1000 de oameni care m-au dezamăgit: Omar HAYSSAM

Omar HAYSSAM este acum un bărbat de 59 de ani.
Omar HAYSSAM a fost un om de afaceri până a intra la pușcărie.
Omar HAYSSAM a jucat teatru în chestia cu suferința care i-a adus și eliberarea.
Omar HAYSSAM s-a învârtit în cercurile puterii din Ro.
Omar HAYSSAM a fost creierul deplasării în Irak a celor trei așa-ziși jurnaliști din Ro.
Omar HAYSSAM m-a dezamăgit prin detașarea cu care vorbea la televiziuni despre profesor fără să spună clar cum stau lucrurile.
Omar HAYSSAM m-a dezamăgit că s-a folosit de țara care i-a acordat un loc sub soare și a căutat să tragă spuza doar pe turta lui și să se folosească de tot felul de ocazii doar ca să-i fie lui bine.
Omar HAYSSAM m-a dezamăgit că n-a spus niciodată cum a părăsit țara fie cu automobilul, fie printre berbecuți cu vaporul.
Omar HAYSSAM m-a dezamăgit prin modul în care a căutat să-și exploateze starea fizică, insuflând compasiune, dar de fapt el făcea joc de glezne în vederea părăsirii țării.
Omar HAYSSAM că. nu și-a gestionat viața, încât a ajuns să fie unul dintre puținii indivizi condamnați pentru terorism aici la noi.

(10 septembrie 2022)
 

Terorismul sindical

Mi-ai revenit în minte scenele acelea în care teroriștii ca să-și scape pielea luau copii ie care-i făceau scut și forțau astfel forțele armate să nu tragă, iar după ce aveau fața și spatele deja asigurate, îi împușcau pe cei care îi folosiseră drept scut uman.

• Nu cu mulți ani în urmă cei de la căile ferate au prins un moment, ceva de sărbători și s-au gândit ei că au găsit momentul optim de a impune prin negocieri stat-sindicate obținerea de soluții care sunt sigur că un sindicat puternic le-ar fi obținut fără nicio dificultate. Numai că, folosind momentul guvernanți cu disconfortul pe care îl crează miilor de călători, vor forța mâna celor de la putere și vor obține ceea ce și-au dorit, adică măriri salariale.
• Apropape în fiecare an, în preajma examenului de admitere în licee și în preajma examenului de bacalaureat, sindicaliștii din învățământ amenință și eu cu o grevă, tot așa, cerând o serie de lucruri, pe care sunt sigur că dacă sindicatele lor ar fi puternice, cu siguranță că în doi timpi și trei mișcări, la o întâlnire cu premierul le-ar avea soluționate, cât ai clipi.
• În anii trecuți, cei de la metrou, sindicatul, cel care a îmbâcsit stațiile cu tot felul de chioșcuri, s-a gândit să dea și el dovadă de terorism sindical și a scos la înaintare în zi de lucru sute de mii de călători, căci a suspendat mersul trenurilor care să-i ducă pe oameni la muncă. Sindicatul acela, în loc să ducă lupta sindicală prin metode civilizate, a apelat la cea mai adjectă formă de răzbunare pe călătorii nevinovați care trebuiau să ajungă la serviciile lor pentru a muncii, pentru ați câștiga pâinea pentru copilașiim lor. Era o chestie dacă acește sindicate făceau proteste altfel și nu paralizând economia și aducând insatisfacții miilor de cetățeni. Am pătimit cu acest prilej și am luat un taxi pentru a-mi rezolva problema, căci teroriștii nu m-au lăsat.
• Mai nou, unii medici de familie, au pus și ei de o acțiune prin care făcând presiune cu suferința oamenilor, nu mai eliberează rețete compensate, dacă ministerul și Casa de Asigurări nu le rezolvă o serie de doleanțe de natură financiară. În cazul lor lucrurile nu sunt deloc simple, căci acolo este implicat și un sistem informatic despre care eu nu am o părere deloc prea bună, deși pentru realizarea lui s-au cheltuit foarte mulți bani. Este o altă poveste. Chestiunea este că medicii acuză o birocratizare foarte mare, lucru de acceptat de cei ce trebuie să se ocupe de raționalizarea fluxurilor informaționale. Ceea ce este ciudat se leagă de momentul ales, adică zilele de început de an calendaristic, tot așa punând presiune pe guvern prin suferinzi, ceea ce mie mi se pare absolut imoral. Sindicatul lor trebuie să fie cu forță și de pe poziții de forță să negocieze, ceea ce nu se întâmplă.

În opinia mea, mișcarea sindicală trebuie restructurată din temelii căci așa nu mai este de trăit. Fiecare categorie socio-profesională, când i se năzare, își întrerupe activitatea, face grevă, iar populația suferă dramatic. Sindicatele sunt fărâmițate și nu au forță pentru că șefii lor nu sunt în stare să se regrupeze și să formeze entități puternice de care guvernanții să se teamă nu că întrerup munca prin grevă, ci doar dacă se încruntă și cel mult ridică tonul în public. Neavând acestă forță, sindicatele procedează la terorosmul sindical, făcând scut din oameni nevinovați în a le acoperi lipsa lor de funcționalitate, coeziune și eficiență în lupta cu guvernanții. Legile ar trebui să-i protejeze cu mult mai mult pe cetățenii afectați de terorismul sindica, cetățeni nevinovați, inocenți și victime sigure.

(03 ianuarie 2018)

Autocamioanele și atentatele

Să admitem că în cazul Nisa nu s-a prea știut, deși, întotdeauna camioanele nu au ce căuta:

- la ore nepotrivite;

- în zone foarte populate;

- fără să fie verificate.

N-am să înțeleg niciodată de ce acolo unde sunt concentrări mari de populație cu caracter temporar, nu se constituie interdicții, de asemenea, temporare. În USA am văzut în toate orășelele ori de câte ori au loc evenimente, maim mult sau mai puțin importante, că este scoasă poliția în stradă, circulația este restricționată și cetățenii se deplasează nestingheriți. După ce trece evenimentul, totul se reia și nu se simte nimeni nici frustrat că n-a mers în viiteză cu mașina și nici în pericol dacă se deplasează către o sală sau un stadion.

Europenii sunt și neglijenți și superficiali. Ei cred că sunt deasupra regulilor și nu iau nicio măsură de protecție. Ideia că frica păzește bostănăria nu este luată în considerare. Am văzut niște bariere cu ghimpi de netrecut datorită orientării vârfurilor, încât niciun vehicul nu are cum să treacă de ele.

(10 aprilie 2017)