Întotdeauna, societatea i-a furat pe profesori!

Societatea este recunoscătoare tuturor celor care produc ceva care se vede. Faci un cui, societatea te aplaudă. Faci un cozonac, societatea cade în extaz. Faptul că profesorul lucrează cu oameni, formează specialiști, nu se vede nici cozonacul, nici cuiul și nici roata dințată, drept care societatea crede că profesorul pierde timpul aiurea.

Luați normele profesorilor și veți vedea că societatea îl fură pe profesor în numele unor principii în care nici ea nu crede. O teză este normată la 30 de minute. Citirea un ei teze de doctorat este normată la 10 ore. Examinarea unui student este normată la 30 de minute și tot așa, de parcă s-ar produce șuruburi, papuci și anvelope. Am impresia că la normarea profesorilor se procedează așa cum făceau comuniștii când stabileau normele la CAP, de nimeni nu le putea face, drept care pensionarii din agricultură au avut ani în șir pensii mizerabile.

Societatea i-a furat pe profesori și în chestiunea salariilor, căci profesorii au salarii de cerșetori și nimeni nu-i respectă, elevii cu atât mai puțin. Nimeni nu are curajul să privească cu luciditate educația. Un nene vorbește că adăugarea celor două ore la normă nu reprezintă mare brânzăp, din moment ce profesorul e plătit pentru 8 ore. Știe nenea acela cât muncește profesorul acasă pentru a-și pregăti orele de a doua zi? Nu mă mir că societatea este în picaj, cu oameni de o mediocritate exaltată la vârf. Îmi aduc aminte că Petre ROMAn, Emil CONSTANTINESCU, Radu VASILE și Klaus IOHANNIS au fost profesori și educația a rămas o cenușăreasă săracă, desconsiderată, de am ajuns la periferia Europei cu testele PISA.


(07 septembrie 2025) 

Notele premierilor post-decembriști

De la Revoluția din Decembrie 1989 și până în zilele noastre, s-au perindat la Palatul Victoria multe personaje, unele dintre ele pentru perioade mai lungi, altele pentru perioade mai scurte și merită să primească fiecare note, după ceea ce au făcut, mai bine sau mai prost, dar și pentru ceea ce nu au făcut.

Petre ROMAN are nota 3(trei) că profesor universitar fiind, nu a făcut nimic pentru profesori.

Theodor STOLOJAN are nota 2(doi) că a confiscat valuta românilor.

Nicolae VĂCĂROIU are nota 9(nouă) că a construit centura de sud către Bascov a autostrăzii A1.

Victor CIORBEA are nota 4(patru) pentru tot parcursul lui jalnic de doctorand peren.

Radu VASILE are nota 3(trei) că profesor universitar fiind s-a mirat că avea un salariu in ASE prea mic.

Mugur ISĂRESCU are nota 5(cinci) că nu a făcut nimic spectaculos, ci a fost element de decor.

Călin POPESCU TĂRICEANU are nota 9(nouă) că i-a ținut piept lui Traian BĂSESCU.
Emil BOC are nota 2(doi) pentru că el credea în trei alternative și era slugarnic cu Taian BĂSESCU

Mihai Răzvan UNGUREANU are nota 7(patru) că i-a pus pe bețivanii dintr-un să dea zăpada.

Victor PONTA are nota 4(patru) că n-a mințit credibil în legătură cu autostrada Comarnic-Brașov.

Dacian CIOLOȘ are nota 6(șase) că stătea la stopuri pe stradă în loc să se ocupe de treburi serioase.

Sorin GRINDEANU are nota 2(doi) că s-a baricadat în clădirea din Piața Victoriei.

Mihai TUDOSE are nota 2(doi) că e miștocar, dar și că nu s-a întâlnit cu premierul Japoniei.

Viorica DĂNCILĂ are nota 10(zece) de pe poziția ei de femeie i-a ținut piept lui Klaus IOHANNIS.

Ludovic ORBAN are nota 1(unu) căci în pandemie chefuia  și eu stăteam sechestrat în casă.

Florin CÎȚU are nota 2(doi) că a împrumutat bani fără să dea explicații.

Nicolae CIUCĂ are nota 7( șapte) că a stat în banca lui și a fost un executant cumițel.

Marcel CIOLACU are nota 3(trei) că m-a mințit că-mi indexează pensia și n-a făcut-o.

