Profesorul universitar Marius POPA

Marius POPA este fostul meu student cu care am derulat un stagiu doctoral finalizat prin susținerea cu succes, în anul 2005, a tezei de doctorat de 290 pagini, intitulată Tehnici și metode de evaluare a calității datelor.
În intervalul 1992 - 1996, Marius a fost elev la Liceul Mihail EMINESCU din Bârlad.
În intervalul 1997 - 2002 Marius POPA a urmat cursurile Secției de Informatică Economică din Facultatea de Cibernetică, Statistică și Informatică Economică și a susținut cu succes lucrarea de licență.
În intervalul 2002 - 2003 Marius POPA a urmat cursurile aprofundate organizate de Catedra de Informatică Economică și a susținut cu succes lucrarea de disertație.
În intervalul 2002 - 2005 Marius POPA a urmat stagiul doctoral în specializarea Cibernetică și Statistică Economică și a susținut cu succes teza de doctorat.
În martie 2024 Marius POPA a susținut cu succes teza de abilitare intitulată Using Security Analysis to Enhance Internet of Things Solutions and Security of Mobile and Embedded Platforms și în iunie 2024 a obținut atestatul de abilitare de la Ministerul Educației.
După terminarea studiilor de licență Marius POPA a lucrat în mediul academic după cum urmează:
în intervalul 2003 - 2005 a fost preparator universitar,
în intervalul 2005 - 2006 a fost asistent  universitar,
în intervalul 2006 - 2013 a fost lector universitar,
în intervalul 2013 - 2024 a fost conferențiar universitar,
din 2024 este profesor universitar.
Am colaborat foarte eficient cu Marius POPA pentru că el este un cercetător științific deosebit, are o putere de muncă specială și dispune de calitățile necesare pentru a intra într-o echipă cu care, dacă sunt începute proiecte, acele proiecte sunt duse la bun sfârșit în cele mai bune condiții. Așa se explică faptul că am realizat împreună lucrări referite prin:
Ion IVAN, Marius POPA, Paul POCATILU (coordonatori) - Structuri de date, vol. 1 și vol. 2, Editura ASE, București, 2008. Vol. 1: Tipologii de structuri de date, 770 pag., ISBN 978-606-505-032-7. Vol. 2: Managementul structurilor de date, 534 pag., ISBN 978-606-505-033-4. Lucrarea a fost distinsă cu Premiul Academiei Române Tudor TĂNĂSESCU pe anul 2008.
Ion IVAN, Gheorghe NOȘCA, Sergiu CAPISIZU, Marius POPA - Managementul calității aplicațiilor informatice, Editura ASE, București, 2007, 500 pg, ISBN 10 973-594-843-5, ISBN-13 978-973-594-843-6
Ion IVAN, Gheorghe NOȘCA, Marius POPA - Managementul calității aplicațiilor informatice. Editura ASE, București, 2006.
Ion IVAN, Marius POPA - Entități text, dezvoltare, evaluare, analiză, Editura ASE, București, 2005, ISBN 973-594-663-7, 587 pg
Ion IVAN, Marius POPA, Sergiu CAPISIZU, Lukacs BREDA, Bogdan FLORESCU - Clonarea informatică, Editura ASE, București, 2003, 213 pg., ISBN 973-594-310-7.
Marius POPA, Alin ZAMFIROIU, Cristian CIUREA, Mihai DOINEA - Structuri de date. Teorie și practică, Editura ASE, București, 2023, 282 pag, ISBN: 978-606-340-438-2
Noi am scris și publicat împreună multe articole, am mers la diferite conferințe științifice cu comunicări apreciate de cei din sala unde au fost prezentate. Toate acestea arată că Marius este un cercetător științific valoros, care știe să deruleze toate etapele procesului de cercetare științifică cu un nivel de exigență special, care știe să facă analiză, să sintetizeze rezultatele, astfel încât să fie prezentate numai rezultatele valoroase, pe care specialiștii le vor aprecia.
Am în mână cartea referită prin:
Marius POPA - Evaluarea calității entităților text. Teorie și practică, Editura ASE, București, 2005, 260 pag, ISBN: 973-594-712-9
