Profesori universitari de tip vai steaua lor...

Eu am avut norocul că profesorii din studenția mea au fost profesori universitari excepționali, dar am avut și profesori universitari foarte buni. Când unii dintre profesorii noștri plecau la congrese științifice internaționale, pentru perioade foarte scurte de timp veneau colegi de-ai lor care să le țină locul. Diferența era ca de la cer la pământ. Eu i-am inclus pe aceștia ca fiind vai steaua lor pentru că:
- nu intrau la sală la timp și îmi mâncau pauza că ei mai aveau ceva de zis,

- se vedeau după vocabular că nu au cultură,

- își citeau cursul după foi și nu vorbeau liber deloc,

- scriau ca disperații pe tablă cu o mână și cu alta ștergeau,

- le lipsea structurarea cursului,

- abuzau de un descriptivism enervant și neconcludent în predarea cursurilor,

- erau neinteresanți de te apuca somnul,

- lucrurile simple erau prezentate extrem de încurcat.

Nu de puține ori, când se întorceau titularii de curs șeful de serie le adresa rugămintea să reia predarea materiei căci recunoșteam cu toții că nu am înțeles prea mare brânză. Profesorii titulari reluau și totul se limpezea ca prin farmec. Mă apuca mila gândindu-mă la bieții studenți cărora respectivii le predau în mod curent cursuri și mă rugam la Dumnezeu să mă ferească să am așa specimene la vreo disciplină în timpul studenției, pentru că cred că aș fi luat-o razna rău de tot.

Am ajuns la concluzia că te naști profesor universitar ca lumea, cu harul de a-i lumina pe alții sau nu te naști decât un biet ins oarecare, cu aspirația la titlul de profesor universitar, care trece prin viață exact cum trece gâsca prin apă, făcând lucruri cât de cât să fie bine, ca să nu fie rău.

În zona informaticii selecția a operat extrem de riguros și de aceea am avut șansa să nu stau în preajma unor inși oarecare, care împrăștiau în jurul lor un miros stătut de neperformanță, incultură, lipsă de idei, superficialitate, suficiență, dogmatism, predictibilitate și automulțumire.



(02 mai 2023)

Superficialitate, mediocritate și ignoranță

Mulți oameni sunt superficiali, neglijenți dar și mediocrii în același timp. Se zice că niciodată un necaz nu vine singur. Așa și cu defectele, pe care unii le consideră calități, din moment ce ei se uită doar în propria lor oglindă și nu scot nasul afară.

Eu refuz să cred că aceaplachetă de la Barajul Vidraru nu a fost văzută de mai multă lume, inclusiv de vizitatori. Eu refuz să cred că nimeni nu a sesizat eroarea cu propietar în loc de proprietar. Se zice că prostul dacă nu este fudul nu este prost destul. Numai așa se explică erorile care apar pe lucrări făcute pe bani grei. Îmi amintesc de reclama la Coca Cola în care care în loc de fii îndrăzneț, cel ce a făcut reclama a scris fi îndrăzneț, asemeni unui elev repetent care nu este în stare să scrie după dictare.

(01 decembrie 2018)

Bărbații superficiali

Bărbații superficiali nu merg la esențele lucrurilor.

Bărbații superficiali vor să impresioneze prin lucrurile pe care le posedă.

Bărbații superficiali cumpără motoare cu mult nichel de ele.

Bărbații superficiali  se acoperă de titluri de carton.

Bărbații superficiali vorbesc cu neologisme prea multe.

Bărbații superficiali  nu au meserie, dar zic că se pricep la orice.

Bărbații superficiali vor să fie omniprezenți și să fie măguliți.

Bărbații superficiali iubesc cu ardoare minciuna sruntată care-i preamărește.

Bărbații superficiali de regulă, nu au caracter.

Bărbații superficiali sunt lași și fricoși, nu iau viața în piept.

Bărbații superficiali ocolesc cât mai mult adevărurile incomode.

Bărbații superficiali întră în belele că sunt creduli foc.

Vai de capul bărbaților superficiali!