Ilie BOLOJAN are nota 5(cinci) că a început redresarea cu creșterea TVA și tăierea pensiilor.

Așa cum stau lucrurile, premierii noștri nu sunt nici mai buni și nici mai răi decât suntem noi, căci nici noi nu suntem numai genii, ci suntem unii mai bunicei, dar grosul dintre noi suntem, vai teaua noastră, exact cum sunt și premierii care nu au luat note de trecere, căci unde nu e, nici Dumnezeu nu cere și nu este vina lor că le cerem prea multe, dacă ei nu sunt în stare de mai mult, ci de vină este natura că i-a făcut săraci în raport cu calitățile pe care trebuie să le aibă niște premieri care să rămână în istoria neamului românesc.



(28 august 2025)

Diaspora ca masă de manevră

Când minerii au fost de trebuință pentru a impune o anumită putere, au fost chemați la București. Minerii au venit, au făcut ravagii și au plecat. Minerii erau o masă de manevră convenabilă puterii. Minerii au mai venit la București și câteva luni mai târziu, dar când cu Pacea de la Cozia, minerii s-au îndreptat spre București neinvitați, căci ei aveau alte rosturi. Minerii nu mai erau masă de manevră pentru putere, ci deveniseră incomozi puterii.

În anul 2014, la alegerile prezidențiale, diaspora a jucat un rol special în a impune președintele. Numărul redus al secțiilor de votare în străinătate a fost invocat cu strășnicie de opoziție, iar cozile interminabile de la secțiile de votare au determinat fluxuri și mai mari de alegători spre acestea, iar scandalurile imense au înfuriat și mai mult oamenii, cu consecințele care se impuneau pentru înlăturarea răului. 

Și în 10 august 2018 diaspora a jucat un rol extraordinar de important în punerea la colț a ceea ce se numea la acea vreme ciuma roșie și la crearea atmosferei propice unei schimbări, care avea să se producă ceva mai târziu, adică în 2020, când guvernul de dreapta avea să-i miluiască pe români, suprapus cu o pandemie și cu decizii catastrofale. Diaspora a devenit o masă de manevră care a sperat că schimbările ce vor să fie vor duce la dezvoltarea țării în așa fel încât oamenii plecați în bejenie să se reîntoarcă la mai bine. Au trecut 16 ani de la votul în 3 secunde de la Paris și speranțele diasporei s-au năruit, aceasta nemaifiind o masă de manevră, după cum au arătat voturile din 24 noiembrie 2024. 

Cei ce se află la guvernare au o sarcină extrem de grea, căci dacă nu vor face ca într-un timp foarte scurt salariul minim net pe economie să fie de 5.000 lei sau optim de 6.500 lei, vor avea mari probleme cu diaspora, căci oamenii vor să se întoarcă urgent acasă, iar politica salariului minim de nimic și importul de forță de muncă ieftină, nu se potrivesc obiectivelor diasporei, căci fenomenul este acum invers. Cei din diaspora și-au făcut case în Ro, s-au rostuit cu pensiile și vor să se întoarcă, numai că nu vor să revină la aceeași sărăcie pe care au lăsat-o acum 20 sau 30 de ani în urmă, ci vor să revină într-o țară ca afară.

(12 ianuarie 2025)

Îl vedeți pe Klaus IOHANNIS premier al României după alegerile prezidențiale?

