Pe cine nu lași să moară, nu te lasă să trăiești

Zilele trecute am auzit două doamne povestind diverse una către cealaltă și din când în când, fiecare dintre ele zicea:
- Vezi, pe cine nu lași să moară, nu te lasă să trăiești!

Nu eram atent la ce-și povesteau pentru că lângă ele era un tip cu un. telefon care asculta manele de răsuna tot autobuzul și în plus, îmi luasem ultimul număr de SUDOKU expert și căutam să rezolv un careu. Doamnele vorbeau apăsat și pilda:

- Vezi, pe cine nu lași să moară, nu te lasă să trăiești!

o reluau și concluzia le dădea posibilitatea de a-și continua fiecare șirul narațiunii proprii. Mă gândea și eu la multele întâmplări din viața mea, când am întins o mână câte unui nevoiaș, ca nu după mult timp să primesc exact ceea ce n u aș fi meritat chiar dacă eram dușmanul dușmanilor lui. Nu mi-a venit în minte niciodată să spun măcar în gând că pe cine nu lași să moară, nu te lasă să trăiești, căci am senzația că nu este chiar așa, deși uneori am sesizat că la unii oameni există tentația distracției de a-și defini adevărul propriu și fac orice pentru a și-l impune.

O singură dată mi s-a întâmplat ca un tip să-mi ceară ajutorul. I l-am dat. N-a trecut mult timp și comportamentul lui a fost răutăcios, chiar foarte răutăcios. La un moment dat a mai avut nevoie de ajutorul meu și atunci nu l-am  lai ascultat, mergând mai departe. Nu știu ce a înțeles el, dar a continuat să se poarte urât. Nu numai cu mine, ci și cu alții, iar respectivii s-au distanțat. Tipul a rămas singur în nevoile lui, trist și neputincios, cu ochii în pământ, așteptând să-i treacă timpul. Cred că a înțeles că nu tot ce zboară se și mănâncă și mai ales, că înainte de a fi ajutat de alții, trebuie să se ajute singur. Există un sâmbure de adevăr în orice proverb, dar uneori sâmburele este atât de amar și înecăcios încât nici nu mai contează esența lui și viața ne face să mergem mai departe cu privirea înainte și foarte încrezători.



(19 august 2023)