CIOLACU își așteaptă plecarea

Marcel CIOLACU, prim-ministru în două rânduri și președinte ales al PSD la congresul din 27 noiembrie 2019, a traversat momente de glorie, dar și de declin, fiind primul președinte al PSD care nu a intrat în turul al II-lea al alegerilor prezidențiale, din 24 noiembrie 2024.

Contextul actual este extrem de complex și Marcel CIOLACU nu mai reprezintă soluția optimă pentru PSD din niciun punct de vedere, pentru că legarea lui de afacerea NORDIS, culoarea tălpilor pantofiorilor săi, salvarea pisicii dar și clipurile bizare de pe o rețea de socializare, au contribuit sever la erodarea imaginii sale de lider eficient.

Argumentele prezentate de liderii coaliției dar și de Elena LASCONI sunt subțiri, căci țara are nevoie de un prim-ministru care să aibă uși deschise în marile cancelarii din Europa, dar și la Washington, ceea ce în cazul lui Marcel CIOLACU doar se presupune că există aceste uși deschise, iar în cazul lui Călin GEORGESCU, ușile chiar ne vor fi trântite-n nas zgomotos și cu râsete pe fundal.

Îmi aduc aminte că Mihai GÂDEA sugera o soluție de avarie pentru ameliorarea relațiilor externe, prin mutarea unei ambasade, nu spun care, dar toată lumea știe la ce mă refer, căci și Viorica DĂNCILĂ cu Liviu DRAGNEA au cântat aceeași arie, dar cortina le-a fost trântită-n cap în 2019, ceea ce înseamnă că rămâne cum s-a stabilit și așteptarea are aceleași valente ca în vremurile de demult când Ana PAUKER aștepta telefonul de la I.V. STALIN, telefon care nu a mai venit niciodată și femeia de fier a părăsit scena, prăbușindu-se în uitarea istoriei, pentru cât rău a făcut.

(28 februarie 2025)

Sovietizarea României

După terminarea celui de Al II-lea Război Mondial, România a intrat în sfera sovietică  și încet-încet s-a procedat la sovietizarea țării.
Armatele sovietice s-au instalat în mai toate marile orașe cu efective numeroase.

Imnul de stat al RPR avea versuri precum:

Înfrățit fi-va veșnic al nostru popor 

Cu poporul sovietic eliberator. 

Leninismul ni-e far și tărie si avânt 

Noi urmăm cu credință Partidul ne-nfrânt, 

Făurim socialismul pe-al țării pământ.

În toate orașele se găseau librăriile cu numele Librăria Cartea Rusă.

Radio Româniia acea emisiunile:

Vorbește Moscova

Învățați limba rusă cântând

la radio când se înregistrau piese de teatru pentru emisiunea Teatru radiofonic, peste 80% dintre piese erau din dramaturgia rusă și sovietică.

Orașul Brașov a luat numele Orașul STALIN.

În București unul dintre raioane se numea Raionul LENIN.

Muzica, literatura, pictura, filatelia, au reflectat viața din URSS și prietenia româno-sovietică, ARLUS.

Exista în București pentru studierea limbii ruse, institutul Maxim GORKI.

Actuala Academie de studii Economice se numea ISEP V. I. LENIN.

Existau fabrici cu numele Tânăra Gardă, Oțelul Roșu, inspirate din URSS. Existau sovrom-urile întreprinderi pentru exploatarea petrolului de la noi.

Muncitorii evidențiați se numeau stahanoviști.

Elevii învățau după manualele traduse din limba rusă. În paginile manualelor se afla imnul de stat al RPR și imnul de stat al URSS.

Mulți dintre studenții proveniți din muncitorime plecau la studii în URSS. Unii luau doctorat fără să aibă examen de bacalaureat și când reveneau în țară făceau liceul.

După modelul sovietic, artiștilor li se acorda titlul de artist emerit sau de artist al poporului.

Poetele Maria BANUȘ, Veronica PORUMBACU au cântat patria sovietică.

Peste tot se aflau monumente ale lui LENIN, STALIN, iar în parcuri erau busturi ale scriitorilor ruși și sovietici. În marile orașe se aflau monumente ale soldatului sovietic.În timpul lui Gheroghe GHEORGHIU DEJ armata sovietica și-a întrerupt staționarea în România după semnarea acordului din 24 mai 1958.

După venirea lui Nicolae CEAUȘESCU la putere multe dintre simbolurile sovietizării au fost trecute în planul al II-lea. La Revoluția din Decembrie, monumentul lui LENIN din Piața Scânteii a fost demolat. Monumentul ostașului sovietic din fața clădirii guvernului, a fost scurtat din înălțimea soclului și i s-a schimbat locul într-o zonă mai puțin vizibilă.

(14 februarie 2025)

Unii dintre dictatorii lumii erau cam scunduți

Nicolae CEAUȘESCU - 168

Francisco FRANCO - 163

Adolf HITLER - 175 cm

Ferdinand MARCOS - 170 cm

Benito MUSSOLINI - 169 cm

Manuel NORIEGA - 170 cm

Augusto PINOCHET - 168 cm

Pol POT - 175 cm

António  SALAZAR - 175 cm

Iosif STALIN - 168 cm

Nu trebuie trasă nicio concluzie în legătură cu temperamentul dictatorului și înălțimea sa.

(26 ianuarie 2026)

Cultul personalității la scară mai mică

S-a vorbit mult despre cultul personalității lui I. V. STALIN, despre cultul personalității lui Nicolae CEAUȘESCU, dar niciodată nu trebuie să ităm că în fiecare dintre noi zace un demon al cultului personalității, căci fiecăruia dintre noi îi plac laudele fie meritate, fie nemeritate și nu scăpăm niciun prilej de a le cere, de a le primi sau pur și simplu de a le cerși, de oriunde ar veni ele.

Ne place să fim lăudați de membrii familiei pentru calități reale sau imaginare.

Ne place să fim aplaudați la scenă deschisă pentru ceea ce am făcut sau pentru ce am spus doar.

