1000 de oameni care m-au impresionat: Constantin MITRAN

 Constantin MITRAN mi-a fost coleg de serie în facultate. Noi eram două grupe. Constantin MITRAN era în grupa cealaltă, dar am stat în aceeași cameră de cămin când eram studenți în anul al V-lea. Constantin MITRAN era mai mare decât mine cu câțiva ani. Venise din producție și era și membru de partid. Era un tip extraordinar de muncitor. Niciodată nu am înțeles de unde Constantin MITRAN căuia noi îi ziceam Mitu, are atâta putere de muncă. Dacă Mitu își propunea să stea să învețe 20 de ore, el învăța 20 de ore. L-am auzit zicând de vreo câteva ori:
- Mitule, azi n-ai învățat cât trebuie. Nu meriți să mânânci!
Și colegul meu Constantin MITRAN, nu mergea la cantină să mănânce. El știa ce are de făcut și era extrem de riguros și de disciplinat.

Muncise din greu la viața lui să facă liceul, să devină student și avea valoarea timpului petrecut în bibliotecă. Se auto-evalua cu rigurozitate și dacă noi, cei care eram mai tineri ca el, priveam cu mai mult optimism lucrurile, Mitu, despica firul în patru și măsura de 100 de ori înainte de a tăia o dată, așa cum fac croitorii. Am fost tare mândrul că Mitu a acceptat să fim prieteni și să vorbim unul cu celălalt despre lucruri extrem de sensibile. Când m-am căsătorit, i-am zis lui Mitu și l-am invitat la căsătoria mea civilă. Eram onorat de prezența lui, pentru că mie mi-au plăcut întotdeauna oamenii serioși, de la acre eu am de învățat lucruri care să-mi folosească toată viața cât trăiesc.


(11 februarie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Constantin CURSARU

Constantin CURSARU mi-a fost coleg de grupă în anii studenției mele. El era un pic mai mare decât mine. Lucrase în producție și avea experiență de viață. Am fost și colegi de cameră în anul al V-lea și trebuie să spun că am învățat foarte multe de la Constantin CURSARU. În priml rând am admirat puteresa sa de muncă și de la el am învățat că nimic nu se face dacă nu muncești din greu, dacă ești serios și mai ales, dacă ești exigent cu tine însuți. El era un om foarte temeinic. Dacă el își propunea să meargă la bibliotecă și să învețe cinci ore, el mergea la bibliotecă și învăța cinci ore. Nu lăsa nimic la voia întâmplării Constantin CURSARU. Pentru mine, Constantin CURSARU a fost un model de a vorbi cu oamenii, de a se prezenta, de a fi calm, de a se comporta. L-am studiat îndelung și am reușit să deslușesc motoarele echilibrului su, să văd cum se motiva mereu nu numai în sesiune, ci mai ales în timpul semestrelor.

Uneori, la examene, eu intram însală și Constantin CURSARU răspundea la examene. Avea un mod sistematic de aș-și organiza răspunsurile și mi-am dorit ca și eu să am capacitatea lui de a face același lucru, deși după ce trăgeam biletul, stresul era imens, căci era presiunea timpului, dorința de a scrie cât mai multe și dorința de a spune și mai multe într-un timp foarte scurt. Dacă apăreau întrebări din partea profesorului, răspunsurile trebuiau date pe loc. Constantin CURSARU având o pregătire temeinică dădea răspunsuri foarte bune și vedeam cum profesorii apreciau acest lucru. Și eu îmi doream să-i calc pe urme la câteva minute distanță. De cele mai multe ori îmi reușea realizarea acestui deziderat.

După terminarea facultății l-am mai întâlnit pe Constantin CURSARU de două ori. venise pe la facultate căci avea o fiică studentă. Am discutat puțin, căci eu eram în pauza dintre două cursuri situate în clădiri diferite și ne-am promis unul altuia că ne vom mai vedea. Au fost doar promisiuni căî vârtejul vieții ne-a dus pe fiecare în alte direcții, dar anii studenției în care l-am cunoscut pe Constantin CURSARU au fost unii dintre cei mai buni ani ai carierei mele de informatician.

(14 ianuarie 2023)

O poză legendară...

O poză legendară este acea poză care-i are pe colegii mei de cameră din studenție. 

Îi voi prezenta de la dreapta la stânga.
Cel din dreapta este Constantin MITRAN, un băiat care fusese muncitor înainte de a deveni student, la o întreprindere de la Sadu. Muncea enorm și avea rezultate excelente.

Lângă el, cel cu ochelar este Ion PĂTRĂU, un student foarte bun, cu care am rămas prieten și după terminarea facultății. A lucrat la Centrul Teritorial de Calcul Constanța. Ne făceam vizite.

Lângă el, mai spre stânga este Constantin CURSARU, un băiat excepțional, care lucrase și el în producție înainte de a fi student și care era matur, avea o gândire analitică extraordinară. După terminarea facultății a lucrat la BNR.

Cel mai din stânga sunt eu Ion IVAN, cum ar fi zis cine știm noi, ultimul pe listă cu voia dumneavoastră.

Ne-am ales să stăm în aceeași cameră căci ne cunoșteam. Niciunul dintre noi nu fuma. Toți știam ce înseamnă să ai bursă și învățam pentru a ne păstra bursa, care era singurul nostru venit de trai din viața de student. Toți eram corecți unii față de ceilalți și nu umblam cu cioara vopsită. dacă aveam o felie de pâine o împărțeam în patru.

(16 decembrie 2022)