Eu și recitatul

În mintea mea, poeziile ori se citesc, ori se recită, niciodată nu se povestesc și nici nu se analizează, Când citesc materiale în care așa-zișii analiști spun ce le trece lor prin minte cum că ceea ce deduc ei ar fi gândit poetul când a scris versurile, mă apucă greața și-mi vine să vomit. În loc să înceapă elucubrațiile cu ceva de forma: în ipoteza că poetul s-a gândit la cutare și cutare, versurile au semnificația, bla, bla bla, ei se aruncă și dau senzația că au intrat în mintea poetului sau au luat un interviu poetului și acesta le-a destăinuit ce a gândit el când. a scri poezia supusă analizei. Am urât partea din manuale care făcea o așa-zisă analiză a poeziilor și încerca să decodifice ce a fost în țeasta poetului când s-a scremut el să emane acele versuri.
Acesta este motivul din care acele rezumate cu care sunt chnuiți elevii care dau admitere la liceu sau bacalaureatul să le memoreze pentru a le reproduce în scris la examen, fără a fi citit poezia despre care ei sunt în stare să scrie și patru pagini pe nerăsuflate.
Eu ori am citit poezii, ori le-am citit și le-am memorat ca să le recit, fără a le face niciodată așa-zisa analiză. Mi-a plăcut o poezie după ce am citit-o, a învățat-o pe dinafară și când am avut ocazia am recitat-o și m-am simțit foarte bine, pentru mine în primul rând.

Am învățat poezii de VĂCĂRESCU, BOLINTINEANU, ALEXANDRESCU, EMINESCU, COȘBUC, BENIUC, dar și poezii ale unor poeți străini. Dacă nu le-am mai recitat, pe unele le-am uitat, dar dacă le-aș reciti, cu siguranță mi-ar reveni în memorie, ca în vremurile când le-am memorat pentru prima dată.

(12 mai 2023)

Transferul de notorietate și furtul de notorietate

Viața noastră cea de toate zilele este formată exclusiv din transferuri de notorietate și din furturi de notorietate.
Îmi aduc aminte când eram elev de liceu că am aflat de CAION, cel care l-a acuzat pe Ion Luca CARAGIALE de plagiat. CAION a realizat un furt de notorietate, căci și-a lipit numele lui de cel al marelui dramaturg.

Când George CĂLINESCU a publicat lucrarea Viața lui Mihai EMINESCU în 1932 a făcut un transfer de notorietate, căci acea lucrare reprezintă rezultatul unei munci de cercetare, de documentare și de creație, cu numeroase elemente originale. Cum este și deontologic, lucrarea are titlul Viața lui Mihai EMINESCU, numele poetului fiind scris cu litere mult mai  mari decât numele autorului acestui volum.

În anul 2007 Cristian MUNGIU a fost acuzat de plagiat de către Dan MIHU. Nu am făcut cercetări să văd dacă așa stau lucrurile, adică dacă Dan MIHU a publicat lucrarea înainte de a se face filmul, dacă are cum să dovedească plagiatul.

Îmi aduc aminte cum acum mulți ani, un profesor de la catedra de Management a intentat un proces de plagiat unui tip din nordul Ardealului care doar a schimbat numele autorului, iar cartea plagiată a fost utilizată pentru a promova pe post de conferențiar. Eu i-am zis profesorului să nu pornească nimic. El a dus un proces 7 ani, care s-a încheiat în coadă de pește căci hoțul avea un statut care i-a permis o astfel de soluție.

Vedem cum transferul de notorietate a scăzut ca intensitate, dar ponderea furtului de notorietate înflorește și se realizează cu mijloace perfide, așa cum este băgatul capului într-o poză sau declararea mândriei că David POPOVICI a devenit campion de înot, deși cel ce e mândru n-a făcut nimic în acest sens.

Poezia Epigonii arată cum marele Mihail EMINESCU realizează un transfer de notorietate, ducându-i spre nemurire pe Cichindeal, Mumulean, Văcărescu, Cantemir, Beldiman, Daniil, Pann, Boliac, Cârlova, Alexandrescu, Bolintineanu, Mureșan, Negruzzi, Alecsandri, Donici, Sihleanu.

Acum vedem transfer de notorietate de la sportivi spre politicieni, de la artiști spre politicieni în campaniile electorale.




(27 iunie 2022)