Facultăți proaste.

Am stat și m-am gândit cam cum arată definirea unei facultăți proaste. Este mai rezonabil să plecăm de la definirea pozitivă, adică să vedem ce înseamnă o facultate bună. Am pornit de la ipoteza că fiecare facultate pregătește studenții pentru a profesa într-un singur domeniu.
Facultatea de medicină pregătește studenții în domeniul medicinii, domeniu foarte clar definit.
Facultatea de matematică, pregătește studenții în domeniul matematicii și el foarte clar definit.
Facultatea de calculatoare, pregătește studenții în domeniul construirii și utilizării calculatoarelor.
Facultatea de arhitectură, pregătește studenții în domeniul conceperii de construcții de toate felurile.
Și multe alte facultăți au domenii foarte clar definite în care își pregătesc studenții. 
O facultate este excepțională dacă 100% dintre absolvenții lor lucrează în domeniul pentru care s-au pregătit.
O facultate este foarte bună dacă 90% dintre absolvenții lor lucrează în domeniul pentru care s-au pregătit, iar restul de 10% migrează spre domenii apropiate.

O facultate este  bună dacă 80% dintre absolvenții lor lucrează în domeniul pentru care s-au pregătit, iar restul de 20% migrează spre domenii apropiate.

O facultate este  bunicică dacă 60% dintre absolvenții lor lucrează în domeniul pentru care s-au pregătit, iar restul de 40% migrează spre domenii apropiate.

O facultate este  oarecare dacă 50% dintre absolvenții lor lucrează în domeniul pentru care s-au pregătit, iar restul de 50% migrează spre domenii apropiate sau mai puțin apropiate.

O facultate este  proastă dacă doar 20% dintre absolvenții lor lucrează în domeniul pentru care s-au pregătit, iar restul de 80% migrează spre domenii mai puțin apropiate sau nu au nicio legătură cu domeniul pentru care s-au pregătit, prestând munci ce nu solicită studii superioare.
Facultatea care nu-și găsește rostul în mediul academic pregătește absolvenți dintre care nici 5% nu lucrează în domeniul pentru care s-au pregătit, iar restul de 95% lucrează în domenii care nu solicită studii superioare de niciun fel, deci este facultatea care înseamnă pierdere de timp pentru toată lumea. 

În 1970 când am terminat eu Facultatea de Calcul Economic și Cibernetică Economică, Secția de Mecanizare și Automatizare a Calculului Economic, Secția de Informatică Economică de azi, toți absolvenții am început munca în domeniul pentru care ne-am pregătit, ca analiști și programatori în centre de calcul fie la nivel teritorial, fie pe platformele industriale, fie în centrele de cercetare, fie în bănci.

Când aud că o absolventă de management este tehnician de unghii, mă apucă jalea.


(16 octombrie 2024)

Planificarea internă în facultăți și lipsa planificării la nivel macroeconomic

În vremurile când eu eram student, profesoara de economie politică a capitalismului vorbea despre haosul din economie din lipsa planificării la nivel național, în contradicție cu planificarea extrem de riguroasă din interiorul întreprinderilor. Profesoara mea spunea că numai economia socialistă rezolvă contradicția dintre planificarea riguroasă din întreprindere și haosul din economia națională, pentru că în economia socialistă există planificarea la nivel național și planificarea în interiorul întreprinderii și planul întreprinderii este rezultatul defalcării planului de la nivelul economiei naționale.

În facultăți se pornește de la:

- planurile de învățământ ale specializărilor facultății,

- numărul de cadre didactice cărora trebuie să li se asigure normele,

- fondurile alocate de minister,

- estimările numărului de candidați care ar veni la facultate,

- resursele estimate ale familiilor pentru studenții de la taxă.

Interesează puțin sau spre deloc capacitatea pieței forței de muncă de a absorbi absolvenții pregătiți, după terminarea studiilor. Numai așa se explică explozia apariției unor specializări, care atrag prin denumire și prin ambalajul frumos cu care sunt împachetate planurile de învățământ, dar care pregătesc specialiști care nu-și găsesc locuri de muncă în piața forței de muncă și sunt obligați să profeseze în domenii numai după ce termină cursuri de calificare de scurtă durată sau se califică la locul de muncă.

