#REZIST: problema educației sexuale timpurii

Înainte de orice, vreau să spun că:
- există probleme prost definite,
- există probleme prost puse,
- există probleme prost prezentate,
- există probleme prost înțelese,
- există probleme prost propagate,
- există probleme prost gestionate.
Una dintre aceste probleme care se încadrează aici este și problema educației sexuale timpurii, căci valurile create de ea la toate nivelurile arată clar că ceva este în neregulă. Problema educației sexuale timpurii este o mare problemă pe care omenirea a tratat-o exact cum nora ascunde gunoiul sub preș de ochii soacrei, pentru că problema educației sexuale există, problema educației sexualei are implicații și consecințe, dar mergând pe ideea că nimeni n-a murit din necunoașterea educației sexuale, se merge mai departe ca până acum. Este meritul progresiștilor și celor de la #REZIST care și-au dat seama că Internetul a revoluționat societatea și nu se mai merge după ureche ca până acum, din moment ce pe Internet se găsește orice despre orice.

Greșeala celor de la #REZIST în problema educației sexuale timpurii este că au abordat problema abrupt, fără să pregătească societatea. Ei au venit direct la parlament să se introducă problema educației sexuale timpurii în școală ca disciplină obligatorie. În opinia mea, trebuia o pregătire de 2 sau 3 ani folosind:

- personalități proeminente ale lumii medicale,

- explicații pe canalele mass-media,

- convingerea adulților asupra temei,

- implicarea societății în dezbatere,

- efectele unui context de abordare activă.

Îmi aduc aminte de un banc: o mamă își cheamă fiica și-i zice:

- Draga mea, acum că ai împlinit 18 ani, să discutăm despre dragoste.

Iar fiica, se uită la mamă și o întreabă:

- Și ce vrei să afli, mamă?

Așa și cu problema educației sexuale timpurii. Dacă un tată vrea să stea de vorbă cu fiul său de 13 ani despre problemele sexuale, este deja foarte târziu, căci fiul său a aflat de la copiii mai mari din fața blocului ceea ce tatălui nici prin cap nu-i trece asupra detaliilor legate de procesul tehnologic de facere a copiilor și încă multe altele în zona detaliilor legate de plăceri mai ales. Multe le știu din experiența proprie, căci am primit de la un copil de șase ani fără un pic, toate detaliile legate de modul cum se fac copiii, de la începutul începuturilor, până la tăierea cordonului ombilical, drept care mi-am dat seama cât de rămas în urmă eram.

Consider că problema educației sexuale timpurii este o problemă, o mare problemă și societatea nu este pregătită s-o abordeze frontal, iar #REZIST nu a făcut altceva decât să pună gaz pe foc și apoi să pună și paie uscate, ca vâlvătaia să se ridice spre cer. Nici nu este timp de așteptare, căci problema educației sexuale timpurii a venit peste noi și se rostogolește măturând tot ce-i apare în cale, din moment ce conținutul digital pe subiectul sexualității de toate tipurile nu se restricționează automat.

Nu avem profesori pregătiți pentru a preda disciplinele legate de problema educației sexuale timpurii.

Părinții sunt foarte reticenți la a accepta că odraslele lor vor învăța despre educația sexuală în școală.

Dacă problema educației sexuale timpurii se va preda de către profesori care n-au înțeles-o dar au memorat textele și doar le recită, eșecul demersului va fi la cotele cele mai înalte, exact cum se întâmplă cu multe alte discipline care au dus la 40% analfabeți funcționali la noi în țară.