Ne place să primim tot felul de diplome, care mai de care cu titlul mai pompos.

Ne place să fim omagiați cu tot felul de aniversări care mai de care mai puțin rotunde ca ani.

Ne place să ni se organizeze sau să ne organizăm singuri omagieri care mai de care mai convenționale.

Ne place să fim numiți geniali, extraordinari, creatori de școală, buni organizatori și nu mai știu cum.

Ne place ca numele nostru să fie dat unor străzi,  licee, stadioane, ansambluri, când suntem în viață.

Ca totul să meargă uns, avem noi grijă ca la ocazii pe care tot noi le numim speciale, să ne invităm exact pe cei care vor reacționa exact așa cum ne dorim, căci în niciun caz nu vrem să apară un Constantin PÂRVULESCU ca la congresul al  XII al PCR, să ne strice petrecerea. Trebuie să fim experți în a-i invita pe cei care dacă vor spune ceva, vor spune ceea ce ne place să auzim, pentru a lua acel aer de modestie, pe care știm să-l simulăm cu talent, ca să părem în ochii celor care nu știu despre ce este vorba că suntem luați prin surprindere, că nu ne așteptam și că cele spuse vin din credința vorbitorului că așa stau lucrurile. Să nu uităm niciodată ce se spune fie pe la colțuri, fie după ce am pierdut poziția care le făcea pe slugi să se gudure pe lângă noi, căci interesul poartă fesul, cum zice un proverb și nimeni nu face ceva altcumva.

Deși credem despre noi că nu suntem bântuiți de propriul cult al personalității, este extrem de greu de a trage o linie de demarcație care să separe adevărul de minciună, de falsitate și mai ales de acele lucruri forțate care ne cotropesc din toate părțile din moment ce fiecare dintre cei care ne înconjoară vrea ceva în folosul său și unul din mijloacele de a obține acel ceva este stimularea orgoliului din noi dincolo de limitele normalului, iar acceptarea este calea sigură pentru crearea cultului personalității la scară mică.




(29 decembrie 2024) 

Ce mai face capitalul românesc, bre?

Au trecut, iată, 35 de la Revoluție și mă așteptam să văd capitalul românesc în mare expansiune în economie. Și vedeam un capitalist cum bagă banul în construirea unei autostrăzi. Și vedeam un capitalist cum bagă banul în construirea unei fabrici puternice de autoturisme electrice. Și vedeam un capitalist cum bagă banul în  realizarea unui ciclu complet de prelucrare a produselor din agricultură, pentru a stopa cu 80%  hemoragia de materii prime agricole și importul necontrolat de produse agricole semipreparate. dar după 35 de ani de la revoluție, aflu că un nene a băgat 41 de milioane de euro în clubul de fotbal Genova, că un alt nene, proaspăt reintrat în politică după ce a făcut și ceva pușcărie, tot cu fotbal și credință suge milioanele, în rest nimic relevant în afară de avioane private, colecții de mașini rare și lucruri excentrice ale beizadelelor. 
În concluzie, după 35 de ani, numărul miliardarilor autentici în euro de pe plaiurile mioritice este nesemnificativ, ca să nu spun nul, iar investițiile spre producție și ele tot nule sunt, căci încă cei ce dețin capital merg tot spre zone unde câștigul este rapid, fără efort și mai ales fără riscuri, așa cum sunt construcțiile de locuințe, cu ajutor de la stat pentru beneficiari, către cosmetizări superficiale de hoteluri, unde clienții sunt jecmăniți cu grație sau spre tot felul de șmenuri aducătoare de profituri aiuritoare, nefiscalizate, ceea ce nu capital curat se numește.

Adevărul este că mediul economic românesc nu este sănătos și riscurile de a face investiții curate fără statul corupt, sunt imense, iar pauperizarea capitaliștilor  autihtoni este la ordinea zilei, din moment ce cordonul ombilical dintre oamenii de afaceri mioritici și banii de la buget nu s-a secționat și legătura dintre mămica-buget și fătul-capitalist este indestructibilă, iar economia de piață este un simulacru.


(24 decembrie 2024)

De ce aleșii prin vot uninominal sunt mediocrii?

Lumea zice că în cazul colectivităților largi se aplică curba lui GAUSS și cine are curiozitatea să vadă cum arată această curbă, va constata că seamănă cu un clopot și de aceea i se mai zice și clopotul lui GAUSS. dacă vom considera niște note de la 1 la 10, pe axa Ox, iar pe axa Oy vom pune frecvențele notelor acordate aleșilor  prin vot uninominal considerând niște intervale, după ce am întocmit un tabel cu aceștia și am pus în dreptul fiecăruia o notă, dacă vom calcula media pentru toți aleșii, vom constata că aceasta este cu mult sub 7,80 ceea ce arată că vorbim despre niște mediocrii. Nu ar mai trebui să ne mire nimic, pentru că marile descoperiri nu au fost apanajul unor colectivități largi, ci ale unor mari personalități sau ale unor grupuri restrânse, formate din mari personalități.
Este normal deci, ca votul nominal să exprime o alegere făcută de colectivitatea largă, colectivitate care și-a definit un profil mediu, profil rezultat din calculul nivelurilor medii ale caracteristicilor. Acest ales nu există în realitate, dar există unul care se apropie cel mai mult de acel profil mediu, ceea ce duce în cazul unei liste mai mari de candidați și a unor colectivități acre votează, la concluzia că cel ales, nu este nici pe departe cel mai bun, ci este cel ce corespunde profilului mediu, care după clopotul lui GAUSS este un mediocru, strălucitor pe poziția de învingător.

