Un proverb zice că dacă dai prostului puterea, vezi de ce este în stare să facă și așa este. La viața mea am văzut mulți proști și fiecare din ei, în momentul în care au avut puterea în mână, au luat decizii atât de proaste încât mi-au certificat cât de proști sunt, dacă mai era nevoie.
Nu aș fi scris acest articol dacă un prieten al meu nu mi-ar fi povestit cum la un examen de admitere, când i-a zis decanului, despre care eu aveam impresia că era un băiat deștept, că nu mai poate rămâne după ora 24:00 pentru a finaliza nu știu ce lucrare, respectivul, i-a zis prietenului meu:
- De mâine, caută-ți alt loc de muncă!
Mai pe românește, decanul, l-a dat afară pe prietenul meu, căci el ca decan nu fusese în stare să-și organizeze munca în așa fel încât să încheie lucrările cel târziu până la ora 21:00, ca lumea să plece acasă și să se întoarcă la muncă a doua zi.
Prietenul meu, mi-a răscolit o amintire, căci în vara anului 1972, șeful meu de catedră, influențat de niște idioți, când a întrebat cine lipsește de la ședința de catedră din Aula Magna, unul dintre idioți, ca să-mi plătească o poliță a rostit numele meu, iar acel șef a zis:
- Dați-l afară!
El nu știa că eu lipseam pentru că eram trimis de un idiot de prodecan într-o bază de practică la Cluj, cu 100 de studenți pentru o lună de zile, ordinul de deplasare fiind semnat chiar de el, prodecanul, care nu a avut curajul să spună că eram plecat în interes de serviciu. Idioții sunt și lași pe deasupra.
Am reanalizat cele două întâmplări și găsesc că fac parte din categoria obiceiurilor tâmpite care se concretizează prin decizii tâmpite, luate la nervi, care sunt făcute de așa-ziși oameni care au puterea în mână, care cred că dacă acționează discreționar sunt mari scule pe bascule. În realitate sunt niște manageri proști, care iau decizii la nervi și care cred că lumea stă la picioarele lor, fără să-și dea seama că distrug destine, cariere, oameni. Pe un astfel de specimen l-am întâlnit pe când era un neica-nimeni și i-am zis ceea ce a făcut, exact pe tonalitatea cu care el a spus tâmpenia cu datul afară. S-a făcut mic și doar faptul că nu am dat mâna cu el în public, cred că a însemnat lecția că niciodată nu trebuie să faci rău cuiva.
(05 octombrie 2025)
Nu aș fi scris acest articol dacă un prieten al meu nu mi-ar fi povestit cum la un examen de admitere, când i-a zis decanului, despre care eu aveam impresia că era un băiat deștept, că nu mai poate rămâne după ora 24:00 pentru a finaliza nu știu ce lucrare, respectivul, i-a zis prietenului meu:
- De mâine, caută-ți alt loc de muncă!
Mai pe românește, decanul, l-a dat afară pe prietenul meu, căci el ca decan nu fusese în stare să-și organizeze munca în așa fel încât să încheie lucrările cel târziu până la ora 21:00, ca lumea să plece acasă și să se întoarcă la muncă a doua zi.
Prietenul meu, mi-a răscolit o amintire, căci în vara anului 1972, șeful meu de catedră, influențat de niște idioți, când a întrebat cine lipsește de la ședința de catedră din Aula Magna, unul dintre idioți, ca să-mi plătească o poliță a rostit numele meu, iar acel șef a zis:
- Dați-l afară!
El nu știa că eu lipseam pentru că eram trimis de un idiot de prodecan într-o bază de practică la Cluj, cu 100 de studenți pentru o lună de zile, ordinul de deplasare fiind semnat chiar de el, prodecanul, care nu a avut curajul să spună că eram plecat în interes de serviciu. Idioții sunt și lași pe deasupra.
Am reanalizat cele două întâmplări și găsesc că fac parte din categoria obiceiurilor tâmpite care se concretizează prin decizii tâmpite, luate la nervi, care sunt făcute de așa-ziși oameni care au puterea în mână, care cred că dacă acționează discreționar sunt mari scule pe bascule. În realitate sunt niște manageri proști, care iau decizii la nervi și care cred că lumea stă la picioarele lor, fără să-și dea seama că distrug destine, cariere, oameni. Pe un astfel de specimen l-am întâlnit pe când era un neica-nimeni și i-am zis ceea ce a făcut, exact pe tonalitatea cu care el a spus tâmpenia cu datul afară. S-a făcut mic și doar faptul că nu am dat mâna cu el în public, cred că a însemnat lecția că niciodată nu trebuie să faci rău cuiva.
(05 octombrie 2025)