Petre ROMAN avea  44 de ani când a deveni prim-ministru al României 
Theodor STOLOJAN avea  48 de ani când a deveni prim-ministru al României 
Nicolae VĂCĂROIU avea  49 de ani când a deveni prim-ministru al României 
Victor CIORBEA avea  42 de ani când a deveni prim-ministru al României 
Radu VASILE avea  56 de ani când a deveni prim-ministru al României 
Mugur ISĂRESCU avea  50 de ani când a deveni prim-ministru al României 
Adrian NĂSTASE avea  50 de ani când a deveni prim-ministru al României 
Călin POPESCU TĂRICEANU avea  52 de ani când a deveni prim-ministru al României 
Emil BOC avea  42 de ani când a deveni prim-ministru al României 
Victor PONTA avea  40 de ani când a deveni prim-ministru al României 
Dacian CIOLOȘ avea  46 de ani când a deveni prim-ministru al României 
Sorin GRINDEANU avea  43 de ani când a deveni prim-ministru al României 
Mihai TUDOSE avea  50 de ani când a deveni prim-ministru al României 
Viorica DĂNCILĂ avea  55 de ani când a deveni prim-ministru al României 
Ludovic ORBAN avea  57 de ani când a deveni prim-ministru al României 
Florin CÎȚU avea  48 de ani când a deveni prim-ministru al României 
Nicolae CIUCĂ avea  57 de ani când a deveni prim-ministru al României 
Marcel CIOLACU avea  56 de ani când a deveni prim-ministru al României
Klaus IOHANNIS ar avea  65 de ani când ar deveni prim-ministru al României, așa cum sunt vehiculate scenarii în societatea românească și ar fi cel mai în vârstă premier la preluarea mandatului. În plus, ar fi primul caz în care de pe prima poziție în ierarhia statului, o persoană ar trece pe poziția a IV-a. Dacă analizăm viața președintelui Klaus IOHANNIS, tot timpul a mers spre o poziție superioară. De la poziția de profesor de școală generală, Klaus IOHANNIS a devenit profesor de liceu, apoi inspector general, apoi primar al Sibiului și după aceea a fost votat în anul 2014 devenind președinte al României, prima poziție în stat. Dacă analizăm faptul că președintele Klaus IOHANNIS a dorit să fie secretar general NATO sau a dorit să ocupe o funcție de top din conducerea UE, poziția de prim-ministru vine în contradicție cu tot ceea ce-l definește pe președintele Klaus IOHANNIS, ceea ce mă îndreptățește să consider că ocuparea de către acesta a poziției de prim-ministru începând cu anul 2025 este doar un scenariu și atât.

Chiar dacă ar fi vorba doar de o rocadă, căci cel numit ca prim-ministru și aici mă refer la Nicolae CIUCĂ, devine președinte, poziția de prim-ministru, al IV-lea om în stat,  nu este deloc comodă, când cu câteva luni în urmă Klaus IOHANNIS, a ocupat prima poziție în stat. Numai prin universități se întâlnesc situații în care prorectori devin decani, când decani devin prodecani, dar eu nu cunosc nicio situație în care un rector a devenit prorector sau decan. Sunt situații care devin imposibile datorită statutului precedent al celui care acceptă un fel de retrogradare, căci așa stau lucrurile când șeful devine subaltern.

(15 iulie 2024)

Despre profesori...

Faptul că poziția profesorilor a fost deteriorată de comunism, din moment ce de la domnul învățător sau de la domnul profesor s-a trecut brutal la tovarășa învățătoare sau la tovarășul profesor, a avut consecințe dintre cele mai triste.

Profesorii au avut la comuniști și au și acum salarii de mizerie.

Profesorii sunt prezentați acum de televiziuni cu laturile lor întunecate, generalizându-le aiurea.

Profesorii sunt trași la răspundere de oricine, oricând, ca și cum ei nu reprezintă nimic.

Președintele Emil CONSTANTINESCU a fost profesor universitar la Universitatea București.

Primul ministru Petre ROMAN a fost profesor universitar la Universitatea Politehnica București.

Primul ministru Radu VASILE a fost profesor universitar la Academia de Studii Economice din București.

Primul ministru Adrian NĂSTASE a fost profesor la Facultatea de Drept  de la Universitatea București.

Președintele Klaus IOHANNIS a fost profesor de fizică la unul din liceele renumite din Sibiu.

Cu toate acestea, poziția de profesor a decăzut și mai mult, mai ales prin miniștri educației care s-au dovedit a fi persoane cu un management neadecvat, cu cultură limitată și lipsiți de anvergură profesională. Meseria de profesor este o meserie extrem de grea și lipsa de respect față de profesori aduce grave prejudicii acestei meserii. Faptul că toată lumea își dă cu părerea, faptul că toți se pricep când este vorba de educație, așa cum se pricep la fotbal de au trecut peste 20 de ani de când nu mai participăm la nicio competiție importantă de fotbal, arată că direcția spre care se îndreaptă educația este una greșită. 