(11 octombrie 2024) 

23 August 1944 și să nu uiți Darie!

Romanul lui Zaharia STANCU intitulat Desculț avea în el un fragment în care o femeie repeta obsesiv să nu uiți Darie! Băiatul cu numele Darie, zicea la rândul lui că nu are să uite. Mă gândesc că și pentru noi ar trebui să fie cineva care să ne spună să nu uităm și noi să repetăm că nu vom uita. Mă refer la erorile impardonabile făcute în timp, când am făcut lucruri ce nu trebuiau făcute, din exces de zel, din slugărnicie și din lipsă de caracter și din dorința de a ieși în față  cu orice preț.
Semnificația zilei de 23 August s-a schimbat după cum fiecare conducător de partid credea că-l avantajează. De la 23 August 1944, ziua eliberării scumpei noastre patrii de sub jugul fascist de către glorioasa Armată Roșie, până la 23 August 1944 începutul revoluției democratice de sub conducerea partidului comunist român în țara noastră, au existat multe alte abordări, care mai de care mai interesante, plină de subînțelesuri și mai ales incluzând grămezi de neadevăruri, căci la 23 August 1944 a fost arestat mareșalul Ion ANTONESCU și au fost întoarse armele împotriva Germaniei lui Hitler, armata română alăturându-se Armatei Roșii, deci aliaților, în lupta împotriva Germaniei naziste. S-a vorbit foarte mult despre faptul că evenimentul de la 23 August 1944 a redus cu 6 luni durata războiului, după analiza unui post de radio și despre cele peste 400.000 de jertfe ale ostașilor români pe câmpurile de bătălie în luptele ce au urmat acestui 23 August 1944.

După 23 August 1944, mai precis după ce comuniștii au venit la putere:

- orașul Brașov s-a numit orașul STALIN,

- sectoare ale Bucureștiului au luat denumirea de LENIN, STALIN,

- actuala Academie de Studii Economice s-a numit ISEP V.I. LENIN,

- la București a ființat Institutul Maxim GORKI,

- imnul de stat pe muzica lui Matei SOCOR, cu versurile lui Eugen FRUNZĂ și Dan DEȘLIU, arăta 

  întreaga slugărnicie a comuniștilor față de fratele de la Răsărit,

- poeții au cântat Țara Sovietelor,

- teatrele au jucat piese din dramaturgia rusă și sovietică,

- în fiecare oraș de la noi era o librărie numită Cartea Rusă,

- la radio erau emisiunile Vorbește Moscova și Învățați limba rusă cântând,

- elevii învățau și cântau imnul PRP și imnul URSS,

- în școală se învăța Limba rusă,

- elevii învățau după manuale traduse din limba rusă,

- a existat întreprinderea Tânăra Gardă,

- oficiosul partidului comunist s-a numit SCÂNTEIA după ISKRA sovietică,

- Casa Scânteii seamănă cu Universitatea LOMONOSOV,

- pe soclul din fața Casei Scânteii au poposit STALIN, urmat de LENIN până în 1989,

- la București s-a sărbătorit ziua de 7 Noiembrie a Marii Revoluții Socialiste din Octombrie,

- lângă clădirea guvernului a existat Statuia Ostașului Sovietic,

- pe ecrane rulau filme sovietice de la Mosfilm în proporție de 90%,

- tinerii de la noi făceau facultăți și doctorate în URSS până în 1964,

- în economie existau sovrom-urile,

- muncitorii fruntași de la noi erau stahanoviști,

- la cartofi se făcea iarovizare cum zicea DOKUCEAEV,

- în întreprinderi funcționa principiul hozrasciot,

- în dicționare traduse din rusește, cibernetica era o știință reacționară,

- un compozitor mioritic a scris melodia M-am îndrăgostit de tine Moscova.

În opinia mea, aceste excese au fost erori nenecesare, căci nimeni nu a impus cuiva comportament de slugă. Unele manifestări le-am regăsit și după 1989, să nu mai vorbesc despre cultul personalității de dinainte de 1989, unde toți se întreceau în a realiza exprimări sub toate formele și stilurile, să fie pe placul conducătorului, om slab, cu calități oarecare, lipsit de capacitatea de a pune punct abordărilor excentrice.

Îmi repet în minte să nu uit, să nu repet, dar când văd în jurul meu că mulți nu uită, dar repetă erorile din trecut, am senzația că 23 August 1944 nu a însemnat mare lucru, că vor veni alte zile despre care vom găsi în cuvinte bombastice tot felul de semnificații, dar care nu vor însemna nimic semnificativ, din moment ce valoarea e dată de obiectul supus analizei, dar și de cel pus să-l prețuiască, acesta din urmă, fiind uneori un zero barat. Cu un pic de reținere și făcă excese de zel, după 23 August 1944 cu totul altfel am fi discutat despre istoria noastră, dacă nu s-ar fi găsit cozi de topor, oamenii lipsiți de geniu și de dragoste de țară, care să facă atât de multe compromisuri și să nu târască în zone despre care acum ne rușinăm profund, datorită gesturilor ample dar inutile făcute, crezând că acestea vor fi apreciate de cineva, ceea ce nu s-a întâmplat, căci stăpânii își disprețuiesc slugile, oricât de mult acestea s-ar scălâmbăia.

(20 august 2024)

Comunismul și nazismul au fost frați

Comunismul și nazismul au fost frați pentru că:
- s-au bazat pe dictatură,
- problemele și le-a rezolvat numai cu forța,
- au antagonizat colectivități,
- au făcut să dispară categorii sociale,
- au ridicat crima la rang de principiu moral,
- în numele egalitarismului a adâncit inegalitățile,
- au eșuat în  transformarea de  legi create de om în legi obiective,
- și-au propus să creeze un om nou, absurd de schematizat,
- nu au fost generatori de creștere a productivității, 
- au realizat egalitate în sărăcie, nu în bogăție,
- au fundamentat minciuna ca element moral,

- au dezvoltat limbi de lemn cu care au dominat popoarele,
- au rescris istoria deformând-o brutal,  în favoarea lor.
Desprinderea de noazism în comunism nu s-a produs pentru că unul îl continua pe celălalt, iar desprinderea de comunism în zilele noastre este un proces greu și se dovedește extrem de greoi, căci oamenii se debarasează cu mare dificultate de balastul pe care nazismul și comunismul l-au inoculat pe parcursul a trei generații complete.