Există facultăți ceva mai ușoare, pe care tinerii le abordează pentru a avea certitudinea că obțin o diplomă, în speranța că vor profesa la un loc de muncă și vor fi asimilați cu ceva mai multă bunăvoință ca absolvenți de studii superioare. Există facultăți precum medicina, arhitectura, informatica, matematica, robotica, calculatoarele, contabilitatea, construcțiile, cibernetica, unde nivelul de dificultate este cu mult mai mare decât la alte specializări, dar efortul cerut determină o autoselecție a celor care le urmează, iar după absolvire, riscul de a nu lucra în profesia pentru care s-a pregătit absolventul este zero, totul depinzând de cel care dorește să lucreze în meseria pentru care și-a tocit coatele pe băncile facultății. La aceste facultăți numărul de locuri este redus pentru că este urmărită calitatea candidaților, condițiile de asigurare a procesului didactic, iar planificarea din interior depinde de resursele facultăților și nu de o așa-zisă nevoie socială imaginară, dictată de asigurarea unor salarii peste limitele  decenței acceptate. În cazul acestor facultăți există o discrepanță uriașă între ceea ce se planifică în interior și deficitul de absolvenți pe care economia reală îl resimte în mod concret, deși planificarea macroeconomică dacă ar exista, tot nu ar rezolva problema pe termen scurt, căci există autonomie universitară.


(02 august 2024) 

Stat în stat

Ceea ce se întâmplă acum la Institututl de Arhitectură arată că este vorba de un stat în stat, adică de o instituție care nu și-a adaptat instrumentele la cerințele anului 2024 în ceea ce privește:
- transparența,
- decizia,
- performanța,
- valorile,
- ierarhizările,
- competiția.
Numai așa se explică imposibilitatea acceptării de contestații la o anumită probă, ceea ce nu duce cu gândul că cineva se crede Dumnezeu pe Pământ și nu există nicio posibilitate de a accepta gândul că oamenii, cei care evaluează, mai și greșesc. Eu nu știu cum de a mers acest sistem și atâtea comisii de acreditare nu au sesizat abuzul imposibilității de acceptare a contestațiilor, căci Institutul de Arhitectură este acreditat cu siguranță și eu ștriu ce înseamnă acreditările, mai ales pentru faptul că în procesul de acreditare există proceduri foarte clare, din care examenele fac parte, iar examenul de admitere, este și el supus analizei. Se pare că lucrurile au fost cumva mai altfel din moment ce buboiul a spart acum cu prilejul nefericit ale erorii de introducere a datelor și a superficialității de care a dat dovadă conducerea institututlui, chiar dacă este vorba de o echipă nouă. Refuz să cred că a fost vorba de un sabotaj din interior, în care cineva care a pierdut la alegerile academice care au avut loc s-a răzbunat, pentru a-și face damblaua, cu un preț pe care inclusiv respectivul îl va plăti cu vârf și îndesat.

Acum că tot s-a deschis cutia Pandorei și dacă e bal, bal să fie, se va continua procesul abia început și apele se vor liniști când instanțele de judecată vor da sentințe, ce nu vor fi pe placul nimănui, dar vor fi acceptate în numele dreptății, căci arhitectura este o artă și evaluările sunt așa de diferite încât ceea ce zice un evaluator, va fi contrazis instantaneu de un altul și numărul iterațiilor va fi atât de mare că se va termina anul universitar 2024 - 2025 și harababura nu se va încheia. Acesta este prețul pe care îl plătește orice structură care rămâne anchilozată în vremuri apuse și nu se adaptează cerințelor din vremurile moderne, în care există computer, există multimedia, există inteligență artificială și docimologia a pătruns adânc și acolo unde se credea că evaluarea cantitativă riguroasă este ne nepătruns.



(24 iulie 2024) 

În societate organul crează funcția

Biologul Carl von LINNÉ a zis că funcția crează organul. În societate este invers: organul crează funcția. În societate procedurile sunt create de oameni și procedurile sunt cele care definesc funcționalități. Oamenii sunt cei care exercită presiuni pentru a fi create procedurile de gestionare a comportamentului elevilor din școli. Oamenii sunt cei care generează funcția de supraveghere a elevilor la examenul de bacalaureat folosind camere de luat vederi. Dorința de a stimula vânzarea de calculatoare, i-a făcut pe oameni să introducă acel program numit EURO 200 și în acest fel, micii vânzători de tehnică de calcul reușeau să sta la linia de plutire cu cele peste 30.000 de calculatoare vândute.

