1.000 de oameni care m-au impresionat: Profesorul inginer de ARO Paul POPESCU

Totul s-a petrecut acum peste 35 de ani. Aveam un autoturism de teren ARO 244D care-mi făcea tot felul de probleme. S-a întâmplat într-o iarnă că a trebuit să dorm pe autostrada A1 că mașina m-a lăsat baltă. Spre dimineață a venit un alt ARO 243 însă cu soția și niște domni care s-au uitat la mașină. M-au remorcat și am revenit în Pitești. Unul dintre domni era un tânăr inginer, pe nume Paul POPESCU, profesori la Școala de Ofițeri Tanchiști din Pitești. Celălalt era maistru militar, dar nu punea mâna pe nimic. Zicea că este alergic la motorină, dar nici nimic altceva nu făcea în afară de a privi. M-a impresionat profesorul inginer de la tanchiști prin faptul că știa foarte bine despre ARO. Vedeam după cum umblă cu sculele și după cum demontează, analizează și re-asamblează. A făcut el ceea ce a făcut și mașina a pornit și a mers mult timp fără vreo intervenție la partea mecanică. Scriu aici despre profesorul inginer de la școala de tanchiști că de prea puține ori am văzut ingineri care să pună mâna pe piese, să se murdărească de vaselină și să lucreze efectiv. Mulți știu teorie, dar practica este cea care dă valoare și profesorul inginer de la școala de tanchiști mi-a dovedit că are valoare. Era un tip înalt, foarte slab și îi mergeau mâinile ca la un artist plastic. Avea gesturi precise și vorba măsurată. Meseriașii cu care am colaborat în diferite spețe în primul rând îi criticau pe cei care lucraseră înaintea lor. El nu a făcut niciodată așa, ci a lucrat pur și simplu, fiind interesat de ceea ce trebuia făcut și nu de a se urca pe un piedestal după ce l-ar fi azvârlit de acolo de sus pe un altul, pentru a elibera locul pe care să se așeze el.
Dacă regret ceva, regret că nu i-am reținut numele. Merita ca să încep lista celor care m-au impresionat cu numele lui, dar am tot sperat că întrebând pe colo și pe colo, voi reuși să aflu cum se numea acel tânăr inginer cu mâini de aur. N-am reușit și de aceea scriu acum mai către final, punând acest titlu. Azi 17 mai 2023 am aflat numele acestui om special. Este Paul POPESCU.

(19 aprilie 2023)

(17 mai 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Daniel BALABAN

Când am ajuns prima dată la un service de ARO și aici mă refer la cel de pe strada Ceremuș, am avut ocazia să-l cunosc pe șeful de service care era tânărul inginer Daniel BALABAN. La mine contează prima impresie. Această primă impresie a fost una bună, căci inginerul Daniel BALABAN mi s-a părut un om dinamic, mobil, respectat de subalterni și ordinea existentă în acel service arăta că lumea știa bine ce are de făcut, pentru că șeful dăduse tonul lucrurilor bine conturate, lămurite și existența procedurilor nu lăsa loc de abordări empirice, cum l-ar fi tăiat capul pe fiecare dintre lucrătorii din service.

La Daniel BALABAN la service m-a impresionat disciplina programărilor. Nu mi s-a întâmplat niciodată ca să fiu programat la o anumită oră și când am ajuns acolo să mi se spună că am de așteptat o oră sau că în ziua și la ora cu pricina mecanicul la care am fost repartizat să nu mă primească pentru varii motive, cum mi s-a întâmplat pe la alte service-uri și înainte de 1989 și după 1989.

Deși era foarte tânăr, Daniel BALABAN, mai precis inginerul Daniel BALABAN era foarte respectat printre lucrători, dar și printre clienți. Cei cu ARO 243 sau ARO 244 nu erau oarecine, ci erau oameni care aveau treabă, fie la stat, dar nu orice treabă, ci treabă specială, ori erau cărăuși de legume de pe lângă București, ori așa, rătăciți ca mine, care aveam ARO 244D dar lucram în învățământul superior. Oricum, trebuie să spun că lui Daniel BALABAN de fiecare dată când ajungeam în Ceremuș, dar mai ales, când plecam cu problemele rezolvate, pentru promptitudine, în mintea mea îi acordam nota 10(zece).

