Fii asumat, neamule!

De multe ori, ne ia valul și scoatem pe gură, ceea ce nici pe c-r nu trebuie scos, iar când ne dăm seama începem să spunem:
- că nu s-a înțeles bine ce am zis,
- că a fost totul scos din context,
- că altceva am vrut să spune,
niciodată nu avem puterea de a recunoaște că ne-a luat gura pe dinainte și a ieșit porumbelul, că regretăm că am fost proști, ne pare rău și cerem iertare. Tot timpul ne dorim să aruncăm găina moartă în curtea altuia, ca să ne scoatem noi basma curată. Acum că totul se înregistrează, nu mai merge nicio scuză și devenim:
- penibili,
- neasumați,
- iresponsabili, 
- mincinoși,
dacă tot insistăm și venim cu argumente care în loc să ne scoată la suprafață, ne afundă și mai mult în mocirlă, de unde chiar nu mai există ieșire.

Dacă spunem ceva, spunem și basta. Dacă ne dăm seama că nu este corect, vom spune că am greșit, că reformularea corectă este, bla-bla-bla și punct. A învinui pe alții de prostia mea, este cel mai infect lucru și nu se face. Recunosc eroarea. Reformulez, merg mai departe. Trebuie să fiu asumat, fără ai crede pe alții proști, căci aceștia nu sunt deloc, din moment de au sesizat gogomănia mea. La mine e defecțiunea și trebuie să mi-o recunosc. Numai așa demonstrez că sunt asumat.



(21 august 2025)

A adus aportul?

Într-un anumit moment mi-am propus să notez:
- numele persoanei,
- ziua, luna, anul, ora, minutul,
- canalul tv și emisiunea,
unde se face eroarea de exprimare cu adusul aportului, căci franțuzescul apporter înseamnă a aduce. Pleonasmul generat reflectă doar dorința de a arăta că vorbitorul este altceva decât vrea el să pară, adică un prost. Nu m-aș fi legat de această eroare, dacă unii dintre cei ce o fac, nu s-ar considera oameni fini, de cultură, care arată cu degetul fără ezitare spre cei pe care îi consideră inferiori lor, fără a avea argumente solide, ci pur și simplu, că așa consideră ei.
M-am lăsat păgubaș din moment ce tabelul devenea cu și mai multe linii, ceea ce arăta neglijența în structurarea discursului de către personajele de pe sticlă, dar la un moment dat mă și gândesc la faptul că limba română fiind o limbă vie, va asimila sintagma și-a adus aportul, ca fiind o construcție viabilă, fără a mai se face analiza de context. Mă duc cu gândul la nuvela Alexandru LĂPUȘNEANUL unde cineva zicea: proști, dar mulți. Ceea ce e aberant devine regulă și normă și cine nu se supune, este vai și amar de el, din moment ce pe TIK TOK se spun marile adevăruri dar și minciuni, cu care se manipulează în egală măsură.

(23 iulie 2025)

Ce înseamnă să lucrezi cu ageamiii...

Mă uitam acum câteva săptămâni bune cun unii au ieșit să facă grevă că nu au salarii ca lumea. Încercau ei să facă o presiune pe ministrul lor, care este un ins cu vorba împiedicată și care are un zâmbet aiurea, nejustificat, mecanic și incert. Când am aflat despre acel amendament cu pilonul 2 introdus pe șest și retras cu zgomote pârțâite, mi-am dat seama că băieții nu au nicio treabă cu munca. Incidentul de ieri cu retragerea acelei ordonanțe de eliminare a excepțiilor din construcții, mi-a arătat că toți cei care au făcut acea mișcare spontană de întrerupere a lucrului, nu sunt deloc meseriași, din moment ce au pus pe masa premierului un document greșit. Greșesc în zona banilor doar cei care nu au nicio legătură cu managementul banilor, care au trecut prin facultate ca gâsca prin apă și care dor că visează că știu ceva, chiar cred că știu acel lucru, ceea ce este specific celor cu  personalitate bipolară. Mă așteptam ca ieri seara să și iasă la televizor ministrul zâmbăreț în sutană și să anunțe desființarea acelei structuri care a redactat documentul greșit, neprofesionist. Nici nu mă miră că au loc astfel de gogomănii din moment ce documentele sunt redactate la grămadă, asumate de o gașcă și nimeni nu răspunde. 