Acum profesorii sunt în grevă. Liderii lor de sindicat au greșit atunci când au crezut că guvernanții îi vor trata pe profesori altfel decât cu c-r-l. Acești lideri trebuiau să parcurgă pașii necesari formelor de protest și fără a se vorbi de înghețarea anului școlar sau de decalarea examenelor, profesorii trebuiau să vină în Piața Victoriei în număr de peste 200.000 de suflete și atunci toate problemele lor se rezolvau instantaneu, căci dovedeau că sunt cu adevărat o forță, cu mult mai mare decât cea a minerilor din anii '90 când le tremurau izmenele pe ei politicienilor, parlamentarilor și guvernanților. A fost o greșeală de strategie și consecințele se văd. Guvernanții vor lua măsurile care trebuie, dar situația profesorilor se va rezolva doar temporar, iar costurile vor fi imense. A lipsit managementul politic la toate părțile, inclusiv la presă, care s-a purtat jalnic, deși toți sunt produsul sistemului educațional, așa cum este el, bun sau rău.

PS: uitasem să spun că am văzut un carnet de note al unui student, în care la disciplina Socialism științific de la ISEP V.I. LENIN, era trecut numele cadrului didactic Ion ILIESCU și nota, dar și celebra semnătură.

PS la PS: la viața mea și eu am fost 42 de ani cadru didactic din care 20 profesor universitar.

(06 iunie 2023) 

1.000 de oameni care m-au impresionat: Vasile BOZGA

Vasile BOZGA face parte din galeria marilor profesori ai ASE, care venea din zona Istoriei Economiei Naționale și care era un om foarte bine documentat. El venea la învățământul politic unde era lector și ne vorbea niște lucruri din care se vedea clar că este un om foarte bine documentat și care depășise de mult timp stadiul lozincilor politice, ajungând să facă știință în adevăratul sens al cuvântului, căci el vorbea pe documente și adevărata istorie înseamnă documente și nu oricum prezentate, ci exact așa cum trebuie, netrunchiate pentru a demonstra cu orice preț o teză falsă, ci preluat pentru a fi în slujba adevărului. Profesorul Vasile BOZGA era un bărbat înalt și eu am o teorie legată de bărbații înalți, care nu au niciun complex pentru a-și masca defectele, căci nu le au, ei fiind preocupați pentru a prezenta adevărul.
Vasile BOZGA la 42 de ani, a susținut în anul 1972 teza de doctorat de 337 pagini, intitulată Criza agrară din România dintre cele două războaie mondiale și coordonată de profesorul universitar doctor docent Nicolae N. CONSTANTINESCU.

În anul 1986 Vasile BOGZA, Ilie PUIA, Radu VASILE au publicat lucrarea de 382 de pagini intitulată Istoria economiei României.

În anul 2010, în ASE a fost publicată cartea Mari personalități ale ASE : Vasile BOZGA, de 152 pagini, cu ISBN: 978-606-505-298-7

Eu am fost impresionat de abordările profesorului Vasile BOZGA în public care ară ta că el este un om liber, un specialist autentic, un om documentat, care a înțeles mersul istoriei cu mult mai bine decât noi ceilalți care stăteam în umbra computerului și care eram interesați să facem programe care să rezolve corect și complet probleme și care să-i mulțumească pe beneficiarii noștri.

(29 martie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Anica CHERCIU

Trebuie să spun din start că mie Istoria ca disciplină de școală nu mi-a plăcut niciodată. Nu voi înțelege nici în ruptul capului de ce eu trebuie să memorez anii de domnie ai regilor, ai domnitorilor sau ai prinților și nici zilele, lunile și anii în care au avut loc oarece bătălii. Toate acestea își au locul în cărțile de istorie pe care eu le văd ca fiind extrem de utile pentru a înțelege de unde venim, cine suntem și încotro ne îndreptăm. Totuși, am avut în școala generală, în liceu, dar și în facultate discipline de istorie. În anul întâi am avut disciplina Istoria Economiei Naționale a României, disciplină unde s-a predat și eu a trebuit să învăț despre numărul de mori, despre bănci, despre fabrici și despre agricultură, ca număr de gospodrii, de hectare de teren arabil, despre producții de grâu și porumb în diferite perioade. Am învățat și despre soia, iar profesorul meu care a înlocuit-o la curs pe titulara cursului, a zis o poezioară:
Soia-n sus și soia-n jos,
Doamne, cât sânt de soios.