(16 aprilie 2023) 

1.000 de oameni care m-au impresionat: Petre BUCIOG

În vremurile când aveam un ARO 244D și mergeam la service de pe strada Ceremuș acolo unde se reparau mașinile de teren ARO, am avut ocazia să-l întâlnesc pe electricianul Petre BUCIOG. Era un bărbat sub 45 de ani, slab, înalt, îmbrăcat tot timpul cu o salopetă care îl arăta și mai slab decât era el în realitate. 

Eu nu am avut probleme la mașină cu partea electrică, dar am văzut în electricianul Petre BUCIOG un meșter priceput după cum veneau la el cei care aveau mașini ca a mea și care plecau mulțumiți. La un moment dat, un prieten mi-a adus o sirenă de miliție care se monta pe ARO și mi-a dat-o cadou de ziua mea. Am mers la service, am zis că vreau să montez pe mașină o sirenă de miliție și mi-a fost recomandat electricianul Petre BUCIOG. Am discutat cu el și a trecut la treabă. Mi-a plăcut de Petre BUCIOG că lucra ordonat. Avea sculele lui. Știa exact ce trebuie făcut. După ce a montat sirena, când a încercat-o, a mers din prima. După un timp, mi-a venit ideea de a pune un ștergător la lunetă. Am vorbit cu electricianul Petre BUCIOG și m-a impresionat cum a venit, a făcut măsurători, a explicat ce vrea să facă și mi-a spus că pentru a crește suprafața care va fi ștearsă este necesar să schimbe modul cum este poziționat brațul. A făcut el niște modificări și într-adevăr, ștergătorul acoperea o suprafață ceva mai mare, căci brațul nu mai era drept, ci ușor modificat.

Am apreciat la electricianul Petre BUCIOG că știa meserie, că înainte de a face ceva, gândea, făcea încercări și abia după ce se convingea că face o treabă bună, trecea la a decupa, a tăia, a suda și a monta, ceea ce ducea la rezultatul cel mai bun. El aplica proverbul că omul întâi trebuie să măsoare de zece ori, după care să taie o singură dată. Petre BUCIOG era în service un nume, pentru că era un meseriaș adevărat.

(16 aprilie 2023) 

1.000 de oameni care m-au impresionat: Mecanicul de ARO pe motorină

Veneam de la un examen de bacalaureat unde fusesem președinte, la un liceu de panificație din Constanța. Tocmai treceam printr-o comună cu nume de revoluționar de la 1848 când mașina mea, un ARO 244D a început să gâfâie și apoi s-a oprit. Tocmai eram în dreptul unui IAS de acolo din comună. Am ridicat capota, dar nu mi-am dat seama despre ce este vorba. Mașina pornea, dar se oprea, gâfâind din greu. Am mers prin comună și un om mi-a zis să încerc la IAS. Am mers acolo și Dumnezeu a vrut să dau de un bărbat de până în patruzeci de ani, care s-a oferit să vină să se uite la motor. Am ridicat capota, am dat la cheie și bărbatul acela a identificat imediat care era buba. De la motor pornea un furtun către filtrul de aer, furtun care se deteriorase și care se sugruma pur și simplu și motorul murea dacă nu mai primea aer. Bărbatul a mers în curtea IAS, a luat o bucată de furtun folosit la irigații, a tăiat exact cât era necesar, a înlocuit furtunul meu deteriorat și mașina a pornit ca prin farmec. Am vrut să-i plătesc omului, dar mi-a zis că pentru el faptul că i-am mulțumit frumos, valorează cât toți banii pe care i-aș fi dat. Ne-am strâns mâinile și eu am plecat. 
Am mai trecut spre mare de câteva ori pe dreptul acelui IAS și de fiecare dată mi-am adus aminte de omul acela priceput, care m-a scos din încurcătură. El nu era oricine, era un mecanic excepțional care fusese cu mașinile fabricii ARO de la Câmpulung în deșertul african, când se încerca să fie vândute mașinile românești de teren în țările Africii. Numai un mecanic de întreținere deosebit trebuia să fi fost acest bărbat din moment ce el a fost preferat altora să se ocupe de mașini pentru a face o figură bună cumpărătorilor africani. Sunt sigur că el fusese omul potrivit la locul potrivit, iar pentru mine a fost omul providențial.
(11 aprilie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Maria lu ' VIZITIU

