Aici nu voi scrie despre acel Horia Roman PATAPIEVICI care s-a jucat de-a fizica pe la Măgurele. Nu voi scrie nici despre Horia Roman PATAPIEVICI care a jignit un popor cu bazaconiile lui zise creiri istorice. Dar am să scriu despre rolul său nefast în calitate de director al Institutul Cultural Român - ICR, acea jucărie în mâinile președinților, cu care aceștia să împartă favoruri pentru a atrage în mrejele lor pe intelectualii mărunți, docili, manipulabili și modești.
Să motivez de ce l-am numit culturnic pe Horia Roman PATAPIEVICI. Acesta:
- nu a avut criterii valorice de promovare a culturii,
- a mers haotic în a organiza evenimente hei-rupiste,
- nu a reușit armonizarea care ne-ar fi adus un NOBEL,
- a avut limite serioase în a defini strategia unitară,
- a promovat persoane și nu personalități.
Deși a avut sume importante la dispoziție, la standul de la târgul Gaudeamus instituția coordonată de Horia Roman PATAPIEVICI, a fost o prezență destul de modestă. Am înțeles că pe la ambasade erau la subsoluri tone de cărți publicate sub egida ICR pe care ambasadorii se jenau să le distribuie. Oricum, Horia Roman PATAPIEVICI ca om dedicat cercetării, care nu a condus înainte niciun colectiv cu sarcini precise, s-a văzut în postura celui hărăzit să dea, iar cei care au venit să ceară au fost nenumărați și nesătui. Horia Roman PATAPIEVICI de pe poziția de director a dat, că avea de unde, dar nu a făcut și evaluarea să vadă dacă ceea ce iese din ICR se întoarce cel puțin prin efecte benefice pentru țară. Acum Horia Roman PATAPIEVICI nu mai știu ce face, dar prin ceea ce a făcut, inclusiv prin lucrările lui din afara domeniului fizicii unde era specialist, nu-mi imaginez că a avut contribuții decisive, căci cărțile sau studiile serioase necesită luni și ani de studiu în biblioteci și de experimente de laborator. Orice altă abordare este ceva exact ca pe o scară rulantă unde unul vrea să urce, iar scara coboară. cel ce urcă nu are o viteză mai mare care să-i asigure că la un moment dat va ajunge sus. Păcat. Horia Roman PATAPIEVICI era pe vremuri un tânăr cercetător în care mulți își puseseră mari speranțe. Uneori și dezamăgirea este compensată prin dregătorii, decât statul într-un laborator anonim, cu speranța unei descoperiri epocale ce întârzâie să-și facă apariția.
(27 iulie 2018)
No comments:
Post a Comment