Nu vreau să par ipocrit, dar am învățat la Istoria economiei Naționale a României de mi-au sărit capacele, nu din dragoste față de disciplina numită Istorie, căci eu nu le aveam pe acestea cu memorarea de ani, luni, zile și denumiri de evenimente, ci pentru că în joc era bursa mea, deci condiția de a rămâne sau nu student, căci familia mea nu dispunea de resurse să țină o lepră care nu învăța în facultate. Deci am învățat la Istoria Economiei Naționale a României și la examenul din 5 iunie 1966 am luat nota 10(zece). În carnetul meu se află semnătura profesoarei Anica CHERCIU. Despre aceasta voi spune că a fost primul om de la care am aflat că prima zi de curs, este prima zi de învățătură, căci cursul său a fost primul curs din viața mea de student. Anica CHERCIU avea darul de a spune lucrurilor pe nume și în câteva cuvinte ne-a lămurit cum stau lucrurile cu viața de student, care este hotărâtă în zilele de sesiune. S-a întâmplat că în semestrul al II-lea cursul de Istoria Economiei Naționale să fie sâmbăta le la ora 18 la ora 20, adică chiar ultima activitate din săptămână. Trebuie să spun că sala de curs era înțesată de studenți că profesoara noastră avea calitatea de a preda un curs de calitate, care era deasupra cărții ce se afla la bibilotecă și pe care colegii din anii trecuți avuseseră curiozitatea s-o cântărească și să ne spună o greutate care ne-a îngrozit, căci era exact cum este un top de hârtie din ziua de azi, greu ca dracul.

Ceea ce am remarcat eu a fost faptul că profesoara Anica CHERCIU nu zâmbea, nu comenta. Intra în sală, începea cursul și îl termina exact ca un actor care declamă un rol, aparent fără să-l intereseze ce este în jurul său, pentru că spectatorii, adică noi, eram numai ochi și urechi. Notițele sale au fost esențiale. Eu am citi și cursul scris de M. A. LUPU, dar nota am obținut-o doar după cele scrise când am învățat după notițe.

Când după Revoluție un profesor de la Catedra de Istorie a Economiei Naționale a venit la noi să introducem în planul de învățământ de la Secția de Informatică Economică și disciplina de Istorie a Economiei Naționale a României, l-al expediat brutal, spunându-i că eu am dat examen la această disciplină și am luat chiar 10, dar este o disciplină descriptivistă care nu-și găsește nici locul și nici rostul în viața studenților informaticieni. Am mai zis eu încă ceva, dar mi-e rușine să reproduc aici.

(27 martie 2023)

1000 de oameni care m-au dezamăgit: Gavril DEJEU

Gavril DEJEU este acum un bărbat de 90 de ani.
Gavril DEJEU a fost deputat ales pe listele PNȚCD în 1002 -1996 și 1996-2000.
Gavril DEJEU este absolvent al Facultății de Drept de la Universitatea BABEȘ-BOLYAI din Cluj.
Gavril DEJEU a devenit membru PNȚCD din 1990.
Gavril DEJEU a fost ministru de interne în intervalul 12 decembrie 1996 – 21 ianuarie 1999.
Gavril DEJEU a publicat în anul 2011 cartea România pe orbita reformei.
Gavril DEJEU m-a dezamăgit de cum a gestionat treburile ministerului de interne, căci era un om ruginit, ancorat în metode vechi ineficiente, care au creat mari probleme profesioniștilor din minister. Aveam prieteni care se plângeau de modul său de a conduce încâlcit, ineficient și dictatorial.

Gavril DEJEU m-a dezamăgit că el era tot timpul încruntat și nemulțumit de parcă-i ploua și ningea tot timpul.

Gavril DEJEU m-a dezamăgit că nu era bun conducător, din moment ce minerii și-au bătut joc de el, de măsurile lui la mineriada din ianuarie, când minerii au străpuns barajele de pe Valea Jiului.

Gavril DEJEU m-a dezamăgit că de pe poziția lui de ministru de interne nu a interpretat corect mesajele venite din teritoriu și nu a luat măsurile care trebuiau pentru a preîntâmpina inflamarea lucrurilor ca minerii să plece din nou spre București.

Gavril DEJEU m-a dezamăgit că a rămas în guvernele conduse de doi premieri foarte slabi, fără să-și dea seama că multe oale se vor sparge în capul său din cauza indeciziilor de la vârf.