Maria lu ' VIZITIU era una dintre finele noastre. Sora mea și fratele meu fuseseră nașii de cununie ai lui Maria și ai lui Gheorghe. 
M-a impresionat Maria lu ' VIZITIU că în ziua când am făcut pomană de șese săptămâni mamei, frații mei au chemat maim multă lume. Într-o cameră erau unii despre care nu am vorbe frumoasă să spun din moment ce după ce au băut mai mult au dat drumul la televizor să vadă meciul și au început să câte, iar despre cei din camera cealaltă unde era și fina Maria lu ' VIZITIU, am numai vorbe frumoase. Fina Maria lu ' VIZITIU și alți vecini de-ai noștri, unii dintre ei fiind tot fini de-ai mamei, au venit la pomană, s-au descălțat la intrare. S-au așezat la masă. Au primit mâncare, colivă și câte un pahar de vin. S-au închinat, s-au rugat pentru sufletul răposatei, au mâncat și apoi, în liniște au plecat care încotro.
Am stat eu de vorbă cu fina Maria lu ' VIZITIU  și i-am zis cine sunt. Și-a adus aminte de mine. Vorbea frumos despre mama și despre tata, căci ea îi respectase foarte mult pe părinții mei. M-a impresionat vorbele ei frumoase, izvorâte din suflet și naturalețea cu care vorbea. Parcă nu trecuseră peste 30 de ani de când eu eram plecat din Pitești și parcă mai ieri eram fiecare la casele noastre și nu ne demolase CEAUȘESCU casele, de am plecat fiecare spre alt bloc, după cum ne-au risipit vremurile și am rămas în bătaia cruntă a destinului făcut de mâna altor oamenii care credeau că vor moșteni lumea.

(02 aprilie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Liviu CIOBOATĂ

L-am reîntânit pe fostul meu student Liviu CIOBOATĂ când am mers la IDMS să mă interesez cum trebuie să procedez când voi merge să-mi cumpăr mașina ARO 244D pe care o așteptasem într-un fir de așteptare de 7 ani la IDMS. Sediul IDMS era în buricul Bucureștiului, lângă Service CICLOP de pe MAGHERU. Discutam cu persoana de la ghișeu, când a apărut fostul meu student Liviu CIOBOATĂ care lucra acolo. Mi-a explicat el totul. Am discutat multe atunci. El fusese coleg cu Andrei GOGA, care era acum colegul meu de catedră.
De atunci am ținut legătura cu Liviu și ne-am întâlnit toți trei, adică Andrei, Liviu și eu. Pe vremea aceea nu erau restricțiile de cafea cum au fost ceva mai târziu și în Clădirea ASE din EMINESCU de la subsol, ne vedeam să bem o cafea, să mai discută când aveam câte o fereastră.
Liviu CIOBOATĂ era un om special. Am mers împreună cu Andrei și cu el undeva lângă Ateneul Român unde Liviu cumpărase un apartament pe care îl amenaja. Soția lui era balerină. După câțiva ani am aflat că formau o familie frumoasă cu doi copii.

Liviu CIOBOATĂ m-a convins că omul sfințește locul.

Liviu CIOBOATĂ știa să vorbească cu oamenii.

Liviu CIOBOATĂ știa meserie.

Liviu CIOBOATĂ era un om extrem de eficient.

Mi-a plăcut la Liviu faptul că nu lăsa niciodată lucrurile neterminate sau să le amâne pentru mai târziu. dacă avea o problemă, o studia cu atenție, vedea ce trebuie făcut și oferea soluția completă la problemă, astfel încât nimeni să nu piardă timpul sau să facă drumuri în plus și fără rost. M-a impresionat faptul că Liviu aborda pe toată lumea în același fel, cu același respect și mai ales urmărind același nivel de eficiență pentru cel care îi era în față.


(31 martie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Constanța ISTRATE

Constanța ISTRATE sau mai pe scurt Coana Tanța, era una dintre clientele mele pentru care făceam cărăușie cu ARO 244D la care atașasem o remorcă și despre care vreau să scriu aici, că este femeia care m-a impresionat foarte mult pentru îndemânarea ei deosebită de a face cozonaci, cu mult mai buni decât cei făcuți la cofetăria de la Intercontinentalul de pe vremea lui CEAUȘESCU.

