei cântărețe donat la Tv și nedonat în realitate, este celebru. 

Mi-ar place să știu cât la sută din fonduri s-au dus efectiv pe salariile celor ce lucrează în fiecare ONG sau ce case, mașini sau premii s-au obținut, în loc de realizarea celor legate de scopul nobil pentru care fiecare ONG s-a constituit. Nu știu dacă e obligatoriu ca ONG-urile să alcătuiască societatea civilă, dar știu că ele au tot ce trebuie ca societatea să devină mai igienizată cu mult.

(01 iunie 2017)