Ce este digitalizarea?

Toată lumea vorbește despre digitalizare. Chiar a devenit o obsesie digitalizarea. Mulți folosesc acest cuvânt fără să aibă idee ce este și la ce folosește digitalizarea.

Digitalizarea este un proces.

Procesul de digitalizare este de durată, ceea ce înseamnă că nu se face bătând din palme.

Procesul de digitalizare este costisitor, adică necesită foarte mulți bani.

Procesul de digitalizare are nevoie de o strategie pe termen de cel puțin 10 ani.

Procesul de digitalizare presupune participarea unor specialiști în informatică.

Procesul de digitalizare necesită participarea multor persoane, pe diferite niveluri de calificare.

Procesul de digitalizare are nevoie de aplicarea unor principii care să-i asigure viabilitatea.

Înseamnă că digitalizarea pornește de la faptul că există informații sub formă de:

- documente aflate în arhive sub formă de pagini scrise,

- benzi de celuloid cu filme realizate de-a lungul anilor,

- benzi magnetic e care stochează înregistrări sonore,

- imagini fotografice stocate în albume, cu sau fără texte lămuritoare,

- picturi aflate în muzee sau colecții particulare,

- obiecte care definesc stadii ale dezvoltării societății,

- tabele cu date care descriu fenomene fizice sau economico-sociale.

Când se vorbește despre calculator, automat se vorbește despre fișiere.

Digitalizarea este procesul prin care informațiile aflate sub diferite formate fizice sunt aduse la forma de fișiere prin scanare, conversie, înregistrare, transfer și captare.

Digitalizarea presupune echipamente care preiau informația existentă pe suporți tehnici și o transpun în fișiere de diferite formate, care sunt stocate în memoria calculatorului sau în memorii externe și care fac obiectul unor prelucrări, în raport cu obiectivele pe care și le definesc utilizatorii.

Editurile revistelor științifice execută procese de digitalizare pentru a pune sub formă de fișiere acele numere de reviste publicate în urmă cu zeci și zeci de ani pe hârtie, iar procesul se numește digitalizarea de reviste științifice. În final, cititorul va avea la dispoziție pe Internet toate numerele din revistă, de la primul număr, până la cel publicat acum, fără să existe deosebire în a accesa articolele și toate celelalte elemente pe care un cercetător științific simte nevoia să le folosească pentru a-și rezolva problemele.

Casele de discuri, folosind echipamente care asigură calitatea procesului de conversie a conținutului de pe discuri sub formă de fișiere, derulează procese de digitalizare însoțite de crearea de texte care permit regăsirea după diferite chei a conținutului existent în fișierele obținute.

Și noi acasă avem posibilitatea de a derula procese de digitalizare, dacă avem un scaner și obținem fișiere pentru cartea de identitate, pentru pașaport, pentru diplome, pen tru certificate de naștere, pentru facturi, pentru ordine de plată, pentru contracte de vânzare-cumpărare, de acum câteva zeci de ani.

Digitalizarea se face și în teatre unde există fie înregistrări audio, fie înregistrări video.

Digitalizarea se face și în televiziuni unde există fie înregistrări audio, fie înregistrări video de demult.

Digitalizarea este un proces care se derulează simultan oriunde există stocată informație sub formă de dosare, benzi magnetice, litografii, fotografii sau obiecte de mare interes. Ideea este ca digitalizarea să fie un proces în care se urmăresc anumite caracteristici de calitate și fișierele rezultate trebuie să fie cu un conținut de foarte bună calitate.


(11 august 2025) 

Ce să aștepți de la oamenii fără onoare?

Datorită faptului că în constituția noastră nu apare cuvântul onoare, înseamnă că onoarea nu este o trăsătură care să ne definească pe noi ca națiune sau ca popor. Un om de onoare are principii clare, pe care le respectă și nu se schimbă după interesele mărunte care îl domină pe el sau pe neamul lui.

Oamenii fără onoare se gândesc doar la ei, iar lăcomia, nemunca, lenea, mediocritatea și lipsa de performanță îi domină iremediabil. Numai așa se explică drama pe care o trăim de zeci de ani și nu reușim să ne adunăm și să ieșim din starea aceasta îngrozitoare, deși arătăm cu degetul spre direcții cunoscute, deși considerăm că noi nu avem nicio vină.

De la oamenii fără onoare nu trebuie să ne așteptăm la decizii care să curețe societatea și s-o pună pe acele șine care s-o ducă într-o direcție bună. Oamenii fără onoare caută  portițe pentru a-și crea avantaje imense pentru ei și pentru cei apropiați lor, făcând din alb negru și din negru alb, cu demonstrații halucinante, pentru a-și defini privilegii nemeritate sau pentru a le apăra atunci când simt că pământul ar începe să le fugă de sub picioare.