Cartea are o bibliografie la paginile 229 - 242, formată din 146 de titluri, iar numele autorului apare la 65 dintre acestea, multe fiind articole, referate de doctorat, rapoarte de cercetare și comunicări la conferințe de specialitate. Materialele din bibliografie sunt realizate în intervalul 1979 - 2005.
Cartea are 10 capitole după cum urmează:
Capitolul 01, de la paginile 1 - 11, intitulat Introducere, prezintă obiectivul urmărit de autor în realizarea lucrării și apoi prezintă pe scurt fiecare capitol. Se specifică faptul că a existat un contract de cercetare 148.29.09.2004 în cadrul INFOSOC, dedicat analizei entităților text.
Capitolul 02, de la paginile 13 - 47, intitulat Caracteristicile de calitate ale textelor, prezintă conceptele de alfabet, caracter, cuvânt, vocabular, text, text structurat, tipuri de entități structurate, figurile  2.5 - 2.14, precum și clasele de structură, grupate după complexitate, dar și după alte criterii. Tot aici sunt analizate caracteristicile de calitate a datelor precum consistența, completitudinea, uniformitatea, fiabilitatea și sunt propuși indicatori pentru măsurarea lor. Subcapitolul 2.7 este dedicat îmbunătățirii calității datelor, unde autorul valorifică experiența acumulată în operarea pe entități text complexe.
Capitolul 03, de la paginile 48 - 77,  intitulat  Caracteristicile de calitate ale entităților text, prezintă o serie de indicatori asociați caracteristicilor de calitate a entităților text. Se definește lungimea cuvântului, lungimea textului ca număr de caractere sau ca număr de cuvinte. Se prezintă și indicatori sintetici. Este asociată o mulțime de indicatori caracteristicii de calitate numită corectitudinea textului. Autorul asociază expresii analitice pentru completitudine și pentru fiabilitate, ținând seama de particularitățile pe care le prezintă textele. La paginile 65 - 70 sunt prezentate  entități text cu niveluri diferite de complexitate, exprimate ca numere ciclomatice. La pagina 73 este definit indicatorul grad de omogenitate al entității text. Abordările de la următoarele pagini evidențiază operaționalitatea indicatorilor definiți, chiar dacă nivelul de complexitate al expresiilor analitice asociate lor este ceva mai ridicat.
Capitolul 04, de la paginile 78 - 111, intitulat Ortogonalitatea textelor, definește conceptul de ortogonalitate a două sau mai multe entități text. Se introduce conceptul de clonare informațională. Aici arăt că în anii precedenți subiectul clonării a fost abordat distinct, în lucrarea referită prin:
Ion IVAN, Marius POPA, Sergiu CAPISIZU, Lukacs BREDA, Bogdan FLORESCU - Clonarea informatică, Editura ASE, București, 2003, 213 pg., ISBN 973-594-310-7.
Aici totul este prezentat sub alt unghi și anume în unghiul măsurării ortogonalității entităților text. Indicatorii de la paginile 88 - 101 sunt ușor de implementat de către programatori, iar exemplele date de Marius POPA permit verificarea modului de implementare.
Capitolul 05, de la paginile 112 - 138, intitulat Proprietățile metricilor entităților text, este un capitol interesant prin faptul că analizează completitudinea, stabilitatea, continuitatea, generalitatea, agregarea metricilor, folosind exemple reprezentative. Sunt analizați indicatorii prin prisma proprietăților lor de senzitivitate, necatastroficitate și caracter necompensatoriu, paginile 133 - 138, considerațiile fiind concentrate foarte mult dacă ne gândim la diversitatea și la complexitatea expresiilor analitice.