Mai nou, organul, adică meditatorii lihniți, dar lacomi, au impus funcția numită admitere la liceu și la facultate, căci câștigurile ilicite nu se obțin din meditații gratuite date în școli, ci prin impunerea de condiții care să-i diferențieze pe cei care știu carte de cei care nu știu carte, în condițiile în care cei ce știu carte, fac dovada acestui lucru, pedalând pe artificii pe care numai meditatorii le știu.

Și funcția de testare a conducătorilor auto în trafic este creată de un organ, căci atât timp cât din 200.000 de șoferi din trafic sunt testați zilnic sub 10%, reprezentativitatea procesului este relativă. Numai dacă este luat taurul de coarne și testarea zilnică se face în filtre la peste 60% dintre șoferi, iar sancțiunile sunt de o cu totul altă natură și aici mă refer la confiscarea mijlocului de transport, efectul ar fi cel scontat, adică funcția de testare creată de organ în societate și-ar vedea efectele.

(24 iulie 2024)

Concluzia de la Arhitectură: informatica nu este de nasul indisciplinaților!

Ceea ce s-a întâmplat la Institutul de Arhitectură de la admitere, arată că informatica nu este de nasul indisciplinaților. Pe la televiziuni s-a vânturat ideea că a fost vorba de o eroare de sistem. Eroare! Eroarea de sistem este ceva mai ceva decât rarisim, căci calculatoarele sunt astfel făcute încât erorile de sistem sunt aproape excluse, căci microprocesoarele nu conțin elemente ce generează ele însele erori și nici componentele de bază ale sistemelor de operare nu sunt lansate în lucru fără a fi testate, în acest fel fiind excluse erorile de sistem, iar probabilitatea de a se produce totuși erori de sistem este atât de mică încât o putem considera zero, fără a greși, căci nu vom fi noi cei mai ghinioniști dintre ghinioniști ca să trăim clipa unei erori de sistem atunci când ne rulăm pe computer programul nostru cel perfect.

De-a lungul anilor am participat la multe admiteri în universitatea unde am lucrat și știu ce înseamnă să afișezi rezultate finale ale examenului de admitere, rezultate fără greșeală.

Există proceduri care trebuie respectate cu strictețe.

Cei ce evaluează lucrările trebuie să scrie clar pe lucrare numărul de puncte atribuit și să semneze.

Operatorul care introduce punctele în calculator verifică tot ceea ce introduce și aici mă refer la numărul de puncte, dar și la codul asociat lucrării.

Se tipăresc datele introduse de operatori.

O echipă verifică dacă există concordanță perfectă între ceea ce este scris pe lucrări și ceea ce s-a introdus în calculator. Dacă apar neconcordanțe, se operează corecturile. Se verifică efectuarea corecțiilor.

Numai când există certitudinea că între datele de pe lucrări și datele tipărite nu sunt diferențe, se consideră că ceea ce se va tipări reprezintă realitatea și nu vor apare la aviziere liste cu rezultate ce conțin erori de tastare, care să inducă în eroare pe candidați și să genereze haosul care s-a văzut la Institutul de Arhitectură și nici scuza penibilă cu eroarea de sistem, când în realitate a fost vorba de o eroare umană, generată de indisciplina și superficialitatea celor care au introdus notele, dar și a celor puși să verifice calitatea introducerii datelor în calculator.

Vedem de prea multe ori persoane slab calificate care își scuză nepriceperea prin greșelile calculatorului, care calculator nu greșește niciodată. Greșesc cei care operează cu calculatorul, greșesc cei care scriu software de prostă calitate, fără chei de validate sau cei care construiesc proceduri neghioabe de gestionare a unor aplicații în care toleranța la erorile introducerii datelor este zero. Uneori, ar trebui unii decidenți să ia în calcul chiar introducerea acelorași date simultan de către mai mulți operatori și prin comparare se vor identifica erorile căci probabilitatea ca simultan mai mulți operatori să facă o aceeași eroare este foarte, chiar foarte mică, deși nu este exclusă, dar eroarea se va corecta foarte rapid la rezolvarea contestației.

(22 iulie 2024)

Arhitectură tradițională bulgărească la Nessebar

 

(07 iunie 2024)

Importanța liceului

Așa cum stau lucrurile, liceul este poarta de intrare în facultate în condițiile în care nu mai există concurs de admitere la facultate și contează:
- media de absolvire a liceului,
- cunoștințele acumulate în liceu,
- caracteristicile intelectuale ale candidatului.
De aceea, în zilele noastre, liceul capătă o importanță cu totul specială și părinții urmăresc să orienteze copiii lor spre a da admitere la licee cât mai bune, deși acolo admiterea se face după media de la examenul național de capacitate de la sfârșitul clasei a VIII-a.