(19 decembrie 2023)

Infatuarea Germaniei naziste

Imediat ce Adolf HITLER a venit la putere, Germania a devenit un stat nazist și a trecut la înarmarea masivă a forțelor sale armate. Nu au trecut prea mulți ani și armata germană:
- a anexat Austria,
- a contribuit la sfârtecarea României,
- a defilat pe sub Arcul de Triumf de la Paris,
- a rupt bariera care delimita granița cu Polonia și invadat-o,
- a declarat război lui STALIN.
Trebuie spus aici că Germania nazistă era înarmată, avea o armată supradimensionată, avea o industrie de armament  de dezvoltată în exces, dar nu avea supremația mondială pe care o dă  arma de nimicire în masă. Calculele pe hârtie sunt unele, realitatea din teren este alta. Deși a existat experiența lui Napoleon BONAPARTE cu iarna rusească, HITLER a pornit războiul la 22 iunie 1941, cele 5 sau 6 luni până la venirea cumplitei ierni rusești nu erau suficiente să-l doboare pe marele dușman roșu, cum credea el. Infatuarea Germaniei naziste a făcut ca Al Doilea Război Mondial să se încheie cu capitularea necondiționată a Germaniei și cu dispariția completă unei generații de bărbați, pieriți pe câmpurile de luptă. În anul 1972 când am vizitat eu RDG am văzut în magazine și în alte locuri, muncind femei vârstnice, în absența bărbaților pierduți în luptele de pe prea multele fronturi deschise ale armatei naziste. Se pare că lecția istoriei n-a fost învățată de nimeni și ceea ce spun unii cum că istoria se repetă, nu este o poveste, ci este un adevăr. Partea proastă este că nimeni nu învață nimic din lecțiile dureroase ale istoriei mai vechi sau mai recente și anume că niciun popor invadat și cucerit nu iese niciodată  învins, mai puternic, cu sete și mai mare de luptă și de victorie pentru a-l alunga pe invadator, indiferent de cine este acesta, de resursele de care dispune el și de obiectivele lui.

Fila de istorie din 30 aprilie 1945 ora 15:30 este încă nerăsfoită, deci necitită și neînvățată de școlarii de 70 de ani și peste, care cred că tot ce zboară și și mănâncă la apusul vieții.

(31 ianuarie 2023)

Anticomunistul Păstorel TEODOREANU

Scriitorimea românească a fost formată în proporție de 99,99% din:
- lingăi,
- profitori,
- pupincuriști,
-  ariviști,
- netalentați,
- agramați,
- slugi,
- borfași,
- proști.
Ca să vorbim de anticomunism printre cei care alcătuiau breasla scriitorilor este un fel de erezie, căci la câte facilități oferea partidul comunist acestora pentru a-i fi trompete, cam nimeni nu rezista tentației și puneau botul la cașcaval.
Scriitorii primeau premiul de stat cu care își cumpărau o casă de cărămidă cu patru camere.
Scriitorii aveau case de vacanță la munte și la mare.
Scriitorii mergeau la Uniunea scriitorilor și ridicau bani după bunul lor plac.
Scriitorii erau primiți cu onoruri la partid, dacă dovedeau loialitate.
Scriitorii își publicau așa-zisele lor opere în care cântau partidul în tiraje amețitoare.

Totuși a fost un poet anticomunist și aici mă refer la Păstorel TEODOREANU, epigramist care a trăin în intervalul 30 iulie 1894 și 17 martie 1964. Ca zodie era LEU. Și eu sunt tot LEU. Voi exemplifica numai cu două epigrame scrise de Păstorel TEODOREANU pentru a dovedi că el era un scriitor anticomunist.

În era nouă începută,

Căcații scriu, în loc să pută.

Erau justificate aceste două versuri căci în anii 50 ai obsedantului deceniu, prea mulți scriitor publicau sub-producții literare, iar partidul îi folosea pentru a intoxica masele și a hrăni cu ele lupta de clasă.

O epigramă scrisă de Păstorel TEODOREANU este  următoarea:

De ziua ta Staline,

Eu m-am așezat pe vine

Și ce se afl-acum sub mine,

Este numai pentru tine.

Eu am trăit în perioada comunistă și știu cam de la 6 ani ai mei ce a însemnat comunismul pentru familia mea, pentru vecinii mei și mai târziu pentru mine, când a intra în CAP cu un petec de pământ, părinții mei erau amenințați cu exmatricularea mea și a sorei mele din școală, de față fiind un preot comunist care slujea la biserica din mahalaua noastră și care i-a convins pe părinți să semneze adeziunea.

Păstorel TEODOREANU nu-i ierta nici pe poeții slugoi, cu nume și prenume:

Mult stimată Veronică,
Eu credeam c-o ai mai mică,
Dar mărturisirea-ţi clară,
Din Gazeta Literară,
Dovedeşte elocvent
Că în chestia matale
Cu-adâncimi fenomenale
Intră-ntregul continent!

când Veronica PORUMBACU a scris versul:

O, Europă, te simt în mine! Te simt adânc în mine!

Cred că Păstorel TEODOREANU a mai scris și alte epigrame cu iz anticomunist, dar nu le știu eu. Cine are curiozitatea, să intre pe Internet și probabil va găsi tot ceea ce dorește, darsă aibă răbdare, căci Internetul este doldora de informație.