Capitolul 06, de la paginile 139 - 159, intitulat Validarea metricilor textelor, are o abordare realistă a problemei, având în vedere complexitatea unei metrici și caracterul relativ al procesului de validare. Am apreciat că autorul lucrării a sintetizat la liniuță tot ceea ce ar fi necesitat multe pagini de text, pentru a pune la dispoziția cititorului câteva idei, pentru ca acesta din urmă să aibă libertatea să-și definească propriile procese de validare, conform exigențelor lui. Un rol aparte este acordat validării structurale a metricilor entităților text. Sunt date expresii analitice, dar cititorul trebuie să se gândească la faptul că indicatorii sunt niște convenții, deci el însuși își poate defini indicatori proprii pe care să-i valideze dacă îi reunește într-o metrică.
Capitolul 07, de la paginile 160 - 178, intitulat Cerințe ale implementării metricilor, pornește de la faptul că datele sunt generate, iar calitatea datelor este esențială. Trebuie acceptată ideea existenței costului datelor, iar  modelele liniare de la paginile 171 și 172 sunt edificatoare, ca și dezvoltările de la paginile următoare.
Capitolul 08, de la paginile 179 - 207, intitulat Utilizarea metricilor de ortogonalitate în analiza bazelor de proiecte, are la bază o istorie interesantă care merge mai adânc în problemă, căci studiul ortogonalității lucrărilor de licență era un obiectiv concret care merita implementat până în anul 2000, căci exista un software local de analiză  pentru ortogonalitatea lucrărilor de licență, cu mult înainte de a se face analiza anti-plagiat a tezelor de doctorat. Tot capitolul este construit pe analiza de texte concrete, chiar pe multe astfel de texte, pentru a vedea dacă metricile sunt stabile și dacă sunt evidențiate exact situațiile simulate asupra colectivităților supuse analizei. Ca să dau doar un exemplu de analiză, pentru bibliografie sunt parcurși 9  pași în vederea studierii cu claritate a ortogonalității.
Capitolul 09, de la paginile 208 - 223, intitulat Procese de inginerie și reinginerie a entităților text, arată că și o entitate text are dinamica ei, iar ingineria, respectiv reingineria sunt procese de șlefuire a unei entități care parcurge versiuni până la a ajunge la versiunea finală. Autorul arată când este momentul optim de declanșare a procesului de reinginerie. Capitolul este interesant mai ales pentru cei care doresc să scrie articole de calitate. Unele edituri scriu cărți care îi învață pe oameni să scrie cărți, să scrie articole. Eu nu militez să extindem această abordare și în zona creației literare, căci nici Marius POPA nu o face. Sunt luate în considerare procese de reinginerie a entităților cu structuri omogene. Dacă o culegere de probleme este o astfel de entitate sau un program, cititorul va învăța cum trebuie să procedeze din start ca entitatea sa să poată fi supusă unui proces de reinginerie fără costuri covârșitoare.
Capitolul 10, de la paginile 224 - 228, intitulat Concluzii, unde se arată că entitățile text sunt dezvoltate și analizate nu oricum, ci doar după derularea unor procese pregătitoare, iar mijloacele și instrumentele utilizate trebuie să fie adecvate, cunoscute și tratate corespunzător. Seturile de date trebuie să fie reprezentative, iar rezultatele să fie preluate dacă și numai dacă sunt reprezentative.
Lucrarea are două anexe, și anume:
Anexa 1 - Listă de variabile dispuse în ordine alfabetică.
Anexa 2 - Listă de acronime  dispuse în ordine alfabetică.
Aceste anexe sunt instrumente utile cititorului pentru a urmări unele detalii din lucrare.
Când am primit cartea aceasta cu dedicație de la Marius POPA, după ce am citit-o, m-am convins că acesta este un cercetător științific format, care știe să deruleze un ciclu complet de cercetare științifică, iar calitatea soluțiilor originale obținute este certă, căci Marius POPA este un om exigent, care știe să analizeze și să ierarhizeze corect acele soluții.