Facultatea apare doar ca o consecință firească a muncii depuse de elevul de liceu.

Dacă elevul de liceu a muncit serios, va opta pentru o facultate mai grea, cu pretenții mai mari și care-i oferă o meserie căutată mult pe piața muncii, iar satisfacțiile lui materiale și spirituale vor fi pe măsură.

Dacă elevul de liceu a tratat cu superficialitate disciplinele și a trecut prin cele patru sau cinci clase ca gâsca prin apă și nu s-au lipit prea multe de el, va perge către o facultate ușoară sau către o fabrică de diplome, dar să nu se aștepte ca de acolo să iasă cu o meserie. El va fi ca o frunză în bătaia vântului și va ocupa poziții pe piața muncii care nu au nicio legătură cu ceea ce a învățat în facultate, rămânându-i doar să se laude că are o facultate și punct.



(11 noiembrie 2023) 

Din nou despre facultatea grea

Facultatea grea este acea facultate care:
- pregătește într-o meserie recunoscută ca fiind deosebit de complexă,
- meseria în care face pregătirea este bine definită și nu se confundă cu nimic,
- societatea are nevoie mare de meseriașii pregătiți de ea,
- practicarea meseriei presupune o pregătire profesională completă,
- are laboratoare dotate cu echipamente extrem de costisitoare,
- profesorii au legătură nemijlocită și continuă cu producția,
- practica obligatorie a studenților în producție îi diferențiază de ceilalți studenți,
- complexitatea și volumul cunoștințelor impun un efort foarte ridicat,
- nu admite mediocritatea în niciun domeniu,
- presupune doar abordările temeinice de la toți participanții, 

- are absolvenți ce rezolvă probleme care nu suportă amânare,

- pregătește meseriași ale căror rezultate efective trebuie să fie cel puțin bune,

- are doar absolvenți pe care practica îi validează clipă de clipă,

- exclude tărăgănarea, incompetența și lacunele în munca absolvenților ei,

- presupune responsabilitate totală în abordările de zi cu zi ale absolvenților.

Facultățile grele nu sunt frecventate de orice student, ci doar de acela disciplinat, motivat și dornic să practice meseria pentru care s-a pregătit, parcurgând toate etapele specifice dobândirii nivelurilor de calificare definite exact pentru evoluția sa profesională. În cazul facultăților grele chestia cu creditele transferabile inter-facultăți este imposibilă, deoarece specificul meseriei presupune parcurgerea de cicluri complete cu frecvență, cu laboratoare, cu practică și cu studiu individual de lungă durată. De aceea nu vom vedea studenți transferați la facultățile grele cu echivalări, după anul al II-lea sau niciodată mai exact. Chiar și în zona masteratelor și doctoratelor lucrurile sunt foarte clare. Nimeni care nu a absolvit facultatea grea, nu are posibilitatea de a veni din exterior să facă un masterat și cu atât mai puțin un doctorat. 

De departe, studenții facultății grele se diferențiază de restul studenților prin disciplină, tenacitate, cunoștințe, volum de muncă, activitate de laborator, obligativitatea liber consimțită de a participa la cursuri, seminarii și laboratoare, dar și prin atitudinea față de viitoarea lor meserie. Ei sunt altceva.

(23 octombrie 2023)

Nuferi la Conacul KÁLNOKY

Conacul KÁLNOKY se află în comuna Miclosoaia din județul Harghita. Pe domeniul acestui conac se află un mic eleșteu unde cresc nuferi. Am avut privilegiul să vizitez acest conac în perioada în care nuferii sunt înfloriți.

Am stat la Conacul KÁLNOKY cam trei ore și spun că au fost ytei ore cu totul speciale, de liniște și de admirat natura, dar și conacul, perfect integrat în peisaj, prin dimensiuni, prin coloristică și prin strălucire.

(11 august 2023)
 

Conacul KÁLNOKY

În comuna Micloșoara, pe strada Principală, la numărul 186 se află Conacul KÁLNOKY, o superbă piesă de arhitectură, foarte bine conservat și deținătorul unor piese de interior extrem de valoroase.

Ospitalitatea gazdelor este un element deosebit de important, alături de truda celor care administrează conacul, ceea ce. crează acel context care te face să te gândești să revii cu proxima ocazie să viziotezi această oază de istorie din inima Transilvaniei.

(11 august 2023)