În managementul documentelor pe calculator există un sistem extrem de clar de asumare. Se știe cine a redactat draftul documentului. Se știe cine a lucrat pe acel draft. Se știe de la cine a plecat documentul în forma finală. Circuitul documentului este clar. Numai că, lumea nu preferă claritatea și deci nici aplicația de management al documentelor nu este preferată, ceea ce duce la confuziile din ziua de azi. Noi nu știm care este DORELUL care a emanat acea soluție greșită pe care a respins-o premierul și a retrimis-o spre corectare, pentru a-i face vând că un astfel de personaj care încasează banii adevărați trebuie să meargă la săpat porumbul sau la plantat brăduți, că meseria de a lucra cu banii îl depășește. Un ageamiu, lucrează cu ageamii și ageamiii produc prostioare, că nu-i duce bibilica spre lucruri mișto. Să plece toți pe pustii! 



(29 septembrie 2023) 

17 greșeli pe care le fac profesorii față de elevii sau studenții lor

 

Și eu am fost profesor, dar am fost și elev și student, deci am tot ce trebuie ca să vorbesc atât despre greșelile pe care le fac profesorii față de elevii și studenții lor, cât și despre greșelile pe care le fac elevii și studenții față de profesorii lor. Nu trebuie să se înțeleagă că am exersat tot felul de greșei pentru a vedea comportamentul profesorilor mei sau modul de reacție al studenților mei. Dacă am greșit nu a fost intenționat și când mi-am dat seama imediat am căutat să remediez greșeala. Profesorii greșesc față de elevii și studenții lor când:
01. Îi subapreciază, spunându-le direct că sunt proști.

02. Fumează în rând cu ei.
03. Se împrumută de bani sau de țigări de la ei.
04. Nu recunosc când greșesc.
05. Uită o frază începută în timpul lecției sau cursului.
06. Răspund cu glume proaste la glumele bune făcute de elevi sau de studenți.
07. Pun pumnul în gură oricui, chiar când nu are dreptate.
08. Cred că ridicând tonul sau urlând rezolvă ceva.
09. Încercând prin teste foarte grele să arate că elevii sau studenții sunt nepregătiți rezolvă ceva.
10. Se răzbună cu nota la un elev sau student care le-aa atras atenția că au greșit la tablă.
11. Acceptă atenții și invitații de la elevii sau studenții lor.
12. Derulează relații neprincipiale cu elevii sau studenții lor.
13. Își meditează proprii elevi sau studenți.
14. Se lasă influențați din exterior în acordarea de note diferite de nivelul real al calității soluțiilor date.
15. Plătesc polițe elevilor sau studenților bazate de cele auzite indirect despre ei.
16. Vin la sala de clasă sau de curs și recită ceea ce au memorat mecanic.
17. Nu-și adaptează discursul la cei cărora li se adresează.

Munca de profesor este extrem de grea și este pândită la tot pasul de riscurile de a face greșeli. De aceea, este extrem de important ca profesorul înainte de toate trebuie să fie un om bine pregătit profesional cu principii de viață foarte sănătoase, care să aibă tactul necesar în a aborda orice problemă.

(17 iunie 2023)

Eu și greșelile

Greșelile sunt omenești. Eu când greșesc, recunosc imediat. Nu vreau să fac risipă de energie, căci atunci când greșesc, dacă vreau să fac din greșeală un act de bravură, un adevăr,  precis mă voi afunda și greșeala va deveni evidență, iar eu m-aș acoperi de penibil.

Fiind profesor la viața mea, am ținut cursurile fără a avea foi în față, ceea ce a făcut ca uneori să greșesc. dacă eram atenționat și eram atenționat, verificam și dacă ceea ce spusesem era greșit, recunoșteam, corectam și mulțumeam celui sau celei care mă atenționase.

Uneori, am fost întrebat de ce am recunoscut instantaneu greșeala, iar eu răspundeam că este mult mai ușor să recunosc, decât să fac pe deșteptul, încercând să-l conving pe cel care mi-a identificat greșeala că nu are dreptate. El va constata un lucru rău despre mine, căci el este convins că are dreptate și eu am greșit.

Dacă am recunoscut greșeala, merg mai departe și toată lumea e mulțumită. Cel care a identificat-o e mulțumit. Eu care am recunoscut-o și am corectat-o sunt mulțumit.