Noi am învățat că Roma antică era dominată de corupție, că despre Cartagina s-a zis: oraș corupt, oraș de vânzare, îți mai lipsește doar cumpărătorul. În ziua de azi, lucrurile sunt și mai complicate, iar dovezile sunt la tot pasul, prin care vedem comportamentul jalnic al oamenilor fără de onoare care apar la televizor, care vorbesc în parlament, care ocupă poziții deosebite în stat, oameni care prin tot ceea ce fac dovedesc opusul trăsăturilor unor oameni de onoare, căci vorba proverbului, unde nu este, nici Dumnezeu nu cere.

Faptul că azi a venit ministrul de interne al Austriei Gerhard KAMER și s-a purtat așa cum s-a purtat, arată clar că era conștient că are în față o mulțime de pantaloni în care se află trupuri amorfe, lipsite de onoare, de verticalitate, de calitatea de a impune un cod al eficienței pentru națiunea română. Faptul că poduri pe care trec trenuri sunt sprijinite cu bârne, arată că oamenii fără onoare nu știu să ia decizii în timp util, pentru a recondiționa acele poduri, dar lipsa de moralitate care merge mână în mână cu lipsa de onoare, generează studiile de fezabilitate care nu duc niciunde și șirul infinit de termene care duc la amânarea unor măsuri energice, căci lipsa de onoare înseamnă manifestare prin indecizie și inactivitate.




(26 aprilie 2023)

Ce mai zice, bre, managementul politic?

Managementul politic nu este o știință care în perioadele de liniște este bun și în perioadele tulburi și de criză, își pierde valabilitatea. managementul politic este valabil tot timpul. De la o perioadă la alta, concluziile sunt diferite, dar la acele concluzii se ajunge aplicând aceleași tehnici și metode.

Principiul continuității trebuie studiat cu mare atenție. O persoană care ridică haltere și zi de zi ridică 100 Kg cu eforturi mari, dar le ridică, vom conchide că și în zilele următoare, dacă va continua să se antreneze, va ridica haltere între 80 și 110 Kg. Dacă dorim să lărgim intervalul, vom construi ipoteza că persoana va ridica între 50 - și 120 Kg, în niciun caz nu va ridica greutăți mai mari de 140 Kg. Tot așa stau lucrurile și cu studiul componenței structurilor guvernamentale din diferite țări. Variațiile de la vârful puterii în diferite țări au caracter predictibil, căci continuitatea respectării termenelor în care se produc alegerile, derularea crizelor politice și schimbările de persoane nu se produc instantaneu decât în cazuri rare.

Principiul corelării trebuie analizat căci nimic din evoluțiile sociale nu se produce instantaneu și independent, întrucât tot timpul între factorii care determină evoluțiile din cadrul sistemelor la toate nivelurile, există corelații, directe, puternice și de durată. ideea de a izola anumiți factori este doar o abordare teoretică pentru a înțelege mai bine dinamica unor aspecte ale evoluției și pentru a demonstra direcțiile pe care un fenomen le urmează în timp, în funcție de factorul supus analizei.

Principiul separării este esențial, căci de capacitatea de a separa planurile depinde foarte mult calitatea analizei pe care o facem în contextul unui management politic adecvat în raport cu instrumente de care ne servim la un moment dat. dacă se aplică acest principiu la ceea ce se întâmplă la ora actuală, vom vedea că lipsesc foarte multe piese din masa unde se dorește recompunerea unui puzzle și orice tentativă de a realiza tabloul complet este însoțită de ipoteze care să înlocuiască piesele lipsă, ceea ce relativizează concluziile finale, aruncându-le în zona fantasticului și a lipsei de realism.

Cele trei principii trebuie văzute în contextul surselor disjuncte care au ca scop esențial manipularea persoanelor, în contextul actual geopolitic, puterea cea mai mare aparținând celui ce dispune de mijloacele și tehnicile de a rafina mesajele astfel încât credibilitatea aparentă să fie dominantă.

(28 februarie 2023) 

Unu' pentru toți și toți pentru unu'

Când eram pionier, undeva prin anii 1956 - 1961, am auzit la o comandantă de detașament, elevă de la liceul seral, expresia unu' pentru toți și toți pentru unu', căci ea ne dorea să fim solidari, iar noi, copii fiind, o cam luam razna și ne comportam individualist, fiecare cu ce era al lui.

