Nu știu cum i se zicea atunci când îl striga la actalog. Știu că atunci când mergeam cu colindul, ne formam un grup și el era șeful nostru, toți îi ziceam Zilba. Era mai mare decât noi. Zilba era și el elev. Sora mea spunea că a venit la ea în clasă dar era mai mare decât ea, căci repeta clasa a VII-a. Îl lăsase și ea zestre colegilor mai mici decât ea cu un an. Pe mine nu mă interesa cine era Zilba ca elev, dar ca șef de grup la colind, Zilba se purta cu noi care eram mai mici ocrotitor și ne făcea loc să ajungem noi primii la gazdele care ne oferea covrigi sau nuci sau mărunțiș.
Într-un an, am mers cu colindul la un vopsitor de lână neamț de origine și el nu avea nici covrigi și nici nuci. A întrebat neamțul cine este șef de grup. A apărut Zilba. I-a dat lui Zilba o hârtie de 10 lei. M-a impresionat faptul că a doua zi, a bătut la noi în poartă Zilba și mi-a dat 50 de bani, căci în grup eram cam douăzeci de copii și fiecăruia îi revenea 50 de bani. Când am fost cu bicele în alt grup, băiatul care a strâns banii, a oprit el totul și Zilba m-a impresionat, deși se zicea despre el că e bătăuș. Celălat băiat de la bice, zicea lumea că e de familie bună și s-a purtat urât. Nu l-am uitat și nu l-am iertat, iar momentul când a primit răsplata pentru gestul urât a apărut și sunt sigur că la usturat, mai ales că i-am reamintit gestul făcut cu breo treizeci de ani în urmă.
(02 aprilie 2023)