(18 ianuarie 2023)

Centenarul nașterii lui Vladimir Ilici LENIN

Comuniștii români au fost la începuturile venirii lor la putere, extrem de slugarnici față de puterea de la Moscova. Circula și un banc: dacă ploua la Moscova, la București cetățenii  pe stradă, deschideau umbrela. Exista Librăria Cartea rusă. Exista Institutul GORKI de studiere a limbii ruse. Exista Casa Prieteniei Româno-Sovietice, în apropierea hotelului Intercontinental. Exista emisiunea Învățați limba rusă cântând. La Teatru radiofonic, peste 70% din piesele care se difuzau erau din dramaturgia rusă și sovietică. Se cânta cântecul M-am îndrăgostit de tine Moscova. Poeții au compus versuri dedicate Revoluției Socialiste din Octombrie, care s-a produs pe 7 noiembrie 1917. Nici pictorii și nici sculptorii nu au stat degeaba. S-au produs filme în coproducție româno-sovietică. Orașul Brașov s-a numit mult timp Orașul STALIN. Și în București exista un sector numit Sectorul LENIN. Chiar și Academia de Studii Economice s-a numit ISEP V. I. LENIN. Pe zidurile unor clădiri importante existau lozinci care vorbeau despre prietenia de nezdruncinat printre poporul român și poporul sovietic, eliberator. Imnul de stat de dinainte de Trei culori, avea strofe care arătau slugărnicia românească față de leninism. Nu mai continui, dar mai sunt foarte multe de zis, pentru a se cunoaște exact cum au stat lucrurile, pentru a nu mai repeta erorile de atunci, dar nu am certitudinea că lucrurile se vor îndrepta vreodată. În fibra noastră este definită obediența și dorința de a avea un stăpân sau un frate mai mare protector.

Numismatica românească a fost ferită de a prelua elementele de slugărnicie ale vremurilor de demult. Filatelia însă nu a fost ferită și există foarte multe timbre dedicate lui LENIN și prieteniei româno-sovietice și ARLUS chiar.

(04 decembrie 2022)

Oameni mărunți, partide mărunte și consecințele lor dezastruoase

Trebuie analizat ceea ce s-a întâmplat în pandemie pe meleagurile mioritice și trebuie apoi făcută translația în perioada de dinainte de Al Doilea Război Mondial, în timpul și după aceea.
În timpul pandemiei am văzut:
- setea de înavuțire a politicienilor români,
- lipsa lor de implicare,
- dorința de a manipula populația,
- crearea de mari dependențe,
- trasul reciproc al preșului,
- împingerea în față a unui personaj de sacrificiu.
În oglindă, partidele politice de dinainte de Al Doilea Război Mondial:
- nu au definit o strategie,
- au adoptat tactica struțului,
- au împins un personaj la înaintare,
- nu au acționat în niciun fel,
- au așteptat ca decontul să-l plătească alții,
- la momentul potrivit s-au pus pe fugă,
- au jucat cartea necâștigătoare.
Evenimentele de dinainte de 23 August 1944 dar și ceea ce a urmat, nu trebuie interpretat decât în cheia continuității politicii minore derulate de partidele politice, unde corupția, neimplicarea, arivismul, mediocritatea și nepotismul erau dominante.

dacă România a ajuns în situația catastrofală de dinainte de 23 August 1944, vina o poartă partidele politice prin liderii lor, căci au fost niște persoane fără viziune, fără educație politică, fără anvergură, gata să schimbe macazul la cea mai mică tresărire. Tuturor le-a convenit existența unui pion de sacrificiu, exact cum s-a întâmplat și în pandemie, căci pentru toți liderii politici, acesta a scos toți cărbunii încinși din foc și a plătit decontul lașității celor care la rândul lor au fost măturați de tăvălugul istoriei, căci învingătorul ia totul, exact cum acum în pandemie, producătorii de vaccin au pus stăpânire pe omenire.

Lecția istoriei de la 23 August 1944 nu i-a învățat nimic pe oamenii din spațiul mioritic din moment ce nu au produs în 78 acele elite apte să definească proiectul de țară pe care poporul să-l urmeze fără interpretări sau reinterpretări și care să ne ducă spre progres. Mediocritățile din spațiul politic românesc caracterizate prin note de 7 și un pic, nu au dus și nu vor duce decât spre soluții de 6 și un pic la orice problemă, ceea ce va însemna dezastrul de zi cu zi. Soluțiile date în legătură cu energia sunt de nota 3(trei) pentru că sinergia negativă generează efectul de bumerang, în care șmecherii câștigă și fraierii pierd.

(23 august 2022)

Bolile lui PUTIN

Mass-media este avidă de senzațional. 
Jurnalele de știri descriu violuri, crime, accidente, incendii, divorțuri, bătăi, suferințe, adică tot ceea cxe impresionează, căci acolo este nevoie de rating și vinde bine tot ceea ce este rău, urât și searbăd. În niciun caz nu face rating mai mare decât ratingul unui viol știrea că niște elevi au luat medalii de aur la olimpiade internaționale de matematică, informatică, fizică sau chimie.
Îmi aduc aminte cum în 12 noiembrie 1995 toată presa românească descria cu lux de amănunte diagnosticul cu suferințele care au stat la baza decesului unui mare politician. Există înclinație spre cataclisme, distrugeri, pandemii, dureri din partea mass-media, căci natura umană este defectă și are înclinație de a căsca gura la tot ceea ce nu este fericire, bucurie și armonie.
Și în cazul lui Vladimir PUTIN, care acum este considerat de marile democrații ca fiind răul absolut, mass-media și-a luat rolul în serios și a scos pe bandă rulantă știri despre bolile acesuia. Este adevărat că Vladimir PUTIN este un bărbat de 70 de ani și tot atât de adevărat este că medicina nu a inventat leacul tinereții. Organismul lui Vladimir PUTIN nu mai este ca la 25 de ani, nici ca la 35 de ani, nici ca la 50 de ani. 
Mass-media a scris despre tumorile lui Vladimir PUTIN.
Mass-media a scris despre cancerul lui Vladimir PUTIN.
Mass-media a remarcat mersul ușor șchiopătat al lui Vladimir PUTIN.
Mass-media a identificat elemente de chirurgie estetică la Vladimir PUTIN.
Totuși, trebuie spus că Vladimir PUTIN este un tip atletic, un bărbat care a făcut sport la viața lui și de pe poziția de ofițer, căci Vladimir PUTIN este la bază militar, a avut elemente de disciplină în comportamentul său, ceea ce și-a lăsat amprenta asupra stării lui de sănătate și asupra aspectului său fizic. Ar cam trebui spus că la nivelul conducătorilor de stat ai Rusiei s-a înregistrat de-a lungul anilor o caracteristică de orientare spre longevitate crescută și Vladimir PUTIN nu ace excepție pentru că are o alimentațue controlată, are starea de sănătate verificată și la Moscova se iau toate măsurile de precauție, exact cum se întâmplă cu orice șef de stat, de mare putere nucleară.
STALIN a trăit 75 de ani.
BREJNEV a trăit 76 de ani.