Tema a revenit și mai târziu, când ni se cerea să fim egali, adică să facem și ceea ce colegul nostru nu făcea. dacă mergeam la muncă voluntară în agricultură, apărea câte un personaj, ca un munte, puternic, care subit devenea neajutorat, fragil și pentru acre trebuia să muncim noi, ceilalți, ca la terminarea muncilor, respectivul să ne râdă în nas.

Credeam că treaba aceasta cu unu' pentru toți și toți pentru unu', a dispărut odată cu comunismul. Văd că ea a reînviat subit, căci este nevoie ca toți să fim la fel. Nu spun exact cum căci ar fi o erezie și arăt cu degetul. Dar cei ce nu au gaze pentru la iarnă, trebuie să primească de la cei ce au. Unu' pentru toți și toți pentru unu'. Societatea umană are plusurile și minusurile ei și sunt principii care sunt specifice tuturor modurilor de producție, căci solidaritatea este o trăsătură umană, deși o vedem și ma alte mamifere.

Partea dificilă apare în momentul când îndoctrinați cu superioritatea societății democratice față de comunism, vedem că și în democrație funcționează ceea ce comuniștii foloseau ca principiu de bază și unii chiar nu mai înțeleg nimic. Numai că oameni suntem și nu suntem sub vremi, ci deasupra vremurilor, drept care avem capacitatea de a privi detașat vicistitudinile care trec peste noi și nu ne doboară.


(18 octombrie 2022)

Lupta pentru fotoliul de decan sau ascensiunea spre vârful puterii

Cine dorește să urce în ierahia universitară până la poziția de rector trebuie să treacă prin funcții din aproape în aproape. Istoria arată că niciun rector al Academiei de Studii Economice nu a ieșit din spuma mării, ca un necunoscut.
Profesorul Nicolae Istudor, actualul rector al ASE a fost  prorector în ultimii șase ani.
fostul recor, profesorul Pavel Năstase a fost prorector și înainte de a fi prorector a fost decan de facultate.
Fostul rector, profesorul Ion Gh. Roșca înainte de a fi rector, a fost prorector cu cercetarea, înainte de această poziție a fost director al centrului de cercetări economice și înainte de acesta a fost șef de catedră și înainte de acesta a fost foarte foarte sus.
Și despre ceilalți rectorii se vor  spune foarte multe lucruri frumoase, pentru că fiecare s-a dovedit o personalitate proeminentă de-a lungul anilor.
Este importantă lupta pentru fotoliul de decan pentru că după 8 ani de ocupare a acestei funcții se deschid larg ușile unei evoluții la nivelurile următoare, pozițiile de prorector saud e rector fiind mult mai accesibile decât dacă un candidat nu și-a făcut încălzirea mai înainte.
Una este să vrea omul să fie decan și alta este să și devină. Există o serie de condiții dintre acre enumăr:
- întocmirea unui program beton, concret și închegat;
- acceptarea de către consiliul de conducere al afcultății;
- îndeplinirea criteriilor de exigență ale noii echipe manageriale de la vârful ASE;
- creerea de către candidat a  contextului favorabil selecției sale;
- asigurarea continuității de atitudine;
- eliminarea discrepanțelor dintre interesele selectorilor și cele ale selectaților.
Este o luptă nu între persoane, ci între dorințe și obiective.Pentru prima dată acum îb ASE regulile specifice procesului de selecție sunt cu totul altele. Dacă în anul 2004 poziția de presedinte de Senat era neclară și ușor  neconcordantă, acum presedintele Senatului ASE este învingătorul cu un scor confortabil de peste 70%. Dacă până acum rectorul rezulta și din jocul de alianțe al celui de pe poziția a treia, acum unrector ales din primul tur, cu o echipă definită în concordamnță cu principiile desprinse din programul care i-a adus victoria, va continua implementarea programului în mod neabătut, iar alegerea decanilor este următorul pas.
Sunt sigur că nu vor fi surprize, pentru ca se știu criteriile și orice candidat care și le aplică vede dacă se califică sau nu dacă se autoevaluează corect.
Cel ce va fi decan de facultate este continuatorul la un nivel de execușie a exigențelor din programul cu care profesorul Istudor a câștigat poziția de rector.
Se știe că 2 +2 = 4. Deci dacă acestă adunare este foarte simplă, nu este nici mai complicat și nici de neînțeles algoritmul prin care noua conducere a ASE îi va valida pe decani. La o analiză amanunțită, strict matematic se știe de pe acum cine este noul decan la fiecare dintre afcultăți. Oricine aplică corect algoritmul descris în programul cu care a câștigat profesorul Istudor fotoliul de rector, obține ierahizarea și deci pe cel ce ocupă prima poziție, adică decanul.

(11 martie 2016)