(30 mai 2023)

Eu și econometria

Pe vremea când lucram la teza de doctorat, mi-am dorit să mă apropii de econometrie, pentru că doream să înțeleg ceva mai mult despre modelele econometrice. Am găsit multe cărți de econometrie la biblioteca ASE și am avut privilegiul ca profesorul Ludovic TOVISSI să mă ghideze extraordinar de eficient către ceea ce trebuia să studiez ca să mă luminez în ale econometriei.
Economia are ca produs direct modelul econometric.

Modelul econometric este ca orice model, un model și nimic mai mult și nimic mai puțin. Econometria ne învață să identificăm:

- virtuțile modelului econometric,

- limitele modelului econometric,

- încrederea pe care s-o aven în modelul econometric,

- excesele ce decurg din exagerările de interpretare,

- regulile de care trebuie obligatoriu să ținem seama.

Există cărți de econometrie și foarte mulți tipi care cred că au înțeles ceea ce înseamnă econometrie, dar neșansa lor este că oricât de experți se cred ei, nu sunt în stare să construiască modele econometrice, dar nu orice modele econometrice, ci modele econometrice care să fie folosite la ceva, să zicem la simularea de variante de dezvoltare economică, astfel încât dacă cineva zice că productivitatea muncii trebuie să crească cu 5% ca să se întâmple nu știu ce, dacă chiar se întâmplă creșterea productivității muncii cu 5% se întâmplă ceea ce modelul econometric a arătat, nu chiar la milimetru, dar se întâmplă și acceptăm că ceea ce a zis modelul econometric nu este aberant.

Econometria zice că metoda celor mai mici pătrate este bună dacă sunt îndeplinite trei condiții. Orice manual de econometrie zice acest lucru. În realitate, nimeni nu verifică dacă cele trei condiții sunt îndeplinite și metoda celor mai mici pătrate este aplicată mecanic și cu asta basta. Se trece la utilizarea coeficienților, fără a se ști dacă sunt sau nu reprezentativi sau stabili sau buni, într-un cuvânt.

Cu Adrian VIȘOIU am scris o carte de 302 pagini, intitulată Baza de modele, publicată în Editura ASE, București, în anul 2005, în care arătam că acum sunt create toate condițiile de a concepe tot felul de modele și de a folosi dintre modelele construite pe acela care răspunde cel mai bine unor cerințe.

La momentul când mă ocupam eu de a construi un model econometric nu găseam date, căci modelul econometric necesită serii de date suficient de lungi care să permită studioul calității estimărilor. În plus, eu am avut mari dubii să folosesc modelarea econometrică la nivel microeconomic, pentru că acolo o eroare de 1% este impardonabilă și de neacceptat pentru cei care doresc să facă planificare la nivel de întreprindere și mai ales dacă vor să fundamenteze decizii considerate a fi optime la un moment dat.



(16 mai 2023)

Eroarea repetară înseamnă deja prostie

Am văzut pe Antena 3 un reportaj transmis de la Constanța urmat de o imagine care ne afecta desigur, emoțional. Știrea era că un TIR a lovit un autoturism cu niște muncitori și au murit două persoane. Când a fost dată înregistrarea accidentului se vedea cum un autoturism intra fără să se asigure și intra direct frontal  într-un TIR. Una este să spui că TIR-ul a lovit autoturismul, ceea ce însemna că șoferul TIR-ului nu a respectat regulile de circulație și cu totul altfel au stat problemele după imaginile vizionate.

Îmi amintesc că exact așa a fost prezentat și accidentul unei șoferițe care ieșea de pe o străduță și avea stop a intersecție, semn pe care nu l-a respectat și a intrat în viteză pe un bulevard cu trei benzi pe sens și s-a izbit de un troleibuz. Știrista la acea vreme avea toate elementele să spună exact ce s-a întâmplat și să facă remarca legată de nerespectarea semnului STOP, ceea ce a dus la acel accident. 

Televiziunile au menirea să educe pe toată lumea. Numai că nu o fac deloc. Ele lasă totul în coadă de pește și oamenii nu mai înțeleg nimic și ceea ce este și mai rău, oamenii nu învață nimic din relatările de la televizor. Sunt deja convins că televiziunile nu au rol educativ. Ele sunt un business în care împrăștie tot felul de știri, de informații și de clipuri filmate de camere video, doar pentru a face rating, pentru a obține profit din reclame. Nu sunt interesate de informarea obiectivă a populației și cu atât mai puțin de educarea populației.

