Fiecare dintre noi ne considerăm niște oameni speciali, unicate, ființe dăruite de Dumnezeu cu calități pe care alții de pe alte meleaguri nu le au. Ne considerăm îndreptățiți să primim atenție, respect și mai ales, să fim lăudați pentru calitățile noastre și pentru rezultatele pe care le avem sau credem că le avem, iar când se întâmplă altfel, mereu alții sunt de vină.
La fotbal, când pierdem, alții sunt de vină.
Terenu a fost de vină. Soarele i-a incomodat pe jucători. Spectatorii au influențat în sens negativ atmosfera jocului. Vântul a bătut necorespunzător, incomodându-i pe jucătorii noștri. Nu suflăm nicio vorbă despre lipsa de pregătire fizică a jucătorilor, despre sistemul defectuos de antrenamente, despre tehnicile perimate de joc. De cele mai multe ori, când rezultatele ne sunt nefavorabile, evităm discutarea subiectului, trecând mai departe ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat.
La școală, pentru a-i mulțumi pe părinți, la serbarea de sfârșit de an, jumătate din clasă este pe scenă cu elevi care poartă coroniță, căci așa cum era și normal, toți elevii sunt foarte buni și toți merită premiul întâi.
Românul s-a născut poet și de aceea:
- niciun român trăitor pe meleagurile mioritice nu a câștigat un premiu NOBEL,
- niciun român plecat cu avionul la Las Vegas nu a ajuns Mr. Olympia,
- niciun român nu a ajuns să aibă în cont un trilion de dolari,
- niciun român nu-l laudă pe alt român când este într-un grup de străini,
- niciun român nu crede că există altul mai deștept ca el pe acest pământ.
Istoria ne-a fost potrivnică și ne-a făcut să căutăm să ne descurcăm cu ceea ce avem și să nu acceptăm ideile altora, căci nimeni nu vine să ne spună nouă ce să facem, chiar dacă nu avem ce mânca, căci suntem prea orgolioși și avem o părere foarte proastă despre toți ceilalți, din moment ce caracterul nostru de poet ne îndeamnă spre metafore, rime și figuri de stil dintre cele mai diferite, pentru a ne colora viața.
(20 august 2025)
(20 august 2025)