(25 aprilie 2017)

Management de documente și Tv

Zilele trecute, la Antena 3, o așa-zisă jurnalistă jubila că a făcut descoperirea vieții ei, cum un fost ofițer SRI cu firmă de software, colaboratoare cu firmele lui Sebi GHIȚĂ a încheiat vreo 140 contracte cu statul în valoare de peste 60 milioane de euro. Prostiile care le debita sărăcuța m-au cutremurat, mai ales cele legate la bazele de date ale unor unități militarizate și multe alte gogomănii. De fapt, unii dintre așa-ziși jurnașliști habar nu au pe ce lume se află, dar scot din ei chestii pe care le consideră senzaționale, dezvăluiri fără de  care universul s-ar opri din loc. Un minim de cultură în ale producției de software ar fi trebuit pe cetățeana aceea să aibă mai multe rețineri, dar dacă le-ar fi avut, tot ce considera dezvăluire devenea un fâs stupid, incolor și fără valoare.

Implementarea aplicației de management de documente este o cerință ce trebuia soluționată demult, iar acesta este astfel concepută să fie livrată ca produs finit, cu o minimă instruire și care funcționează independent de producător. Există nenumărate astfel de aplicații, toate integrabile, într-un sistem național informatic, la o adică peste ani.

Cel care are drept de a vind un astfel de produs, oferă numai o cheie de acces și orice utilizator încarcă de pe Internet produsul după ce introduce cheia, iar produseul se autoreproduce cu toate componentele și utilizatorul doar face o ușoară customizare, căci nici când se cumpără un televizor cel care l-a produs nu vine în casa cumpărătorului pentru a-l instala. Nefericita aceea de jurnalistă își imagina în mintea ei lipsită de imaginație, că fostul ofițer SRI cu o armată de civili dau buzna în unitățile militare cu sape, topoare și târnăcoape și dă-i și dă-i prin bazele ălora de date, de se duc naibii toate secretele, mai ceva decât cele cu care tot niște neaveniți cred că a plecat Sebi GHIȚĂ. În realitate nu este deloc așa. Oricine dacă are bănuți să se facă dealer de licențe de software de management de documente, devine dealer și basta. Adică, primește de la producător niște chei, adică niște numere destul de lungi sau niște coduri ceva mai sofisticate și când vinde, acele chei le vinde și mai spune dacă e cazul linkul de unde se încarcă produsul și atât. 

Nu se merge la sediul cumpărătorului.

Nu se instruiește cumpărătorul că produsul este prietenos.

Nu se accesează nicio resursă a clientului.

Nu se intră în baze de date.

Nu se nimic.

Există situații puțin probabile ca produsul să aibă niște bug-uri, iar clientul nu se adresează vânzătorului, ci producătorului. Acum cam toate produsele software de management de documente au depășit stadiul de versiuni BETA și sunt în uz curent, fără probleme. Problemele stau numai la client. Orice om moare de sete dacă 3 zile nu bea apă. Așa și aceste produse, necesită salvări la intervale stabilite și derulări de procese de mentenanță care se declanșează automat. Arhivările sunt obligatorii, iar conservarea suporților este problema proprietarului bazelor de date.

Așa, că tot ce a zis acea jurnalistă erau doar tâmpenii ce dovedeau cât de ignorantă era. Sărăcuța de ea! Amin!

(24 aprilie 2017)

Țațe fără țâțe sau candidații la masculin pentru primării

La locale sunt foarte mulți candidați la primărie care se recomandă, Gigel, Ione, Marine, Horicel sau nu mai știu cum. Toți dupăînfățișare și îmbrăcăminte dau senzația că sunt bărbați. După două vorbe sciase pe gură, bineînțeles, mă lămuresc că m-am înșelat. Respectivele forme de viață sunt țațe fără țâțe. Doar atât, căci în rest nu mai contează. Eiîși zic că sunt bărbați dar sunt contraziși de:

• debitul verbal îngrozitor de mare;
• expresiile de pe maulul șanțului;
• gesturile ample;
• mimica feței plină de strâmbături;
• rânjetele perfide;
• vocea ridicată;
• puhoiul de injurii;
• spiritul bârfitor;
• privirile iscoditoare;
• împopoțonarea.

Televiziunile fac acest gest grațios de a ne arăta pe aceste țațe fără țâțe în toată urâțenia și banalitatea lor dusă la extrem. Fără proiecte concrete, fără cultură democratică, fără spiritul de a lupta cu argumente, toți candidații sunt expresia dorinței de a ocupa un fotoliu pentru ei. Dacă ar fi interesați de cetățenii în slujba cărăoa s-ar pune, ar trebui:

• să-și cunoască electoratul;
• să-și respecte electoratul;
• să știe nevoile electoratului;
• să formuleze soluții concrete;
• să aibă un proiect clar, concret și precis.