Primul lucru pe care îl aflai de la Coana Tanța era faptul că nu știa carte. Era analfabetă. Îmi aduc aminte că m-a rugat să merg cu ea și cu alte două femei la Mănăstirea de la Curtea de Argeș de Sfânta Maria. ori de câte ori mergeam cu cineva și săream de 100 Km la oră, eram apostrofat. Coana Tanța neștiind să citească acele cadrane de la bordul mașinii, nu m-a apostrofat și ce bine mi-a prins! Am avut surpriza atunci să-mi dea un pachet cu bunătăți gătite de ea, căci eu le-am lăsat pe femei la poarta mănăstirii și am plecat la Bâlea Lac și am dormit la cabană. Am zis de bunătăți, căci chiar erau bunătăți. Era un cocoș fript. Erau mai multe tipuri de prăjituri ca de cofetărie, dar erau făcute de Coana Tanța, cu mâinile ei.

Coana Tanța m-a impresionat căci era o femeie deosebit de vrednică și care știa să se poarte. Îmi vorbea cu domnul Nelu și ori de câte ori veneam la piață s-o duc acasă spre seară, îmi dădea câte o pungă de legume netratate, ca să le dau la copii. Dacă prin sat sacrifica vreo vită câte un vecin, îmi oferea și mie câte o buncată de carne foarte bună, iar prețul era absolut convenabil. Era acolo o anumită lume și oamenii se cunoșteau între ei și se respectau. Viața îi învățase să se descurce și dacă erai acceptat în rândul lor, era bine de tot. Probabil am știut să mă port cu oamenii aceia și m-au acceptat, lucru care mi-a prins foarte bine.


(17 martie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Niculae ISTRATE

Pe Niculae ISTRATE sau Nea Niculae l-am cunoscut prin anul 1987 după ce mi-am pus remorcă la mașina mea ARO 244D și prin cineva de la service de ARO din strada Ceremuș, am ajuns la el, ca să fac cărăușie, căci Nea Niculae era producător și mergea la piață cu roșii, verdețuri, ridichii de lună, castraveți și gogoșari.

L-am cunoscut bine pe Nea Niculae și m-a impresionat cât de multe lucruri cunoștea. Făcuse războiul până în munții Tatra și viața l-a învățat să se descurce, căci comunismul cu cooperativizarea le stricaseră rosturile oamenilor din Obedeni, căci de acolo era Nea niculae.

Era un om corect. Când stabileam o vorbă, vorba aceea era vorbă, ora era oră, plata era plată. Stabilisem o relație bună cu el și cu soția lui. Din când în când mai primeam de la nea Niculae, pentru copiii mei, roșii nestropite cu îngrășăminte și verdețuri cu adevărat bio.

Într-un an m-a invitat pe mine și pe soția mea să facem un Crăciun la el și am fost șocat de primirea extraordinară pe care ne-a făcut-o Nea Niculae cu Coana Tanța, căci așa se numea soția lui. Erau niște gazde desăvârșite.

Am făcut transporturi mulți ani spre piețele Bucureștiului cu legume. O mai ajutam pe Coana Tanța să dea jos lăzile și sacii căci era și ea ceva mai în vârstă și nu se cădea ca ea să se lupte cu greutățile și eu să stau ca tâmpitul cu gura căscată să mă uit la biata femeie.

Am discutat cu Nea Niculae despre război, despre satele din Cehia care aveau piscine, despre sărăcia de la noi și mi-a explicat el care era cauza sărăciei lucii în care trăiau cei care nu mergeau cu legumele la piață și se limitau să facă norme la CAP. Mi-am dat seama că țăranul român nu e nici pe departe cum cred unii. El are gândirea lui, are filosofia lui de viață și cei ce cred că e rămas în urmă se înșală amarnic, dovadă era faptul că Nea Niculae promova economia de piață și pe cei 500 mp de teren cât avea grădina lui, făcea agricultură intensivă de secol 21. M-a impresionat gândirea lui și am învățat multe de la el, inclusiv, cum să mă folosesc de atmosfera satului pentru a-mi crea cadrul legal de desfășurare a activității de cărăuș cu acte în regulă, căci eu nu eram producător agricol.

(16  martie 2023)