(06 mai 2023)

Deficitul testelor grilă

Pe vremea lui CEAUȘESCU despre teste grilă se vorbea numai la proba de la sală când se susținea examen pentru școala de șoferi. După Revoluția din decembrie 1989 testele grilă au apărut la examenele de admitere, iar în anii care au urmat, foarte multe examene în studenție se susțineau și se susțin folosind teste grilă. Avantajul testelor grilă este dat de faptul că evaluarea este rapidă, iar când procesul este automatizat, evaluarea folosind un scanner și un software adecvat este o operație unde randamentul este uriaș, iar riscul de eroare este nul.
Voi spune următoarea poveste, pe care eu am trăit-o după anul 1990 la un examen de admitere, pentru proba de geografie. Eram la acea probă și în timpul examenului am observat că un candidat ținea mâna în bancă. M-am deplasat pe un rând paralel, am trecu pe rândul unde aveam vizibilitate să văd ce se întâmplă și nu mică mi-a fost mirarea să văd cum acel candidat dădea cu un zar, citea fața zarului și trecea pe grilă poziția rezultată. Așa a făcut pentru toate cele 30 de chestiuni.
Am reținut numele candidatului și la aflarea rezultatelor, am văzut că respectivul obținuse la proba unde completase grila dând cu zarul, o notă cuprinsă între 6 și 7, nu-mi mai aduc bine aminte, dar adevărul este că el era student.

Am asistat la situații în care chestiunile au fost ambigue. Am asistat la situații în care răspunsul dat de cel ce a construit grila a fost greșit și a trebuit să se acorde automat punctajul la toți candidații. Am asistat la realizarea de grile nereprezentative, căci nici grilele nu sunt construcții perfecte.
În opinia mea, testele grilă, examenele grilă sunt bune, doar dacă examenul se susține pe mai multe etape. Etapa întâi se susține sub forma unui test grilă de vreo 300 de întrebări care să permită să se vadă că respectivul candidat a trecut prin materie și are noțiunile de bază, știe bine despre ce este vorba în domeniul în care vrea să-și desfășoare activitatea. Dintre candidații care susțin testul grilă merg în etapa a doua candidații care au mai mult de 800 de puncte. Etapa a doua conține o probă scrisă în care candidatul construiește un conținut care să evidențieze capacitatea sa de a sintetiza, de a face legături, de a arăta profunzimea abordării. Și aici va exista un barem riguros și reprezentativ, iar candidații care au obținut peste 700 de puncte merg la proba a treia, care este o probă practică, cu durată de timp suficient de mare încât să se vadă că ei sunt ceea ce trebuie pentru poziția la care concurează.

Cred că ar trebui să se studieze mai atent modalitățile de construire a testelor grilă folosind teoria probabilităților astfel încât completarea aleatoare a răspunsurilor pe formular să nu conducă niciodată la rezultate de promovabilitate. Zic.

(02 mai 2023)

Groaza de computer

Îmi aduc aminte ideea proastă propagată de către politicienii comuniști conform căreia un calculator cumpărat într-o întreprindere, trebuia musai să disponibilizeze del puțin 10 persoane. Se mergea pe ideea îngustă că un calculator este folosit la calculul salariilor și cumpărarea lui, trebuie să conducă la disponibilizarea celor 10 operatori care calculau salarii. Era o abordare de tot râsul, pentru că un calculator cumpărat într-o întreprindere nu este utilizat doar pentru a calcula salarii. Un calculator presupunea:
- un centru de clacul,
- stație de climatizare,
- lucru pe 3 schimburi,
- trei operatori cel puțin,
- un inginer de sistm,
- 5 operatori pentru perforat cartele,
- 10 programatori,
- 5 analiști.
Mai trebuia încă personal pe care eu nu mă apuc să-l enumer aici. Calculatorul permitea rezolvarea unor probleme legate de:
- gestiunea stocurilor,
- programarea producției,
- aprovizionare,
- vânzări,
- contracte,
- personal.