(27 iunie 2023)

Progresiștii și Biserica Ortodoxă Română

Față de comuniști, progresiștii:
- sunt mult mai puțini,
- nu au infrastructură,
- sunt eterogeni,
- dispun de resurse infinit mai puține,

- sunt la fel de tenace,
- duc lipsă de un obiectiv foarte clar,
- au teamă de a ieși să se exprime public,
- folosesc tehnici de manipulare,
- utilizează Internetul,
- vin cu bombe de presă,
- cred că dețin adevărul absolut,

- vor ca omul nou să fie robot care nu gândește,

- acționează la comanda capitalului mobil,

- sunt captivii unei doctrine neexplicate lor,
- se cred deja marii învingători.
Observăm că progresiștii au și elemente comune cu comuniștii. Ei:
- nu jură pe Biblie,
- nu se închină,
- nu merg la biserică,
- vor scoaterea religiei din școală,
- caută să-i compromită pe preoți,
- cred că știința și religia nu au elemente comune,

- au trimis la înaintare marionete și măscărici,

- au discursuri penibile,

- se ascund și luptă în tranșee,

- vor să trăiască la comun,

- luptă împotriva proprietății private,

- îi vor pe oameni egali, cu nimic al lor,

- spală creierele și agrează spiritul de turmă.
Se observă că progresiștii au luat cu asalt biserica după un plan pus la punct, dar greșit, în opinia mea. Ei și-au dat seama că nu au șanse să atace vârful bisericii și baza bisericii și au pornit la asaltul părții de mijloc a instituției, care se referă la slujitorii bisericii. Cum nu au fonduri și nici oameni pregătiți să abordeze problema, progresiștii atacă haotic, invocând aspecte dintre cele mai puțin credibile, dar care doar se dovedesc a fi focuri de paie sau baloane de săpun care dispar într-o secundă.

În opinia mea, Biserica Ortodoxă Română a rezistat comunismului care a fost cu mult mai perfid, deci va face față și micilor înțepături de țânțar pe care progresiștii i le administrează în mod repetat căci baza Biserica Ortodoxă Română sunt enoriașii, iar pentru aceștia există doar credința în Dumnezeu, iar progresiștii nici măcar nu există. În vremurile de demult, enoriașii auziseră de comuniștii, dar ei aveau viața lor, căci comuniștii nu aveau ce să le ofere lor, în afară de sărăcie, umilință și durere. Faptul că progresiștii au ratat prezenta la guvernare din septembrie 2020, li s-a îngustat și mai mult câmpul de acțiune și asistăm la ultimele lor zbateri disperate, înainte de a părăsi istoria pe ușa din dos în 2024. Ceea ce se anunța o șansă pentru dezvoltarea României în 2016, s-a dovedit a fi acum doar un coșmar.

(05 octombrie 2022) 

Omul nou la comuniști, omul nou la progresiști

Comuniștii și-au dorit un om nou definit astfel încât:
- să muncească foarte bine și foarte mult,
- să asculte vorba partidului,
- să-l iubească necondiționat pe conducătorul partidului,
- să accepte să fie egal în sărăcie cu toți ceilalți,
- să se considere revoluționar de profesie,
- să se bucure de faptul că este proprietar al mijloacelor de producție, ca toți ceilalți,
- să nu-și dorească să dețină în proprietate ceva anume,
- să fie model de conduită în familie și în societate,
- să lupte împotriva dogmelor neștiințifice,
- să fie combativ, să lupte pentru victoria idealurilor comuniste.

Pentru progresiști, omul nou este:

- un mic roboțel cu care șefii din societate să facă ceea ce vor ei,

- o persoană pentru care familia este ceva difuz și inexistent și de-a valma,

- cel care răspunde necondiționat la comenzile sociale,

- individul care nu emite pretenții de niciun fel,

- persoana care trăiește în afara familiei, ci în grup mai mult sau mai puțin omogen,

- ceva depersonalizat, separat de tată, de mamă, ci doar părinte 12 sau 2 sau oricare,

- un executant fidel, care nu are opinii, nu emite pretenții, iar creativitatea sa este zero,

- un nene sau o tanti care acceptă că alții gândesc pentru ei, iar rolul lor este de a asculta,

- un membru interschimbabil al unui grup  din toate punctele de vedere.

