Un mediocru i-a învrăjbit pe cei excepționali de cei foarte buni.

Academia Română include oamenii excepționali ai României. Academia Oamenilor de Știință din România include pe foarte bunii specialiști ai României. În mod normal, este loc pentru toată lumea sub soare. Numai că, folosirea cuvântului academie ca element de definire a celor două instituții reduce ortogonalitatea elementelor de definire, cu efecte pe care Academia Română le-a resimțit din plin.
Despre Academia Română se știu lucrurile cu caracter istoric în mod clar. Apariția Academiei Oamenilor de Știință din România mai întâi ca ONG și apoi ca instituție de interes public după apariția legii nr. 31/2007.

Oamenii de știință se împart în mai multe categorii și anume:

- oameni de știință cu recunoaștere internațională și laureați ai premiului NOBEL,

- oameni de știință cu invenții brevetate, preluate de producție,

- oameni de știință cu rezultate originale de mare notorietate în teoria unor domenii,

- oameni de știință cu cercetări originale, pe bază de proiecte finanțate,

- oameni de știință autori de cărți de diferite niveluri de anvergură.

Dacă se alcătuiește o piramidă, în vârf se aflăoamenii de știință excepționali, la următorul nivel se află oameni de știință foarte buni, iar pe măsură ce se coboară spre baza piramidei, sunt identificați cercetători din institute și din laboratoare, care aspiră la a urca spre vârful piramidei, pe măsură ce rezultatele muncii lor le va aduce consacrarea.

În opinia mea, nu există nicio contradicție între tipurile de oameni de știință, căci intelectualii își cunosc cu precizie valoarea și nimeni nu dorește să ocupe un loc diferit de locul pe care-l merită. Numai că, prin modul în care sunt acordate facilitățile, se crează discrepanțe între aceste tipologii de oameni de știință, cu efecte dintre cele mai nefavorabile pentru climatul de muncă de cercetare științifică, datorită instalării suficienței exact acolo unde creativitatea, eficiența și originalitatea trebuie să aibă motoarele negripate de avantajele materiale, fie ele și pe termen scurt, strict legate de elemente cantitative, nu pe elemente calitative, bazate pe valoarea reală a soluțiilor obținute în plan teoretic al cercetării fundamentale.

Pentru toate problemele există soluție, dar important este să nu se creeze probleme. Dacă dai cuiva un salariu cu un leu mai mare decât colegului care face exact aceeași muncă este o mare problemă, cum tot o și mai mare problemă apare atunci când vrei să diminuezi cuiva pensia cu 15 de bani. În contextul nefericit creat, al separării oamenilor de știință excepționali de oamenii de știință foarte buni, numai o gândire mediocră a avut șansa de a opera o astfel de separare, în loc să definească filtre și mai clare de a accede în sfera oamenilor de știință excepționali, a oamenilor de știință foarte buni, care prin rezultate obținute în timp au dovedit că sunt excepționali.



(31 mai 2024)

365 împotriva României: Mihnea GHEORGHIU pășind printre dictatori

Cine vorbea în timpul lui Gheorghe GHEORGHIU-DEJ despre cinematografie, musai trebuia să rostească numele lui Mihnea GHEORGHIU. Acesta era un personaj complex pentru că deținea o funcție tehnică în cinematografie, dar acolo ajunsese numai și numai politic. Comuniștii știau rolul imens pe care îl joacă cinematografia în formarea conștiinței omului nou. Numai filmele create cu un anume mesaj au menirea de a face acest lucru. Mihnea GHEORGHIU era inclusiv scenarist. Un prieten de-am meu care se învârtea în sfere înalte mi-a movestit că Mihnea GHEORGHIU era într-un grup care l-a însoțit pe Nicolae CEAUȘESCU într-o vizită pe undeva. Atunci Mihnea GHEORGHIU i-ar fi zis lui CEAUȘESCU că un film despre BUREBISTA ar fi necesar. El avea deja scris scenariul pe această temă. Cel ce mi-a povestit zicea că CEAUȘESCU nu a zis nici da, nici nu, dar a dat afirmativ din cap, răspunzânt la o cu totul altă întrebare pusă pe o cu totul altă temă de altcineva. După un timp, Mihnea GHEORGHIU a zis că tovarășul a sugerat să se facă repede un film despre BUREBISTA. Din întâmplare, el, Mihnea GHEORGHIU avea scenariu. S-a pornit în forță și a apărut filmul.

Mihnea GHEORGHIU a pășit printre dictatori, căci el avea capacitatea de a se adapta rapid. A scris scenariu pentru filmul TUDOR, rolul principal feminin l-a jucat fiica lui GHEORGHIU-DEJ, Lica și acesteia i s-au satisfăcut toate mofturile și i s-au acordat toate onorurile, chiar dacă talent nu avea sărăcuța. Cred că dacă Nicolae CEAUȘESCU ar fi avut copiii cu înclinații artistice, cu siguranță ar fi făcut el ceva pentru a le satisface dorințele la cele mai înalte standarde.

Totuși, despre calificarea lui Mihnea GHEORGHIU am vuvinte de laudă căci:

- a făcut liceul la vremea lui,

- a făcut facultatea de litere la vremea ei,

- a făcut un doctorat încheiat la 28 de ani,

- a întemeiat revista Secolul XX,

- s-a reinventat de nenumărate ori.

Mihnea GHEORGHIU a știut să rămână în prim plan pe o lungă perioadă de timp și a știut să spună mereu vorbele pe care dictatorii doreau să le audă, fără a cădea el însuși în derizoriu prin excese, așa cum au făcut alți confrați de-ai lui, acum huliții de toată lumea.

(21 august 2018)