Se zice că dacă te iei după muște, acestea te duc la closet, iar cei care vorbeau despre calculatoare erau doar niște muște, closetul fiind inocularea rezistenței față de venirea computerului în întreprindere. Toată lumea se străduia să arate că niciun calculator nu este bun, că un calculator greșește, deși erau greșelile programatorilor, dar concluzia era dură. Dacă interfața era eronată și greoaie, se zicea că este mai greu să rezolvi problema cu computerul decât manual, dar realitatea era cu totul alta. Computerul era doar o sculă. dacă programatorul era bun, programul era bun, cetățeanul din fața calculatorului nu avea probleme căci calculatorul bun rezolva o problemă cu un program bun. Dacă programatorul nu era bun, calculatorul bun, nu avea cum să rezolve o problemă bine, cu un program prost. Nu calculatorul era de vină, ci programatorul, dar în popor se ducea vorba că acel computer a greșit, deși greșise programatorul. A fost și atunci o isterie, care a trecut, dar nu total, căci și în ziua de azi se scriu aplicații informatice deficitare și mediocritatea programatorilor este pusă în cârca laptopului sau a computerului personal, de către cei care ar trebui să înțeleagă că biata sculă face exact ceea ce i se comandă și nimic altceva. oricum, jocurile și celelalte elemente de e-commerce au detronat orice altă abordare și computerul este rege.

(09 aprilie 2023)

A extrapola, a estima, a prognoza... (III)

Autoritatea Națională de Meteorologie - ANM ne amețește cu prognozele sale stupide. Există și un institut de prognoză care și el are ziceri care ne lasă perplecși. Și la FMI se fac prognoze privind. creșterea economică, dar și prin UE există un organism care ne pleznește peste ochi cu prognozele sale. Toți, asemeni ghicitorilor în cafea sau a femeilor care ghicesc în ghioc, în palmă, în bobi sau în tarot, spun ce va fi în viitor, dar nu are nimeni curajul să ia acele preziceri și să le compare cu realitate, pentru a vedea cât de mincinoase sunt prognozele sau să fiu mai elegant, cât de nesigure sunt ele.

A prognoza înseamnă a ghici viitorul, folosind așa-zise metode științifice, care tot un fel de alchimie se numesc, din moment ce nicio metodă de prognoză nu se demonstrează, ci este luată ca un dat și punct.

Să zicem că știm să construim tot felul de modele de prognoză.

Să zicem că avem suficiente date pentru a estima coeficienții modelelor de prognoză.

Să zicem că dorim să avem modelul de prognoză cel mai mișto.

Este nevoie să parcurgem etapele unui ciclu de realizare a modelelor de prognoză, din care etapa de rafinare și etapa de validare sunt cele mai importante, care nu exclud să ducă la concluzia că ceea ce am făcut a fost degeaba, dacă modelele pe care le-am construit sunt niște gunoaie.

Realitatea este cu totul alta. oamenii:

- cunosc câteva modele,

- știu să facă estimări cu o singură metodă,

- nu aplică teste care să dovedească ceva despre model,

- folosesc modelul orbește.

Mă apucă și râsul când îi văd pe unii care fac tot felul de prognoze sinistre. Unul prognozează că până în anul 2050 populația României va ajunge la 10 milioane de suflete. Un nene, așa-zis cercetător științific făcea niște prognoze legate de numărul contaminaților cu COVID de-l iubeau televiziunile plătite să-i îngrozească și să-i înfricoșeze pe oameni, pentru a fi mai ușor de dus de nas. Numai cei onești când fac prognoze spun ce ipoteze au luat în considerare, care au fost metodele de prognoză, care sunt limitele și nu uită să spună că rezultatul este doar o imagine a ceea ce s-ar întâmpla dacă și dacă și dacă, iar realitatea va fi foarte diferită, deci trebuie să fim rezervați. Prognozarea e un fel de alchimie, un fel de vrăjitorie, făcută cu mijloace pe care noi le credem științifice, doar pentru că folosesc statistica matematică și altele asemenea, dar care dacă nu se fac precizările necesare, tot șarlatanie se cheamă.


(30 decembrie 2022)

O mare eroare de strategie

Pe data de 12 aprilie 2016 a fost anunțat ca fiind candidat la primăria capitalei din partea PNL Marian MUNTEANU. Toata luimea își aduce aminte de Marian MUNTEANU.

Marian MUNTEANU este cel care a vorbit din balconul Universității.

Marian MUNTEANU este cel caftit zdravăn de mineri.

Marian MUNTEANU este cel care a îmbrăcat cămașa albă și a mărșăluit.

Marian MUNTEANU este cel vânturat printre candidații la prezidențiale prin 2000.