(29 octombrie 2022) 

1000 de oameni care m-au dezamăgit: Victor CIORBEA

Victor CIORBEA este un fost șef de sindicat. 
Victor CIORBEA a fost câteva luni primar general al capitalei.
Victor CIORBEA a fost premierul României din partea CDR.
Victor CIORBEA a fost avocatul poporului.
Victor CIORBEA m-a dezamăgit pentru că:
- nu avea anvergură de premier,
- avea vorba de șef de sindicat,
- a basculat în politică pentru funcții,
- nu a fost eficient,
- vorbea prea mult,

- ținea ședințe ce durau până în miez de noapte, fără rezultate,
- și-a zis doctorand zeci de ani,

- vorbea vorbe, fără idei și fără argumente,
- nu a avut realizări importante.
La o emisiune tv i-am zis s-o lase mai moale cu calitatea de doctorand că la anii lui nu mai ține, devenind simbol al imposibilității de a finaliza. M-a dezamăgit că a încercat să mă contreze ca un șef de sindicat, deși nu eram în ședință de sindicat și eu nu venisem la el după un bilet de tratament la preț redus.
Nu numai pe mine m-a dezamăgit Victor CIORBEA, ci pe foarte mulți, pentru că nu-și asuma nimic. Lăsa timpul să treacă, doar-doar treburile se vor rezolva de la sine.

(17 iunie 2022)

1000 de oameni care m-au dezamăgit: Daniel DĂIANU

 Daniel DĂIANU este un bărbat la 70 de ani, care a stat în funcții publice ani în șir, culminînd cu funcția de ministru al finanțelor în timpul guvernelor CDR conduse de Victor CIORBEA și Radu VASILE, când avea 45 de ani.

Nu-mi amintesc să fi făcut ceva notabil Daniel DĂIANU cât a fost ministrul finanțelor și nu am nicio dezamăgire pe această temă. El a fost și în parlament și nici aici nu am nicio dezamăgire. Nici ca membru al ASF nu mi-a spus nimic activitatea lui Daniel DĂIANU. Dacă ar fi făcut ceva spectaculos pentru care să merite purcoiul acela de bani ce-i reveneau ca salariu, cred că aș fi știut și aș fi apreciat.

M-a dezamăgit profund faptul că el ca finanțist ce se dă, a mers cu ceva din agoniseala lui de 220.000 de euro la fondul de investiții gestionat de Cristian SIMA, bani pe care i-a pierdut. M-a dezamăgit săninătatea cu care Daniel DĂIANU recunoștea pierderea. El, de pe poziția lui trebuia să știe care sunt riscurile și în ieșirile publice trebuia să aibă o cu totul abordare. M-a dezamăgit că arăta cu degetul spre SIMA, când singurul vinovat era însuși Daniel DĂIANU care dăduse dovadă de lăcomie ducând banii la un fond speculativ.

(17 iunie 2022)

Politicieni români născuți în zodia BALANȚĂ

Valeriu STOICA 1 octombrie 1953
Liviu MAIOR 2 octombrie 1940
Mihai DRĂGĂNESCU 6 octombrie 1929
Carmen DAN 9 octombrie 1970
Radu VASILE 10 octombrie 1942
Kelemen HUNOR 18 octombrie 1967
Gheorghe Grigore CANTACUZINO 22 octombrie 1832

(04 iunie 2022) 

Zodia BALANȚĂ a politicianului (23 septembrie - 22 octombrie)