(01 octombrie 2026, Mahalaua Vitanului)

Candidatura lui Călin GEORGESCU a fost respinsă

În vremurile de demult când depuneam cereri de finanțare în competiții europene, aveam de fiecare dată un coleg numit de noi cap limpede, care veghea să nu avem:
- vicii de formă,
- vicii de conținut,
- vicii de procedură,
căci dacă dosarul nostru avea o fisură, era respins automat, fără niciun comentariu din partea noastră. Dosarul trebuia să aibă toate piesele, trebuia să aibă toate semnăturile, trebuia să aibă toate piesele și trebuia să fie depus în termen și acolo unde trebuia. Piesele din dosar trebuiau să respecte legile, să fie complete și calculele să fie corecte, iar valorile solicitate trebuiau să se încadreze în limitele impuse de cei care finanțau programele de cercetare științifică, iar obiectivul proiectului trebuia să se încadreze în obiectivele pentru care era asigurată finanțarea.

Eram ajutați foarte mult și de faptul că dosarul se transmitea online și acolo exista un software care nu te lăsa să treci la pasul următor dacă nu completai corect tabelele curente. Dacă ajungeai la ultimul pas însemna că totul este în regulă și numai după aceea se trecea la evaluarea calității ofertei. Nu se intra în evaluare dacă existau vicii de formă, de conținut, de procedură.

La anvergura echipei de campanie a lui Călin GEORGESCU, faptul că el are un doctorat, că a obținut tot felul de finanțări, am mari mirări că nu și-a gestionat dosarul de candidatură, că nu a avut avocați care să vegheze ca dosarul lui să fie beton, fără fisură și BEC să-l valideze fără nicio problemă.


(09 martie 2025)

Obiceiuri bizare la români

Observ că românii au obiceiuri bizare, mai ales în ceea ce privește modul de adresare când vorbesc cu cineva sau despre cineva. Acum i se adresează cu Domnule Președinte lui Călin GEORGESCU, deși acesta nu a fost ales președinte căci nu a existat turul al II-lea și chiar dacă sondajele îl dădeau câștigător, turul al II-lea nu a existat, deci el nu a fost ales președintele României și în consecință a i se adresa cu apelativul Domnule Președinte este un exces de zel ca să nu zic altceva. Noi ne adresăm cu Domnule Ministru unor persoane care au ocupat funcția de ministru, dar persoana nu mai este de mulți ani pe funcție, numai că respectivei persoane îi place titulatura, pe care o consideră dată pe viață. noi mai zis și alte chestii care nu costă bani, căci purtăm în noi o doză de slugărnicie, amestecată cu ceva amnezie și lipsă de coloană vertebrală, care ne duc spre direcții aberante.

(31 decembrie 2024)

Fii bărbatul care vrei să fii! (XII)

Învață să-l alegi pe cel care vrei să te învețe!

Nimeni nu s-a născut învățat și tot timpul trebuie să învățăm. De multe ori învățăm singuri, dar de cele mai multe ori trebuie să găsim noi pe cei care să ne învețe ceea ce trebuie să știm pentru a lucra eficient, de calitate, în dorința de a-i satisface pe clienții noștri și pe bani mulți.

Eu am pornit de la ideea că acela care trebuie să mă învețe pe mine ceva, nu trebuie să fie bun, ci foarte bun, să aibă rezultate pe care să le văd și eu și să aibă un trecut în spate, demn de aprecieri, trecut care se verifică cu mare ușurință, căci de vorbit, fiecare spune câte-n lună și stele, pentru a se prezenta ca fiind un frumos, un deștept, un maestru, un vrăjitor.

Dumnezeu a vrut ca eu să am parte de persoane de la care am învățat meserie, căci ei erau excepționali meseriași și-i recomanda întreaga lor activitate, de la liceele absolvite, de la facultățile absolvite, de la doctoratele finalizate, de la cărțile scrise, până la cursurile și lucrările practice de laborator pe care le realizau cu talent, profesionalism, precizie și claritate.

Cel de la care eu am vrut să învăț ceva trebuia să fie:

- absolvent al uneia din primele 10 universități românești,

- absolvent de facultate cu o medie foarte mare,

- realizatorul unor produse finite pe care să am posibilitatea să le analizez,

- disponibil să lucreze cu mine, ca eu să-mi ating obiectivele,

- cu un nivel de experiență suficient de mare să-mi dea garanția calității,

- apreciat de alte persoane care au avut obiective ca ale mele,

- un tip care nu dă rasol sau care lucrează la grămadă.

Când eram un puști de sub 14 ani, am avut un vecin care mi-a zis că pentru a-mi alege lăutarii de nuntă, nu trebuie să stau să le ascult repertoriul în stradă, ci să mă uit cum pun arcușul pe vioară. Mi-a dat el și alte detalii, pe care le-am reținut și nu trebuie să pierd prea mult timp cu cineva pentru a mă dumiri că este sau nu omul de care eu am nevoie să rezolv o problemă sau de la care să învăț ceva.

