Vocația de pictor

Pictor ești dacă te naști pictor. Vocația de pictor nu se învață. A fi zugrav nu este mare grozăvie, dacă ai fost ucenicul unui pictor. Am văzut copii în fața blocului și dintre ei, unul era mai răsărit, făcea desene pe nisip sau folosind cretă desena pe asfalt. Ceilalți copii erau uimiți de ușurința cu care respectivul desena chipuri, case, vapoare sau păsări. El era talentatul.

Am cunoscut pictori adevărați. Ei au ceva al lor. Este acolo în ei un foc lăuntric. Este ceva care îi mistuie și doar prin culoare se manifestă.

Eu mi-am dorit să cumpăr tablouri, dar nu am avut niciodată banii necesari. La un moment dat am găsit un tablou care mi-a  plăcut. Aveam 2.700 lei și artista, C.I. cerea 2.900 lei. Nu aveam cele două sute de lei și am rămas cu buza umflată. De atunci nu am mai îndrăznit să mă mai gândesc la achiziționarea unui tablou, căci am considerat că nu este de nasul meu. Chiar dacă aș avea munți de bani, tot n-aș mai încerca. O umilință mi-a fost suficientă. 

Am avut ocazia să stau de vorbă cu pictorii Vasile MIHALACHE, Radu DĂRÂNGĂ, Dorin APREUTESEI și m-am convins și mai tare că pictor te naști și ești pictor, nu devii pictor ținând în mână o pensulă pe care o înmoi în vopsele și dai cu ea pe pânză.

(31 mai 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Vasile MIHALACHE

 Îi spuneam maestre lui Vasile MIHALACHE, profesorul de desen de la Școala generală 194 din Berceni, pentru că el era i pictor. În vremurile în care șeful meu de catedră mă tortura, singura mea scăpare era să mă refugiez în a face ceva și acel ceva era să pictez. Mi-am cumpărat pensule, tuburi de vopsele în ulei și de magazinele Fondului plastic de pe Lipscani am cumpărat pânzele cu cadru pe aveam să pictez.

De la maestrul am învățat foarte multe. De la el am câteva lucrări foarte frumoase, căci el era așa de generos încât, dacă cineva admira o lucrare a sa i-o dăruia cu mare plăcere.

El făcea și litografii folosind materiale neconvenționale pe care le avea la dispoziție, precum bucăți de linoleum. Era un mare colecționar de opere de artă. Îmi spunea că mergea la Institutul de Arte la expozițiile de sfârșit de facultate și cumpăra cu prețuri excelente tablouri ale absolvenților. Dacă cumpăra zece tablouri și dacă din cei 10 absolvenți, doi deveneau mari pictori, cu cote de piață foarte bune, spunea că este un foarte mare câștig. Vorbea că Sabin BĂLAȘA ar fi dorit să răscumpere o lucrare a sa din studenție și ar fi oferit un preț extraordinar de bun. Maestrul mi-a spus, dar eu nu dispuneam de bani să fac investiții, în plus, la o negociere a unei picturi, cu o pictoriță care cerea 2.800 lei, dar eu aveam 2.700, femeia nu a vrut să cedeze la preț și am plecat cu buza umflată și am conchis că nu e de mine să cumo=păr tablouri că niciodată nu voi avea banii pe care artiștii îi cer.

El a devenit primar al sectorului IV unde stăteam și eu și am devenit pentru o scurtă perioadă consilier de sector și în 14 mai 2004 maestrul mi-a dat o diplomă de excelență, pentru munca mea de consilier.

Vasile MIHALACHE m-a impresionat pentru faptul că după mulți ani de la terminarea Institutului Pedagogic de 3 ani și-a continuat studiile la Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu, și a obținut diploma de restaurator de opere de artă. O colegă a mea avea un tablou și nu știa cam ce este cu acel tablou. Am mers cu Vasile MIHALACHE și el i-a cerut niște ceapă. A tăiat ceapa și a spălat partea cu semnătura tabloului cu zeamă de ceapă, reușind să vadă că tabloul era într-adevăr al unui mare pictor român. Se vedea că maestrul făcuse studii de restaurator!



(17 ianuarie 2023)