Atât comuniștii, cât și progresiștii nu iau în considerare faptul că omul este o ființă rațională, care una face, alta spune și cu totul altceva gândește și are capacitatea de a disimula totul, iar când apare momentul oportun, răbufnește și dacă fenomenul este de masă apar răscoalele, grevele, revoluțiile și războaiele, care mătură totul în calea lor, fie comunismul, fie progresismul, căci omul acceptă cât acceptă, pătimește cât pătimește, dar când se satură, nu-i mai stă nimic în cale și furia maselor dezlănțuite mătură totul în cale.

(17 septembrie 2022)
 

Greșelile comune ale progresiștilor și ale comuniștilor

Observ cu stupoare că progresiștii de azi, nu au învățat nimic din greșelile comuniștilor de ieri.

Prima greșeală pe care o fac acum progresiștii și pe care au făcut-o și comuniștii, a fost aceea că au considerat că oamenii sunt niște marionete care se modelează exact așa cum vor ei, deși își dădeau seama că oamenii sunt diferiți între ei. Ei cred acum că dacă medicina estetică reușește să facă o serie de corecții astfel încât oamenii să semene între ei, totul este rezolvat. Ipoteza este falsă, căci nimic nu modifică elementele de gândire și de conștiință ale fiecăruia dintre noi.

A doua greșeală pe care o fac acum progresiștii și pe care au făcut-o comuniștii este aceea că au ignorat că omul prin natura lui este lacom, invidios, pătimaș, posesiv, gelos și are răutăcismele lui, vorba lui Gică HAGI. Tocmai de aceea, omul ca individ nu va fi adus niciodată la nivel de turmă, formată din indivizii uniformi, fără personalitate, cu creierul spălat, chiar dacă i se montează cipuri și este dirijat de la distanță.

A treia greșeală pe care o fac acum progresiștii și pe care au făcut-o comuniștii este aceea că ei cred că au capacitatea să domine natura. Atât timp cât omul nu are capacitatea să lupte cu stihiile naturii, tot timpul este supus hazardului și fiecare se descurcă cum are capacitatea s-o facă, iar măsurile la nivel de colectivitate lărgită pentru a contracara efectele dezastrelor nu se ridică deasupra nivelurilor de paleative.

A patra greșeală pe care o fac acum progresiștii și au făcut-o la rândul lor comuniștii a fost aceea că nu au recunoscut limitele mijloacelor de manipulare, căci omul este totuși o ființă rațională și știe să deosebească binele de rău, sărăcia de bogăție, dulcele de amar, iat capacitatea de a compara i-a rămas intactă și tot intactă îi va rămâne atât timp cât cele cinci simțuri îi vor fi operaționale.

A cincea greșeală pe care o fac progresiștii și au făcut-o comuniștii, este aceea că nu operează cu un simbol puternic. Este adevărat că LENIN a fost ca un simbol la comuniști, numai că el era om în carne și oase, mergea în mulțimi, vorbea mulțimilor, a condus revoluția, dar a murit în patul lui de o boală lumească, după care a fost depus în mausoleu. Progresiștii își așteaptă simbolul, căci un miliardar nonagenar nu are cum să fie simbol în vecii-vecilor, iar tinerii își trag unul altuia preșul nemuririi de sub picioare, în lupta de a accede la fotoliu de simbol sau de martir al progresului.

Am dat numai câteva dintre greșelile comune ale progresiștilor și ale comuniștilor, care chiar au crezut că vor să construiască un mod de producție nou, bazat pe reguli artificiale, construite în laboratoare. Experiențele de până acum au arătat că astfel de procedee nu sunt viabile pe termen mediu și lung. Să reamintesc revoluția portocalie, să ne gândim la primăvara arabă, să săpăm mai adânc în trecut la exportul de revoluții. Pe toate le consider asemeni a două cuie de care leg un elastic, trag de el și-l întind și se aude un bâzâit, iar apoi intervine amortizarea și elasticul intră în repaus. Așa sunt și eforturile progresiștilor de azi, așa au fost eforturile comuniștilor de ieri, doar un bâzâit ca de muscă în drum spre hazna.