Cel de la care eu trebuie să învăț ceva, trebuie să fie un om ordonat, căci dacă are ordine în jurul lui, va avea ordine și în capul lui și tot ceea ce-mi va spune el mie va respecta anumite reguli și cu siguranță chiar voi progresa cum mi-am propus.

Cel de la care eu trebuie să învăț ceva, trebuie să fie un om sistematic, căci dacă are lucrurile sistematizate, când se va apuca să mă învețe pe mine, va porni de la simplu, la complex, va face abordări gradate, astfel încât să înțeleg conceptele și la un moment dat să am capacitatea să rezolv și eu probleme a căror complexitate crește treptat, treptat.

Cel de la care eu trebuie să învăț ceva, trebuie să fie un om echilibrat, căci numai un astfel de omeste în stare să dezvolte acel climat specific muncii în armonie, iar înțelegerea lucrurilor vine de la sine, căci el știe cum să pună problemele și cum să-și adapteze comportamentul la cerințele mele și la ritmul meu.

Niciodată nu voi accepta ca persoana de la care ar trebui să învăț ceva să urle la mine, să facă scene de isterie, să arunce cu lucruri prin sala de curs, să lase lucrurile neterminate sau să improvizeze, fără a avea soluție la stadiile la care a ajuns din întâmplare.

Când alegem pe cineva de la care vrem să învățăm lucruri noi care ne vor ajuta să devenim bărbații care ne dorim să fim, trebuie să ne definim criterii clare de selecție și alegerea propriu-zisă să fie făcută numai după ce criteriile acelea au fost îndeplinite. Noi nu trebuie să coborâm ștacheta sub nicio formă, căci dacă o facem, ne reducem șansele de a fi bărbații care vrem să fim, căci orice compromis, compromite proiectul de care ne-am apucat atunci când am stabilit clar ce avem de făcut.






(02 decembrie 2023)

Greșeli în Curriculum Vitae

Am avut posibilitatea să citesc multe prezentări sub formă de Curriculum Vitae - CV ale diferitelor persoane și am identificat tot felul de greșeli, care arătau de fapt caracterele persoanelor care încercau să se prezinte acolo, căci fiecare dintre noi se definește prin ceea ce scrie, atunci când cele scrise descriu acțiuni, fapte, adică un parcurs pe o durată mare de timp, așa cum este orice CV.

Dar să le luăm pe rând.

Greșeala de a scrie fără a respecta regulile elementare de ortografie și scrierea denumirilor de orașe, de persoane fără a o face corect, este supărătoare și arată că proprietarul acelui CV este superficial, neglijent și disprețuitor, un om care nu-l respectă pe cititor și chiar crede că cititorul este un prost. Pornind de la această premisă, eu îmi schimb radical părerea despre proprietarul CV-ului și-l tratez ca atare.

Greșeala de a nu data CV-ul îmi arată mie că persoana care l-a întocmit, folosește acel CV la nesfârșit, fără a-l actualiza, pentru că pentru el este suficient că a trimis acel CV, proprietarul considerând că este atât de important și este sub demnitatea lui să compună un CV special pentru momentul cerut. 

Greșeala de a nu semna un CV când i se cere explicit persoanei care l-a alcătuit să o facă, îmi arată mie neglijența respectivului în a studia cerințele momentului la care s-a angajat, căci un CV se trimite când ceri o finanțare, când participi la un concurs, adică, atunci când vrei să accezi la o anumită resursă, deci tu vrei ceva și din respect pentru cei care au resursa și au deci ce oferi, iar tu ești cel care ceri, trebuie să le acorzi mult mai multă atenție și să dai dovadă de respect, iar respectul începe cu elaborarea  CV-ului.

Greșeala îngrozitoare a celui ce întocmește un CV este legată de dorința disperată de a impresiona cu orice preț, prin enumerarea de studii prin diferite locuri, prin diplome primite cu diferite ocazii, prin lucrări elaborate și prezentate pe colo și pe colo. Când nu exista Internetul, problema verificării era chiar o mare problemă și în absența dovezilor materiale primite o dată cu acel CV era extrem de greu de verificat afirmațiile din CV. Acum există Internet și a =verifica cele scrise într-un CV nu mai este deloc o problemă. Atunci când proprietarul CV-ului a inclus în text neadevăruri legate de studii, diplome, lucrări, poziții ocupate, CV-ul se anulează de la sine și atrage depunctarea autorului său.