Oamenii ar trebui să fie mult mai interesați de ceea ce fac semenii lor și ce lasă în urmă. Analizele noastre ar trebui îndreptate spre alte direcții care să urmărească progresul și în niciun caz laturile facile ale existenței, dar cu atât mai mult elementele care nu duc nicăieri.

(22 iulie 2022)

Stalin în filatelia românească

 În 1948 a fost tipărit timbrul dedicat Armatei Roșii, care-l înfățișa pe soldatul sovietic, din monumentul care ani la rând a stat în fața clădirii guvernului României. Timbrul are o vinietă cu un citat din STALIN care zice: Armata sovietică este o armată care respectă celelalte popoare. Este armata menținerii păcii între diferitele țări.

În 1949, când Stalin a împlinit 70 de ani, filatelia românească l-a omagiat, tipărind un timbru cu chipul acestuia în varianta dantelată de 31 lei și în varianta nedantelată tot de 31 lei, pe care scrie: Glorie marelui Stalin!

În anul 1951 a fost tipărit timbrul Stalin și tineretul, cu valoare nominală de 11 lei, pe care scria Slavă marelui Stalin!

Sunt sigur că dacă așa cum se rescrie istoria la fiecare ciclu electoral s-ar rescrie și istoria filateliei s-ar trece imediat la fapte care să șteargă trecutul jenant are nuanțe de servilism, de interpretare neadecvată, concentrate în textele scurte de pe timbre și prin timbrele care s-au tipărit.

(14 iunie 2022)

Dictatorii lumii și zodiile lor

Zodia VĂRASĂTOR   20 iannuarie - 18 februarie
Nicolae CEAUȘESCU 26 ianuarie 1918
Charles TAYLOR 28 ianuarie 1948
Yahya KHAN 4 februarie 1917
Kim JONG IL 16 februarie 1941

Zodia PEȘTI. 19 februarie - 20 martie
Robert MUGABE 21 februarie 1924
Jean Bede BOKASA 22 februarie 1921
Matyas RACOSI 9 martie 1892
Khorloogiin CHOIBALSAM 9 martie 1892

Zodia BERBEC  21 martie - 20 aprilie
Otto von BISMARK 1 aprilie 1815
Le DUAN 7 aprilie 1907
Ian SMITH 8 aprilie 1919
Francois DUVALIER 14 aprilie 1907
Kim IL SUNG 15 aprilie 1912
Adolf HITLER 20 aprilie 1889
Antonio SALAZAR 28 aprilie 1889

Zodia TAUR. 21 aprilie - 21 mai
Philippe PETAIN 24 aprilie 1856
Sadam HUSSEIN 28 aprilie 1937
Giorgios PAPADOPULOS 5 mai 1919
Josip BROZ TITO 7 mai 1892
Manuel NORIEGA 11 mai 1934
Mengistu Haile MARIAM 12 mai 1937
Klemens von METTERNICH 15 mai 1773
Pol POT 19 mai 1925

Zodia GEMENI  22 mai - 21 iunie
Augusto PINOCHET 25 mai 1915
SUKARNO 6 iunie 1901
SUHARTO 8 iunie 1921
Ion ANTONEASCU 14 iunie 1882

Zodia RAC. 22 iunie  - 21 iulie
Jean Claude DUVALIER 3 iulie 1951
Ante PAVLOVIC 14 iulie 1889
Leopold GALTIERI 15 iulie 1926
Carlos Manuel ARANA OSORIO 17 iulie 1918

Zodia LEU 22 iulie - 22 august
Francisco Solana LOPEZ 24 iulie 1827
Hugo CHAVEZ 28 iulie 1954
Alberto FUJIMORI 28 iulie 1938
Benito MUSSOLINI 29 iulie 1883
Jorge Rafael VIDELA 2 august 1925
Fidel CASTRO 13 august 1926
Slobodan MILOSHEVIC 20 august 1941

Zodia FECIOARA 23 august - 22 septembrie
Michel MICOMBERO 26 august 1940
Alexandr LUKASHENKO 31 august 1954

Zodia BALANȚĂ 23 septembrie - 22 octombrie
Moussa TRAORE 25 septembrie 1936
CAROL al II-lea 3 octombrie 1893
Vladimir PUTIN 7 octombrie 1952
Mobutu Sese SEKO 14 octombrie 1930
Enver HOXHA 16 octombrie 1908
Rafael TRUJILLO 24 octombrie 1901

Zodia SCORPION 23 octombrie - 21 noiembrie
Mohamad Reza PAHLAVI 26 octombrie 1919
Lon NOL 13 noiembrie 1913

Zodia SĂGETĂTOR 22 noiembrie - 21 decembrie
Francisco FRANCO 4 decembrie 1892
Iosiv Visarionovici STALIN 18 decembrie 1878

Zodia CAPRICORN 22 decembrie - 19 ianuarie
Omar BONGO 30 decembrie 1935
Dome SZTOJAY 5 ianuarie 1889
Fulgenico BATISTA 16 ianuarie 1901

(07 ianuarie 2022)

Nevoia de tătuc

Îmi aduc aminte o întâmplare de după data de 5 martie 1953, ziua în care a murit I.V. STALIN. Era un salariat la întreprinderea unde lucra tata și când acesta a aflat că STALIN a murit, îl jelea, zicând disperat:
- A murit tătucu' STALIN! 
Oamenii simt nevoia să aibă un tătuc. Și în Coreea de Nord, la moartea șefului suprem, poporul plânge și-și smulge părul din cap. Și la noi, când a murit Gheorghe GHEORGHIU DEJ, femeile purtau baticuri negre și cine se ducea la catafalcul acestuia, plângea. M-am mirat, căci unii nu-și plâng nici proprii părinți.