(17 septembrie 2022) 

EMINESCU și progresiștii

Când trăia, Mihail EMINESCU era considerat un romantic. Când au venit comuniștii la putere, Mihail EMINESCI era considerat a fi realist critic. După 1989, niște critici fără creier l-au considerat pe Mihail EMINESCU a fi un poet oarecare și au urcat pe soclurile geniilor niște poeței și oarece poețele cu caș la gură în ale valorilor și talentului, dar cu potențial politic sau cu capacitatea de a linge părțile prezidențiale cele mai moi și ascunse, pentru a-și face cărare în manualele de literatură din liceu.
Acum se vântură în politică progresiștii. Ei reîncălzesc o ciorbă de burtă sleită de comuniștii eșuați și măturați de pe paginile istoriei în toamna lui 1989, readucând în prim plan:
- un egalitarism la fel de vulgar și primitiv,
- proprietatea comună și a nimănui,
- lipsa ambițiilor materiale,

- amorul liber și confuz,

- negarea valorilor tradiționale,
uitând că oamenii sunt diferiți și că în 100 de ani nu s-au produs acele schimbări în creierele acestora încât să dispară defecte precum lăcomia, lenea, arivismul, hoția, violența, invidia și prostia. Atât timp cât acestea vor fi coordonatele de definire a fiecăruia dintre noi, nicio societate bazată pe principii pozitive, aproape biblice nu se va implementa pe Terra căci ipotezele false de la care se pornește vor duce spre sărăcie, inechități și nemulțumiri fundamentale, cu punct final auto=distrugerea construcției artificiale.
Mă gândesc la versurile:

    Zdrobiţi orânduiala cea crudă şi nedreaptă,

    Ce lumea o împarte în mizeri şi bogaţi!

    Atunci când după moarte răsplată nu v-aşteaptă,

    Faceţi ca-n astă lume să aibă parte dreaptă,

    Egală fiecare, şi să trăim ca fraţi!

care mă duc la gândul că progresiștii europeni trebuie să-l revendice urgent pe Mihail EMINESCU drept poet neomarxist, adică de esență progresistă.
Au încercat mulți lideri comuniști să schimbe natura umană, fără să aibă succes, căci natura umană evoluează, dar într-o cu totul altă direcție. Omul se consideră a fi liber. Omul se consideră a avea propriile opțiuni. Omul nu are cum să fie constrâns niciodată, iar ceea ce se întâmplă cu vaccinarea pentru protecția împotriva SARS COV 2 este dovada vie că oamenii au opțiuni și așa cum unii au fost în stare să moară pentru ideile lor, în ziua de azi, ase repetă același mod liber de gândire, încât sunt popoare ca au acceptat vaccinarea în proporție de peste 80%, dar sunt popoare unde vaccinarea este la niveluri de sub 30% sau la niveluri ridicole de sub 20%. 
EMINESCU în poemul său Împărat și proletar are idei extrem de interesante privind societatea, religia și lupta de clasă, idei pe care progresiștii le-au îmbrățișat, căci marele poet are și poeme dedicate dragostei, chiar dacă progresiștii nu mai văd familia ca element de progres, căci la drept vorbind, familia este o frână în fața libertății prost înțelese a unor persoane pentru care munca nu a constituit niciodată elementul forte și care s-au autointitulat revoluționari de profesie în cu totul alt mod pe care-l înțelegea Nicolae CEAUȘESCU, căci exportul de revoluție se face cu oameni, nu cu roboți, dar nu orice fel de oameni, ci cu unii specializați în manipularea și îndoctrinarea maselor. Se știe că puterea acestora este limitată, căci ei sunt limitați, nefiind bănuiți nici de inteligență, nici de cultură și cu atât mai mult cu capacitatea de a se adapta la nevoile specifice unor grupuri de oameni care dau dovadă de rezistență la nou.

(09 octombrie 2021)