Greșeala de a oferi detalii nerelevante este specifică persoanelor mărunte, care nu au realizri semnificative și care doresc să arate celorlalți cât de grozave sunt dacă scriu în CV că au deschis o ușă, că au spălat un pahar sau despre alte activități la fel de insignifiante.

Greșeala de a nu include lucruri semnificative, importante și definitorii este partea riscantă a proprietarului unui CV, iar omiterea reprezintă elementul de risc extraordinar de mare, care joacă un rol decisiv în ierarhizarea unor concurenți, mai ales când la dosarul de concurs nu apar piesele care să dovedească exact acele contribuții hotărâtoare ale candidatului.

(24 octombrie 2023)

Inteligența Artificială - IA ca imperfecțiune

Acceptăm vrând-nevrând, de voie mai de nevoie, că suntem ființe imperfecte. Ceea ce facem noi este imperfect. Atunci și Inteligența Artificială - IA, care este un produs al nostru este imperfect, deci și operațiile pe conținut digital existent pe care Inteligența Artificială - IA le efectuează, sunt imperfecte.

Produsul software înzestrat cu elemente de Inteligența Artificială - IA, primește spre rezolvare o problemă definită corect, clar, dar cu siguranță o definire imperfectă, căci tot timpul există loc de mai bine. Folosindu-se de un conținut digital neomogen, cu diferite niveluri de calitate, produsul software cu elemente de Inteligența Artificială - IA, va furniza la rândul lui o soluție bună, dar imperfectă. Soluția va fi uneori foarte bună, dar tot imperfectă în raport cu criterii de exigență ceva mai înalte.

În foarte multe cazuri, problemele se reduc la niște matrice. Numai că orice matrice are un număr M de linii și un număr N de coloane, iar M și N au valori concrete. Dacă dorim o abordare simplistă a problemei unde variabilele au două valori DA și Nu, atunci M=2 și N=2. Deci dimensiunea matricei rămâne la altitudinea celui care enunță problema. goana după absolut se lobește de o barieră clară, definită de limitele fiecăruia dintre noi care definim probleme, chiar dacă credem că produsul software înzestrar cu elemente de Inteligența Artificială - IA este aproape de perfecțiune.


(19 iunie 2023)

Validarea unei strategii

Am mai scris despre strategii. Toată lumea vorbește despre strategii. În orice moment dacă cineva se află în dificultate, trece la elaborarea unei strategii care nu spune nimic, desi, din contră ar trebui să arate ce ar trebui făcut pe perioada la care startegia face referire. Se definesc perioade și obiective pe fiecare stadiu, în totalitate fiind N stagii. Se calculează  K, numărul situațiilor în care  obiectivele au fost realizate. Se calculează indicatorul I=K/N și se consideră că strategia a fosyt bine gândită dacă I este mai mare decât 0,78. În caz contrar, strategia este eronat definită. Nu am cunoștință să se fi făcut astfelde calcule, pentru că strategiile sunt niște texte amorfe din care nu rezultă nimic cu claritate, deci nu ai cum să calculezi indicatorul I, pentru că nimeni nu vrea să construiască o strategie pentru a vedea dacă este sau nu validată de practică. Strategiile și politicile nu se validează decât după perioada pentru care au fost definite.
Validarea unei strategii este o necesitate, numai că nimeni nu trece la astfel de abordări. Numai în războaie se trece la efectuarea de validări practice, căci acolo e clar: o strategie bună =victorie. P strategie proastă=înfrângere. În rest, 1000 de ani pace. Strategiile făcute de politicieni=maculatură de luat fața. Sunt texte de doi bani, aproximative, sforăitoare și găunoase prin caracterul lor fantasmagoric.