Pe mine m-a enervat întotdeauna ideea aceasta de a avea un tătuc, de parcă eu n-aș fi în stare să gândesc cu capul meu, ci trebuie mereu cineva să fie deasupra mea și să mă ghideze ce și cum să fac. De aceea nici Ion ILIESCU și cu atât mai puțin Traian BĂSESCU nu mi-au plăcut că își luaseră în serios rolul lor de tătuci, deși nimeni nu le ceruse să facă lucruri care nu erau înscrise în fișa postului lor.

M-am bucurat văzând că Klaus IOHANNIS este altfel, adică:

- nu e populist,

- nu pupă babe,

- nu ține prunci în brațe,

- nu jelește alături de năpăstuiți,

- e ceva mai sobru,

- nu se coboară la dialoguri de mahala,

- evită să împartă daruri,

- nu-și bagă nasul în tot felul de nimicuri.

Totuși, poporul are nevoie de tătuc, pentru că desprinderea de comunism se face cu dificultăți. Oamenii așteaptă ca cineva să le dea mâncare, bani, pomeni. Societatea aceasta presupune ca lumea să muncească și este foarte greu să se aplece omul pe muncă și să-și ia soarta în propriile-i mâini. Un tătuc care dă, care promite, care mângâie pe creștet, are darul de a-i scuti pe oameni de a gândi asupra propriilor decizii privind ziua de mâine. Mie îmi place IOHANNIS că nu se vrea un tătuc. M-ar plictisi, m-ar enerva și m-ar dezamăgi. Îl vreau preocupat de imaginea din exterior a țării, de marile probleme ale țării așa cum face el.







(17 octombrie 2021)

Legea răspunderii magistraților

Marx a vorbit despre comunism că este visul de aur al omenirii. Zic eu acum după aproape 150 de ani că legea răspunderii magistraților este visul de aur al românilor. Omenirea a avut comunis, pesye 50 de ani și nu a știut după aceea cum să scape de el, noi avem de ieri votată în Senat legea răspunderii magistraților, lege în care peste 90% din populație și-a pus toate speranțele după principiul caprei vecinului, căci dacă toți răspundeau pentru ceea ce fac, să răspundă și magistrații.

Nu avem autostrăzi pentru că nu am avut o lege a răspunderii magistraților.

Se dărâmă autostrăzile pentru că nu am avut o lege a răspunderii magistraților.

Avem 40% analfabetism pentru că nu am avut o lege a răspunderii magistraților.

Populația este săracă pentru că nu am avut o lege a răspunderii magistraților.

Nu se absorb fonduri europene pentru că nu am avut o lege a răspunderii magistraților.

Presa este de foarte proastă calitate pentru că nu am avut o lege a răspunderii magistraților.

Nu muncim ca lumea pentru că nu am avut o lege a răspunderii magistraților.

Politicienii se bălăcăresc și huzuresc pentru că nu am avut o lege a răspunderii magistraților.

În restaurante să servesc mâncăruri reîncălzite pentru că nu am avut o lege a răspunderii magistraților.

Lumea aruncă gunoaiele de la balcoane pentru că nu am avut o lege a răspunderii magistraților.

Scriitorii nu-și publică romanele de sertar pentru că nu am avut o lege a răspunderii magistraților.

Noi nu avem niciun laureat de Nobel pentru că nu am avut o lege a răspunderii magistraților.

În sfârșit, ieri a fost tăiat răul de la rădăcină. Avem de ieri o lege a răspunderii magistraților! DE la momentul în care această lege va fi promulgată, anul 2018 va avea cu certitudine 365 de zile, noi vom trăi într-o țară fix cu 4 anotimpuri, boschetarii vor lectura cu ritmicitate, asiduitate și cognoscibilitate din opera eternului și frustratului candidat la premiul Nobel, autostrăzile se vor perpetua întru construire, iar politicienii vor solicita în Piața Victoriei reducerea indemnizațiilor până la nivelul salariului minim pe economie, iar liderii de sindicat vor înspăimânta națiunea doar când se încruntă că vor fi în stare să scoată în stradă cele 5.000.000 de salariați, iar pensionarii vor fi atât de fericiți încât starea aceasta îi va duce spre o anume destinație. Legea răspunderii magistraților va face ca accelerația gravitațională să fie cu mult mai mică decât 9.80665, undeva la 5,7% cât este creșterea economică din 2017, ceea ce ne va face să se instaleze o anume automulțumire ancestrală. Vivat!

(20 decembrie 2017)

Strigăturile românilor

Românii, au avut dintotdeauna umorul necesar sau obida acumulată pentru a le concentra în ziceri pe care le ofereau ori de câte ori era ocazia, în public sau în particular, pe muzică sau doar zise pur și simplu în ritmuri numai de ei știute.

Înainte de comuniști, la alegeri se striga în hore:

Cine n-o vota la cruce,

Soarele să nu-l apuce.

sau

Cine-o vota secera,

Să cadă cu burta-n ea.

În timpul războiului se cânta ironizând apariția soieiși necesitatea  de a dezvolta culturi cu această împusă de ocupantul german:

Soia-n sus și soia-n jos,

Doamne cât sunt de soios.

În comunismul timpuriu, același popor novativ, deși nu prea înțelegea direcția spre care se îndreaptă striga:

Ana Pauker și cu Dej,

Au băgat spaima-n burgheji.

Epoca Stalinistă, marcată de cultul exacerbat al personalității, de vânzarea pâinii pe cartelă, a prosoapelor tot pe cartelă, dar de cântatul victoriilor proletare care musai trebuiau să fie nenumărate și importante, era marcată de zicerea:

Stalin și poporul rus,

Libertatea ne-au adus.

Și în timpurile lui Ceaușescu, numite pompos epocă, s-au scris versuri, mult mai elaborate și s-au zis bancuri, unele mai bune, altele mai proaste, altele în diferite variante, precum:

N-avem bani, n-avem măncare,

Dar avem canal la mare,

Ca să meargă cu vaporul,

Ceaușescu și poporul.