 Deși zodia se numește BALANȚĂ, pentru politicieni a sta în echilibru este lucrul cel mai defavorabil cu putință, pentru că politica însăși înseamnă echilibristică prin multitudinea de stări prin care trece politicianul, până să-și atingă obiectivul.Politicianul BALANȚĂ dă senzația că nu se remarcă prin nimic, dar face pașii unul după altul pentru a urca în ierarhie și pentru a ajunge cât mai sus. La început, politicianul BALANȚĂ se manifestă cu timiditate. El este însă hotărât să ajungă cât mai sus. Crede că i se cuvine locul cel mai înalt.
Ori de câte ori se intersectează cu alte persoane, politicianul BALANȚĂ nu spune niciodată eu fac, eu dreg, ci dă senzația că execută doar ordinele altora, deși ceea ce face este doar din propria inițiativă. Felul în care îmbracă cu vorbe acțiunile sale arată că este maestru în a-i manipula pe toți, pentru a ajunge exact acolo unde dorește. El reușește să facă tot ceea ce dorește, nu numai pentru el, ci și pentru cei apropiați lui, de parcă aceștia ar fi înzestrați cu calități pe care toată lumea le recunoaște tacit. Realitatea este alta. Politicianul BALANȚĂ a creat acel context care-i obligă pe toți cei din jur să recunoască și să aprecieze calități inexistente sau la nivel redus, dar supradimensionate prin poziția șef-subaltern pe care o impune acesta.
Politicianul BALANȚĂ are capacitatea de a poza în persoană dezinteresată, dar este persoană interesantă, în persoană cu cultură vastă, dar are doar o pojghiță de cultură, în persoană ne-ranchiunoasă, dar este ranchiunos până în vârful unghiilor, în persoană generoasă, dar este în realitate lipsit de generozitate. La el aparențele sunt înșelătoare și cine știe să-l citească, prin complementaritate, identifică adevăratul caracter, dar din câteva mișcări pe care politicianul BALANȚĂ le face în public, de fațadă. Pentru un cunoscător, doar în câteva minute, descifrează adevăratul caracter al politicianului BALANȚĂ și știe să se poziționeze corect față de acesta, pentru a evita surprizele neplăcute, dezastruoase. Cine nu face astfel, va suporta consecințele, de cele mai multe ori, neplăcute, dar nu are cum să-l învinovățească pe politicianul BALANȚĂ pentru că-și dă seama că totul este numai și numai din vina sa, căci nu a știut să se protejeze de cel care știe toate tertipurile prin care se profită de slăbiciunile celui pe care el, politicianul BALANȚĂ, îl are în față și-l privește fără a-l compătimi, măcar pentru că este victimă sigură, inocentă și naivă.

(04 iunie 2022)

365 împotriva României: Radu VASILE un țărănist insgtructor la învățământul de partid

Nu voi scrie aici despre Radu VASILE cel cu brățară care apărea la televizor.

Nu voi scrie aici despre Radu VASILE cel care a semnat pacea de la Cozia cu minerii.

Nu voi scrie aici despre Radu VASILE cel care nu s-a lăsat dus din clădirea guvernului.

Nu voi scrie aici despre Radu VASILE cel care a publicat sub pseudonim un volum de poezii.

Nu voi scrie aici despre Radu VASILE cel care se mira că salariul de profesor universitar e mic.

Voi scrie aici doar despre Radu VASILE cel metamorfozat în mare țărănist, care înainte de 1989 îl seconda pe profesorul său Nicolae MARCUS la ședințele de învățământ politic și despre rigiditatea sa de a nu ieși din cuvântările și din tezele șefului cel mare. Îmi aduc aminte cum în 1990 atunci când noi cei din nouînființata Catedră de Informatică Economică construiam planurile de învățământ ale Secției de Informatică Economică inspirându-ne din ceea ce se învăța la marile universități de peste ocean, a venit foarte tânărul pe atunci Radu VASILE care era lector la Catedra de Istorie a Economiei Naționale și ne-a zis că un economict trebuie să știe și ceva istorie a economiei naționale. Eu care fusesem chinuit cu această disciplină de un descriptivism revoltător, i-am zis că în Secția de Informatică Economică așa ceva nu-și găsește locul, căci informaticiennii n-au nevoie să știe câte mori de apă erau în Evul Mediu în Principate și nici ce s-a întâmplat cu Banca Marmuroș Blank nu sunt interesațși informaticienii.

La învățământul politic profesorul Nicolae MARCUS se vedea de la o poștă că are o ținută, că vorbește din cele citite de el, căci era un om ce călătorea foarte mult în Vest, în timp ce învățăcelul lui, Radu VASILE  nu ieșea din dogmele și lozincile momentului. După 22 Decembrie 1989, când l-am întâlnit pe holurile ASE, nu mai era acel asistent de pe vremuri cu care mai spuneai un banc. Era un nou Radu VASILE, cel care avea să devină premier, căci rolul său era deja scris în piesa depusă la secretariatul teatrului și acceptată de la prima lectură, iar Emil CONSTANTINESCU a lăsat să se înțeleagă cine era dramaturgul și în c e condiții a fost scrisă piesa, căci el a rostit fraza memorabilă la final de mandat: M-a învins sistemul!

(03 septembrie 2018)