(08 decembrie 2016)

Validarea unei politici

O politică este un termen destul de vag dacă nu este asociată unor chestiuni ceva mai concrete. Se vorbște despre:

- politici economice;

- politici sociale;

- politici în sfera sănătății;

- politici legate de învățământ;

- politici de mediu;

- politici de dezvoltare a artelor;

- politici privind recuperarea de decalaje;

- politici sectoriale;

- politici privind echilibrele macroeconomice;

- politici de dezvoltare a IMM-urilor;

- politici de dezvoltare a agriculturii.

Când se definește o politică se parcurg următorii pași:

- se studiază domeniul și rezultă un material analitic;

- se definește un obiectiv de urmărit;

- se identifică o serie de căi de atingere a obiectivului;

- se fac o serie de calcule;

- sunt ierarhizate căile de atingere a obiectivului;

- se face o listă cu decizii;

- se previzionează efecte;

- se redactează un text din care rezultă în clar politica.

Orice politică apare ca un text cu un număr specificat de căi de a rezolvare a unei probleme, pentru fiecare cale specificându-se clar mijloacele și cel puțin un nivel exprimat numeric ca efect al aplicării politicii, respectiv, a căii de soluționare.

A valida o politică înseamnă a calcula spre exemplu raportul I + K/N unde K este numărul de elemente validate de practică prin aplicarea politicii și N reprezintă numărul de căi de creștere luate în considerare. Dacă I este mai mafre ca 0,78 policica este considerată ca fiind validată, în caz contrar se zice că a fost greșită.

(08 decembrie 2016)

Valldarea unei metrici

Orice metrică definită trebuie validată. Noi definim metrici după metrici și continuăm cu desfiniri, dar aplicarea lor este dificlă dacă și numai dacă matrica este validată, adică este certificată ca fiind bună. Lucrurile nu sunt complicate. Se consideră o metrică și N entități, Se fac prognozări folosind metrica. Se fac măsurători efective pentru cele N componente. Eu văd un tabel cu 4 coloane.

Prima coloană conține numele entităților.

Pe coloana a doua conține nivelurile estimate.

Pe coloana a treia conține nivelurile efective.

Pe coloana a patra se va afla a=1 dacă |col2 -col3|<ℇ, a=0 altfel.

Se numără elementele pentru care a = 1 și se conțin K astfel.

Se calculează I=k/N și dacă I>0,78 înseamnă că metrica este validată.

Numai o metrică validată trebuie utilizată zi de zi. Validarea unei metrici este esențială pentru activitatea practică, exact așa cum sunt validate măsurătorile pentru diferiți parametri din analizele medicale.

(08 decembrie 2016)

Validarea unei decizii

O decizie presupune o problemă, un obiectiv, ce presupune o soluție. A lua decizie înseamnă:

- a defini un obiectiv;

- a construi soluții;

- a defini variante de rezolvări;

- a evalua efecte probabile;

- a ierarhiza variantele;

- a hotărâ care va fi soluția implementată;

- a decide înseamnă exact a stabili.

După ce s-a stabilit care este doluția asupra căreia s-a luat decizia să fie implementată. Este important ca soluția să fie corect pregătită pentru a fi pusă în operă. O decizie este pusă în operă. O decizie este de succes dacă generează efectele pozitive reale, cel puțin la nivelul prognozat în momentul în care s-a făcut alegerea și la momentul în care s-a decis. Se va spune că decizia este validată dacă ceea ce s-a estimat coincide cu ceea ce s-a prognozat. Sunt situații în care o decizie duce la efecte contrare, adică una s-a estimat și cu totul altceva s-a obținut în realitate. S-a dorit creștere și s-a obținut descreștere, s-a dorit bine și s-a obținut rău. Validarea unei decizii este făcută pe concret. Se fac măsurători. Dacă se ia decizia de a se controla apa de la robinet, trebuie văzut ca dacă de la 20% îmbolnăviri digestive se ajunge la 5% îmbolnăviri ale aparatului digestiv, atunci decizia este considerată a fi validată, adică este bună. Statistic, orice decizie se validează prin indicatori simpli. Sunt maximum N persoane care arată numărul prognozat al celor care sunt beneficiare ale deciziei și K este numărul efectiv al persoanelor care beneficiază de efecte. Indicatorul I = K/N dacă este mai mare decît 0,78 atunci decizia este bună, altfel decizia luată este proastă, deci nu este validată.

(08 decembrie 2016)