Pregătește-ți cariera de cercetător științific!

Nu oricine are calitățile necesare pentru a fi cercetător științific de succes. Este vorba de:
- a înțelege ce înseamnă cercetarea științifică,
- stabilirea calităților unui cercetător științific,
- proiectarea în timp și pe etape a carierei de cercetător,
- identificarea riscurilor în derularea  etapelor.
O persoană care dorește să devină cercetător științific trebuie să pornească de la faptul că activitatea de cercetare științifică este o activitate de echipă și echipele se constituie doar în locuri unde performanța are un nivel deosebit de ridicat, pentru a fi definite proiecte de cercetare științifică în vederea obținerii finanțării și în acest fel se asigură continuitatea muncii de cercetare.

O persoană, pentru a deveni cercetător științific trebuie să dovedească anumite calități, care se exprimă în primă instanță prin elemente de ordin cantitativ. 

În primul rând, persoana trebuie să aibă în liceu și în facultate medii mari cam la toate disciplinele.

În al doilea rând, persoana să fie caracterizată prin capacitate de a munci constant și ritmic.

În al treilea rând, persoana trebuie să facă dovada că are capacitatea de a lucra în echipă.

În al patrulea rând, persoana trebuie să înceapă, să facă și să termine  toate lucrurile la vremea lor.

În al cincilea rând, persoana să dovedească faptul că știe să învețe proceduri și mai ales că le aplică.

În al șaselea rând, persoana trebuie să evite folosirea lui NU în discuțiile pe care le poartă.

În al șaptelea rând, persoana dacă critică o soluție trebuie să vină cu altă soluție mult mai bună.

În al optulea rând, persoana trebuie să aibă o exprimare clară și să aducă argumente solide la orice.

În al nouălea rând, persoana dacă aduce în discuție un subiect să facă dovada unei solide documentări.

În al zecelea rând, persoana mai întâi oferă rezultate de bună calitate și apoi eventual emite pretenții.

Cercetătorul științific este un om disciplinat, curajos, perseverent, modest, politicos, onest, direct, clar, pozitiv, constructiv, documentat, prietenos, optimist, cultivat, sistematic, receptiv, muncitor, deschis, credincios, altruist, luminos, hotărât, ambițios, neconflictual.

(01 februarie 2025)




(01 ianuarie 2025)

Ce este critica constructivă?

Există un singur mod de a face critică constructivă parcurgând următorii pași:
- asculți ce problemă se propune spre rezolvare,
- asculți soluțiile propuse de alții,
- te gândești la o soluție a ta,
- o compari cu soluțiile prezentare deja,
- vezi limitele soluțiilor propuse de alții,
- vezi avantajele soluției tale,
- dacă soluția ta e net superioară o prezinți,
- argumentezi superioritatea ei.

Dacă ai ascultat și nu ai și tu o soluție a ta, taci din gură, căci a critica nu e lucru greu, toată lumea fiind deșteaptă și măreață în a critica. Dacă a o soluție mai bună, faptul că o prezinți și critici ceea ce au zis alții este critică constructivă. Dacă nu ai soluție și doar dai din clanță criticând soluțiile altora, nu faci critică constructivă, ci doar vrei să faci pe deșteptul, în dorința de a impresiona pe fraieri, căci numai ei te suportă pe tine care critici și nu pui nimic în loc.

Eu dacă am lucrat într-o echipă și am coordonat-o, prima condiție pe care am impus-o a fost aceea că accept critici numai de la cei care vin cu soluții mai bune decât soluția dată de mine. Altfel, nu mă interesează, căci o soluție criticată, dacă nu este înlocuită de ceva mai bun, va fi aplicată și dacă nu iese bine, cel care a criticat-o fără să pună ceva mai bun în loc, se va bate cu cărămida în piept că a știut el că nu e bună soluția mea, dar neavând altceva nu aveam ce face. 

(15 iunie 2023)

Pe mine mă interesează...

dacă am o problemă de rezolvat, pe mine mă interesează numai cei care vin și-mi propun o problemă prin care soluționez problema. Niciodată nu i-am apreciat pe cei care vin și-mi spun cum nu se rezolvă problema, de ce nu se rezolvă problema, care sunt riscurile dacă încerc să rezolv problema. Nu mă interesează acești indivizi. În societate ei nici nu ar trebui luați în considerare. Văd că societatea în general și românii în special, îi apreciază pe cei care vin cu tot felul de argumente prin care nu rezolvă problema și-i marginalizează pe cei care oferă soluții de a rezolva problema. Este ușor să spui că o soluție nu este bună, să identifici cauze din care soluția nu este cea mai bună, fără a veni cu o soluție de a rezolva problema.
Să presupunem o problemă P.
Eu am o soluție A.
Accept dialog numai cu cel care are o altă soluție B și-mi demonstrează cu argumente că e mai bună.

Dacă vine cineva să-mi critice soluția fără să aibă și el o soluție mai bună, îl resping.

Există tot timpul chibiți care stau pe margine și strâmbă din nas. 

Mă gândesc la poezia Criticilor mei a lui Mihail EMINESCU:

E ușor a scrie versuri

Când nimic nu ai a spune,

Înșirând cuvinte goale,

Ce din coadă dau să sune.

Când am un prim dialog cu cineva cu care doresc să lucrez la un proiect pe care eu îl conduc, îi atrag atenția că doresc să evite fraze care încep cu Nu, că doresc să evite folosirea verbului A PUTEA și că la orice problemă primesc soluții mai bune decât cele existente, cu argumente solide, care rezolvă problema și resping criticile. Foarte mulți se retrag pentru că ei trăiesc din a se remarca criticând, fără a avea vreo idee concretă care să contribuie la implementarea efectivă a proiectului.



(19 noiembrie 2021)

Negarea istoriei

Istoria lumii este îmbibată de tot felul de evenimente, unele mai puțin explicabile decât altele. Totuși, apar fapte foarte clare, de netăgăduit. Voi enumera câteva:

- arderea cărților lui Nicolae CEAUȘESCU,

- demolarea statuii lui V. I: LENIN din Piața Scâteii,

- tentativa de demolare a Mauzoleului din Parcul Libertății,

- scoaterea sicriului lui Gheorghe GHEORGHIU-DEJ din mauzoleu,

- acoperirea mozaicurilor de la Atheneul Român,

- topirea statuii din Piața Romană,

- topirea cărților lui Petru DUMITRIU,

- interzicerea poetului Ion CARAION,

- scoaterea la iveală a adevărului despre Elena CEAUȘESCU,

- distrugerea elitelor produsă în anii'50,

- scoaterea regalității din cărțile de istorie în comunism,

- minimalizarea operei eminesciene de după 1989,

- promovarea frenetică de non-valori în secolul al XXI-lea.

La noi, trebuie înțeles odată pentru totdeauna că istoria este singurul lucru care nu se neagă, din moment ce faptele s-au produs, oamenii au existat și efectele s-au simțit perioade îndelungate. Rostul istoriei este să le redea. Rostul oamenilor este de a nu le ignora. Că se va scrie și vorbi mai mult sau mai puțin despre anumite lucruri, este o altă poveste. A ignora, a schimba percepția, a deforma sau pur și simplu a trece sub tăcere, dar și mai rău, a distruge anumite mărturii, înseamnă a dezvolta un mod nesănătos de a face istorie, este un mod de a nega istoria și de a o caricaturiza.

(19 aprilie 2019)