Ironia a crescut în intensitate și creatorul popular, nu același care a făcut Miorița, dar nu prea departe de acesta, a dezvoltat varianta:

N-avem bani, n-avem măncare,

Dar avem canal la mare,

Ca să meargă cu bărcuța,

Ceaușescu și Lenuța.
Mulțumesc lui Ionuț Anica Popa pentru ajutorul de a completa ultimele catrenuri.

Să nu creadă nimeni că Revoluția din 1989 a stopat elanul creatorului popular. Nu. Acesta a dezvoltat la momentul potrivit distihul:

Ileiescu-apare,

Soarele răsare.

Cel mai tare, mi s-a părut ce-ar fi zis femeile de la APACA, înfocate FSNiste:

Nu vrem bani, nu vrem valută,

Vrem doar Petre să mângâie.

Acum lumea s-a mai potolit, dar nu i-a dispărut nici talentul și nici umiorul, ci pur și simplu nu i s-a mai ivit ocazia de a reflecta în vers realități dintre cele mai vii, în mod spontan, inteligent și metaforic.

(08 aprilie 2017)

Țările lagărului socialist

După terminarea celui de al II-lea război mondial, s-a format lagărul socialist, care a inclus următoarele țări:

URSS

Polonia

România

Bulgaria

Ungaria

Chehoslovacia

RD Gremană

Albania.

Mai târziu s-a alătura Cuba, dar într-un alt context.

Lagărul socialist includea:

- țări prietene;

- țări unde comuniștii erau la putere;

- țări cu aceeași doctrină;

- coordonarea planurilor cincinale;

- întrajutorarea reciprocă;

- alianța militară;

- rubla convertibilă.

Îmi aduc aminte cum toți secretarii partidelor comuniste participau la congresele PCUS.

Îmi aduc aminte cum toți secretarii generali mergeau alături de NS Hrusciov la New York la ONU cu același vapor Baltika.

Îmi aduc aminte cum dacă ploua la Moskova, în toate celelalte capitale oamenii își deschideau umbrelele.

Se dorea ca toată lumea să învete în școală limba rusă, ceea ce s-a și întâmplat, numai că de vorbit lumea n-o vorbea.

Îmi aduc aminte cum în 1956 și în 1968 armatele prietene au intervenit pentru a salva comunismul, prima dată de revoluția din Ungaria și mai apoi de primăvara de la Praga.

Îmi aduc aminte de un economist Valev care vorbea de complexe și noi ne transformam în agricultori și se distrugea industria noastră. Suntem în anul 2017, și.

Îmi aduc aminte că un doctrinar comunist a zis că dacă țările lor, comunismul nu va aduce prosperitate reală, așa cum a venit ca mod de producție artificial, tot așa va dispărea, ca vântul și ca gândul. Chiar Stalin a încercat să facă multe pentru adâncirea prieteniei dintre țările socialiste și după el și ceilalți și-au dorit același lucru. Numai că propsperitatea nu s-a arătat, pentru că una este ce este scris pe hârtie ca principii și alta este ce se întâmplă în realitate, adică menținerea diferențelor și chiar adâncirea decalajelor dintre țările membre ale lagărului socialist.

Pentru unii absurzi și pesimiști, se zice că istoria se repetă. Aceeași scenă, cu alți actori. Aceiași actori în alt decor. Sunt numai jocuri de cuvinte. E un câștig să văd Europa cu cartea de identitate și să nu mai stau pe la cozi la ambasade, așa cum făceam până în 2007.

Nu fac nici analize, nu pun nimic în paralel, căci oricum istoria nu se repetă din moment ce timpul nu am cum să-l dau înapoi, oricât aș vrea eu.

(03 februarie 2017)

Radicalismul stalinist

Parcă nu s-a schimbat nimic. Mai trebuie să apară pe clădiri, la intrarea în orașe și pe clădirile de la Triajul București portretele imense ale lui Marx, Engels, Stalin și Lenin stilizate, pe fond alb și roșu, cu contururi negre. Se manifestă acum exact aceleași lucruri pe care le avea în ea lupta de clasă, numai că acum se numește lupta pentru democrație, lupta anticorupție. Atunci, la fabrica unde lucra tata erau niște comuniști veniți pe val, cu facultăți pe puncte, foarte încinși care înfierau tot ce era de înfierat. Numai că s-a dovedit că chiar ei furau la greu și au fost duși la canal, căci patria avea nevoie de acel canal ce trebuia făcut la târnăcop și la lopată, mai rudimentar decât în vremea faraonilor, care foloseau scripeți și pârghii.

Intransigența este caracteristică tuturor orânduirilor și masele de manevră au la bază elemente de manipulare extrem de eficiente. Minariadele sunt exemplul cel mai clar. Dar au fost și alte mișcări ale unor grupuri mari care au generat de asemenea, efecte negative, tot cum s-a întâmplat cu mineriadele. Una este votul secret și alta este votul la vedere. Un set de teste ar fi interesant. Pentru 1.000 de probleme să se considere diferite colectivități care nu se știu unele de altele și să se dea soluții independent, atât cu vot la vedere, cât și cu vot secret. Sunt sigur că unanimitățile vor fi cu totul altele la votul la vedere în comparație cu votul secret. Spiritul de conservare funcționează teribil de eficient în cazul votului la vedere. A fost un caz în care am văzut cum votul secret se deconspiră. Există o foaie cu semnăturile de prezență. Fiecare are pixul său. Voturile anulează ceva tot cu același pix. Deci, cine vrea, face punerea în corespondență, lucru deosebit de simplu, dacă voturile nefavorabile sunt puține și se dorește a se cunoaște care sunt dușmanii...

Radicalismul stalinist se manifestă în orice moment dacă este cultivat și dacă este stimulat în colectivități unde anonimatul primează. Mijloacele moderne face ca imaginile să fie comparate și recunoașterea automată să scoată la iveală surprize dintre cele mai spectaculoase.

(25 ianuarie 2017)