Ei nu au în țeste decât:

• dorința de a câștiga pentru ei;
• un nivel de obrăznicie în exces;
• talentul de a trăncăni;
• imagini cu teancurile de bani care le vor veni;
• disprețul față de alegători.

Trebuie văzut că așa cum zicea prezidentul, când alegătorul pune ștampila să aleagă cu grijă, căci el, alegătorul are propria soară în mâini când se uită pe buletinul de vot. Dacă alegerea este bună, îi va fi bună viața, dacă alegerea este proastă, vai steaua lui!
De data acesta nu se mai dau plase cu mălai, cu orez și nici sticla de ulei și nici găleți avân inscriptionate siglele de partid. Nici pixuri, nici brichete dar ceea ce este și mai trist, că nici micii și nici berea de la chiolhanurile electorale nu se mai dau. Ce vremuri erau odată, neneacă!

(15 mai 2916)

Domenii de interes

În lumea academică se poartă CV-urile sofisticate care printre altele au și ă rubrică intitulată domenii de interes. De regulă, prin domenii de interes se înțelege o înșiruire de 3-5 chestii foarte apropiate de ceea ce realizează în activitaea de zi cu zi fiecare universitar. Unii își pierd simțul măsurii și se apucă și scriu în dreptul rubricii domenii de interes vreo 30 -40 de chestii dintre acre unele sunt de-a dreptul excitante prin faptul că nu au nicio legătură cu ceea ce exersează respectivul în viața de zi cu zi.

Dacă un ins are ca preocupare programarea calculatoarelor, el are tot dreptul să aibă ca domenii de interes compilatoare, grafică computerizată, pachete de software sau alte chestii din zona computer science. fără a se îndepărta de ea. Dacă va scrie printre cele 3-5 chestii ceva despre big data sau data mining nu exagerează cu nimic. Aberațiile vin când se trece la domeniu de interes istoria literaturii când asta pentru un programator este cel mult un hobby.

Spre rușinea mea, domeniile mele de interes pentru o carieră academică de peste 40 de ani sunt limitate la metrici software, management calitate  software, securitate informatică  și optimizare software.

Domeniile mele de activitate au fost limbajele de programare, structurile de date și ingineria software.

Intre domeniile de activitate și domeniile de interes trebuie să existe legătură. Se pune problema mersului în profunzime și în niciun caz aprofundarea nu se face când numărul domeniilor de interes dar și numărul domeniilor de activitate sunt nerușinat de mari.

Se zice că atunci când cineva dorește să angajeze lăutarii pentru nuntă nu li se ascultă repertoriul în stradă, ci trebuie văzut numai căm se pune arcușul pe vioară. Studiind listele domeniilor de activitate și a celor de interes, se vede seriozitatea celui ce se prezintă. 

Dacă un tânăr vine cu domenii de activitate în număr de 20 și cu 30 de domenii de interes, va fi catalogat:

• superficial pentru că nu are cum să aprofundeze 50 de domenii chiar daca acestea sunt foarte apropiate;
• lăudăros pentru că chiar dacă a citi ceva la suprafață despre un domeniu, nu trebuie să știe toată lumea despre preocupările sale de suprafață;
• nepriceput pentru că în practică se preferă cei acre cunosc detaliile în orice meserie;
• cu tentă de parvenitism întrucât vrea cu orice preț să atragă atenția;
• de neluat în seamă că nu va ști să rezolve nicio problemă concretă;
• nerealist în a se autoaprecia, deci un caracter haotic și dificil.

Este interesant de văzut după prezentarea de domenii și lista de proiecte și lista de lucrîri din acre se vor vedea toate aspectele aclitative ale activității persoanei, referitoare la:

• cât a zăbovit pe domeniu;
• lucrul în echipă;ț
• ddeschiderea spre aspecte laterale;
• verificarea în practică a ceea ce a cercetat;
• continuitatea în timp și ritmicitatea;
• trecerea lentă sau bruscă spre un alt domeniu.

Trebuie spus că un om mai are și alte lucruri de făcut decât să învețe. Nici situația în care un om are un singur domeniu de activitate și niciun domeniu de interes nu este normală, Sărăcia și caracterul unilateral au menirea de a marca involuția persoanei și tentația de automulțumire. Domeniile de activitate dar și domeniile de interes trebuie să urmărească zona în care s-a produs calificarea persoanei. Domeniile de interes sunt fascinante atât timp cât nu reprezintă o frână în dezvoltarea individului în plan profesional, ca teoretician dar mai ales ca practician de mare finețe.

(24 aprilie 2016)