Frica de extremism

Frica de extremism este justificată, din moment ce istoria cunoaște data de 30 ianuarie 1933 în care Adolf HITLER a ajuns cancelarul Germaniei, după patru tururi de scrutin din 1932 în care niciun partid nu a obținut suficiente voturi pentru a prelua puterea. 

Ceea ce a însemnat Adolf HITLER pentru Germania și pentru lumea întreagă este cunoscut și acum oamenii suflă și-n iaurt, din moment ce s-au fript cu ciorbă acum 82 de ani. Frica de extremism și măsurile ce se iau se leagă de faptul că paza bună ne ferește de primejdia rea. Extremismul este o sumă de idei concentrate în sloganuri care sună foarte frumos în urechile oamenilor, dar care ascund planuri generatoare ale unor realități crude, care duc spre catastrofe naționale, fără posibilitate de întoarcere, chiar în condițiile în care regretele celor care au girat extremismul prin votul lor sunt amarnice, iar lacrimile lor de căință sunt mai ceva ca lacrimile de crocodil.

Extremiștii vorbesc despre egalitate, despre bunăstare, despre frăție, despre o serie de idealuri iubite de popor, despre curățenia sufletească, despre credință, dar distanța de la vorbe la fapte este astronomică, pentru că lumea ideală pe care ei o propovăduiesc nu există, dar caută prin orice mijloace să-i îndrepte pe oameni către ea, folosind violența, crima și nelegiuirea.

Discursurile extremiștilor sunt de un populism exacerbat, cu utilizarea de expresii rupte dintr-un trecut întunecat, necunoscut generației care se lasă ademenită de vorbe mari spuse de oameni carismatici, veniți de nicăieri și despre care nu se știe nimic, pentru că nimic nu îi caracterizează, nu îi definește și nu îi reprezintă, din moment ce faptele lor sunt ascunse, fie că nu există, fie că sunt reprobabile.

Frica de extremism apare doar atunci când faptele extremiștilor devin realitate și vorbele lor de dinainte nu mai au legătură cu ceea ce se întâmplă, din moment ce gândurile lor ascunse au fost unele, iar manifestările reale sunt de cu totul altă natură. Viteza cu care se derulează faptele extremiștilor, a dovedit istoria că este o viteză inimaginabil de mare, iar acțiunile demonstrative sunt de o amploare fără precedent pentru că se vor o demonstrație a forței care-i une,te pe extremiști întru dreptate, echitate și fraternitate. Ei incendiază cărțile, ei sparg vitrinele, ei trec la torturarea semenilor lor, crezând că în acest fel pun bazele unei noi societăți care reflectă sloganurile de putere primitivă cu care cuceresc gândirea unor mase de minți inocente sau înfierbântate. Frica instalată după venirea la putere a extremiștilor este una tăcută, mocnită, ineficientă, iar prăbușirea extremismului vine din interiorul lui, căci nu are capacitatea de dezvoltare a societății, iar o societatea care regresează din interior produce schimbările instantaneu și generalizat, iar dispariția extremiștilor  se face la nivel de ore, prin fugă, pârjol și prin evaporare.



(22 februarie 2025)

Cine aduce extremismul la putere?

Extremismul este adus la putere prin vot popular. Lumea săracă și disperată ascultă și crede promisiunile extremiștilor, căci principiul de a da o șansă unora necunoscuți, funcționează mai abitir decât a da o a doua șansă unora care au dezamăgit sau care au făcut bine și binele nu a fost apreciat. Să nu uităm că mulți dintre cei cărora PSD le măriseră salariile în intervalul 2016 -2020 erau absolut nefericiți și demonstrau în Piața Victoriei, căci li se urâseră cu binele financiar și se considerat oprimați prin modificarea legilor justiției.

Să nu uităm că a existat PP-DD de un populism dus până la obscenitate, care a intrat în parlament cu 14% la doar un an de la înființare. Să nu uităm nunta lui George SIMION cu cei 10.000 de invitați, din cvare unii spun că au sosit 5.000 pe care acesta a gestionat-o binișor, dar campania cu spitalele mobile prin țară are deja un anume substrat și cine are ochi să vadă și simț de orientare, să se orienteze, ar trebui să știe din ce parte bate vântul și care sunt tehnicile de manipulare.

Oamenii ghiftuiți sunt caracterizați prin limbaj de lemn, auto suficiență, comportament ciocoiesc și lipsă de empatie față de cei aflați în nevoie. Ei nu au carismă, nu au verb, nu au prospețime și nu se manifestă ca magneții acolo unde își fac apariția, așa cum o fac necunoscuții care încearcă marea cu degetul și apoi pescuiesc în ape tulburi. Anu 2024 este un an greu pentru democrațiile europene, mai ales, iar gestionarea neadecvată a fenomenelor și lăsarea lucrurilor la voia întâmplării din lipsa de priorități strategic definite, fac din extremism sursă de soluționare a problemelor cu care multă lume din societate se confruntă. Extremismul vine prin setea televiziunilor de știri senzaționale și exclusive, prin utilizarea mijloacelor de manipulare grosiere, cu efecte inverse și prin a considera că lucrurile merg de la sine în direcția imaginată de unii și de alții, care analizează frânturi de adevăr și bagă sub preș evaluările ce vin despre reaalitatea obiectivă, pe care consideră că o stăpânesc, dar despre care habar nu au ce surprize le pregătește.


(20 decembrie 2023)