Marian MUNTEANU este cel care a făcut un doctorat valoros în  tăcere.

Marian MUNTEANU este cel despre care s-au spus tot felul de minciuni cu Măgureanu. 

Marian MUNTEANU este cel despre care se vorbește că știe opera lui Petre Țuțea.

Acum, Marian MUNTEANU este candidatul PNL, marele PNL rezultat din iubirea veșnică cu PDL, după ce acest PNL a avut două încercări nereușite cu Bușoi și Orban, amândoi neavând nume cu încărcătură și rezonanță politică, dacă se merge la dicționare și se iau cuvintele cu niveluri de similitudine semnificativa derivate din aceste nume.

Să analivez acum ce se întâmplă cu candidatul Marian MUNTEANU. El este prezentat ca un erou. Este o prezentare de tip romantic, erou exceptional în situații excepționale. Mineriadele au fost evenimente excepționale în viața românilor în general și a bucureștenilor în special. N-am să le uit, pentru că am scăpat ca prin urechile acului din două situații care deveniseră critice  și despre care nu voi scrie atunci, dar îi urăsc veșnic și pe mineri și îl urăsc tot veșnic  și pe liderul lor cel pârnăiaș. Mineriadele că noi am avut parte de nenumărate trebuie tratate ca fapte istoric, adică evenimente majore de neuitat. În istorie sunt evenimente:

• frumoase cu domnitori învingători în lupte, cu regi care au construit, care au dat legi, care au modernizat, adică evenimente cu care tot românul se mândrește și pe care deși sunt mărețe și frumoase, le înfrumusețeacă și mai mult pentru a fi de neuitat;
• nefericite care au însemnat înfrângeri în războaie, căderi de pe tron deși faptele lor erau drepte, bătut pasul pe loc în istorie datorită trădărilor sau vitregiilor vremurilor de atunci; istoricii și deci cărțile lor de istorie le prezintă sec sau le ignoră pur și simplu; sunt situații în care dacă sunt amintite, se enumeră multe, multe fapte frumoase al învingătorului, după care la diverse este prezentat și un fapt nefericit, care trece și neobservat și care tot a victorie pare a fi ca interpretare;
• rușinoase datorate unor slăbiciuni grave ale conducătorilor combinate cu complictăți dureroase ale unor largi colectivități; îmi amintesc dificultatea maximă de cum am identificat lagărul de concntrare de la Dachau; ca muzeu este organizat corect, are toate explicațiile și nu se depărtează de adevărul istoric deși nota este un pic alta de cum îmi formasem imaginea din cărțile despre fabricile morții citite de mine în copilărie; mineriadele sunt în opinia mea nu fapte rușinoase, ci cele mai rușinoase fapre din istoria poporului român. 

Indiferent de partea cui este un om, dacă este implicat într-un eveniment rușinos, este foarte greu ca privitorul în care renasc sentimente amestecate, să facă evalări corecte și să-l poziționeze pe un om pe poziția care să-l avantajeze. În opinia mea, prezentarea lui Marian MUNTEANU în filmulețe în care imaginea sa alternează cu chipuri de mineri-brute, de manifestanți ciomăgiți este o eroare strategică. Eroul Marian MUNTEANU trebuie să aibă o altă prezentare. Să i se arate chipul de atunci, chipul de prin 2000 și chipul de acum pentru a se vedea că el nu s-a transformat ci a rămas același Marian MUNTEANU. Să se arate pe acel Marian MUNTEANU ca participant la acel marș în celebra sa cămașă. Să se vorbească despre doctoratul lui și să se contracareze lipirea de el a etichetei cu profesorul.

Sunt sigur ca Marian MUNTEANU, are el însuși un mesaj, are el însuși o atitudine demnă de anul electoral 2016, fără a fi nevoie să fie asociat de acele evenimente rușinoase care poarta numele de mineriade, care au oripilat lumea civilizată.

Urgent, strategii PNL și ai lui Marian MUNTEANU trebuie să revadă prezentarea și întregul demers. În filmele despre Ștefan, Mihai și Tudor sunt replici celebre, sunt atitudini legendare, sunt fapte de vitejie. Așa ceva dorește populația și dacă votanții doresc un om de încredere, în niciun caz candidatul nu trebuie legat de un eveniment de care bucureștenii se rușinează și pleacă necondiționat privirile în pământ.

(13 aprilie 2016)