Securiști și boșorogi

Să facem niște calcule.
Secritatea comunistă a dispărut în 22 decembrie 1989. 
Secutitatea racola indivizi și individe, cu toții vulnerabili și fără de caracter, nu înainte de a împlini 18 ani, ceea ce înseamnă că cei mai tineri securiști sau turnători erau născuți cl mai devreme în 22 decembrie 1971.

Cei mai tineri turnători, colaboratori  și slujbași ai securității au acum 52 de ani și ei sunt cei mai puțin șantajabili, căci în 11 luni de trepădușerie cu simbrie sau voluntariat, nu au avut timpul necesau de a face rău semenilor lor, la dimensiuni apocaliptice, care au culminat cu distrugerea de cariere și cu lipsirea de libertate.

Colaboratorii și turnătorii la securitate sunt cei cu state de vechime de peste 15 ani, adică, indivizi trecuți bine de 65 de ani și aceștia au fost în putere la Revoluție căci un bărbat la 30 sau 40 de ani e în floarea vieții și vulnerabil fiind, a fost manevrat cu cheița după bunul plac al celor care i-au accesat dosarul din arhivele defunctei securități. Tot ce este trecut de 60 de ani din rândul bărbaților sau femeilor, reprezintă potențialul securistic prin atitudine și comportament și de ei, respectiv, de ele, avem a ne teme, căci dacă au făcut mult rău înainte de 22 Decembrie 1989, nu-i oprește nimic să-și continue demersurile pentru a-și atinge obiectivele, căci pactul cu diavolul semnând angajamente la securitatre, l-au făcut pentru a avea o viață tihnită și lipsită de griji.

Unii dintre ei au pozat ca oameni de afaceri de succes, politicieni de anvergură, dar în realitate aveau exercițiul turnătoriilor și sprijinul din umbră al foștilor șefi cărora veneau cu delațiuni, șefi care știau să-și cultive sclavii, pentru a profita și acum în democrație de roadele muncii la vedere a acestora, pe care cu abilitate știau să-i țină de hățuri, pentru a nu o lua pe drumuri greșite, în raport cu doctrina de pe vremuri.

Este doar un exercițiu simplu, de a intra pe internet și de a vedea vârsta, CV-ul și de a studia apucăturile formatorilor de opinie trecuți de 60 de ani, pentru a vedea cât de securiți au fost și au rămas, pentru a extrage din ceea ce vorbesc ei, exact ceea ce trebuie pentru a separa grâul de neghina din ei.



(31 mai 2024)

Unde este literatura de sertar?

Noi românii avem un talent fantastic a găsi justificări la neputința noastră de a face lucruri prin care să ne remarcăm în rândul lumii civilizate. Noi găsim mii și mii de argumente prin care să justificăm de ce nu avem autostrăzi și trenuri de mare viteză. Unii, crezând în veșnicia comunismului, spuneau că sunt doldora de talent, că scriu și scriu și scriu, dar nu publică pentru că cenzura comunistă le stă în cale, dar literatura lor este pusă la sertar pentru vremurile favorabile operelor lor, fiind conștienți că acele vremuri nu vor sosi niciodată. Socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg și a venit ziua de 22 Decembrie 1989 când comunismul s-a dus pe apa sâmbetei, deși era vineri. Momentul adevărului a venit și a arătat că în liberate editurile nu au publicat cărțile interzise de comuniști pentru că aceste cărți nu au existat. Literatura de sertar era doar o himeră cu care își alimentau imaginația nu numai scriitorii, ci și cititorii creduli, care sperau că în momentele de libertate, vor avea posibilitatea să citească marile capodopere ale literaturii neamului românesc. N-a fost să fie. Cum nu avem autostrăzi, nu avem nici literatură de sertar. Literatura nu se scrie singură, cum nici autostrăzile nu se construiesc singure. Trebuie talent, trebuie timp, trebuie muncă, ceea ce nu se obține bătând din palme.

Nu avem literatură de sertar pentru că nici nu aveau despre  ce să scrie autorii, ca să fie ceva interesant. Ce poezii anticomuniste ar fi scris poeții, care să mai fie și citite? Proza anticomunistă nu ar fi fost interesantă căci s-ar fi referit la oportuniști, la turnători, căci aplaudacii erau cu sutele de mii, comuniști erau 4 milioane, iar turnători erau și ei 7 milioane. Literatura de sertar n-ar fi fost bine primită, căci fiecare cititor s-ar fi regăsit într-o postură puțin favorabilă. Mai bine că nu există.

(04 august 2023) 

1.000 de oameni care m-au impresionat: Serafim ISTRATE

Pe profesorul Serafim ISTRATE l-am cunoscut la Școala Generală 194 unde soția mea era profesoară de fizică. Am făcut și un Revelion, prilej cu care am reușit să-i cunosc mai bine pe colegii săi. 
Profesorul Serafim ISTRATE era și absolvent al Facultății de Drept de la Universitatea București și la un moment dat m-am sfătuit cu el într-o problemă, dar mi-a prezentat variante de abordare, dintre care cea mai profitabilă era s-o las baltă, căci nu era vorba de o individă, ci de poziția mea în catedră, iar un proces ar fi anulat munca mea de peste 35 de ani, căci eram cunoscut cu ca profesorul Ion IVAN de la Structuri de date, ci individul care a câștigat un proces de calomnie și a adus în sapă de lemn o femeie proastă.
În vremurile de demult, profesorul Serafim ISTRATE a primit de la un elev întrebarea:
- De ce se spune Epoca sau Era  CEAUȘESCU?
Profesorul Serafim ISTRATE a răspuns că epoca și era se referă la perioade de milioane de ani, și nu este cazul ca unei perioade de 15 ani să i se spună eră sau epocă, pentru că este vorba de o perioadă foarte scurtă. Datorită faptului că printre elevi erau turnători, chiar dacă era vorba de elevi sub 16 ani, au ajuns la comitetul de partid pe sector zisele profesorului Serafim ISTRATE și s-a pornit o analiză. Numai că și pe la organele de aprtid mai erau și oameni cu scaun la cap, deși foarte puțini și Serafim ISTRATE a avut noroc să-l întâlnească pe unul dintre ei, subiectul s-a închis instantaneu.
Dacă aș vorbi de un dizident, Serafim ISTRATE este unul dintre ei, pentru că întotdeauna, prin lecțiile lui de istorie a spus adevăruri nescrise în cărți. Știu aceste lucruri de la copiii mei care i-au fost elevi și care veneau uneori spre mine cu întrebări care mă lăsau cu gura căscată, căci abordările profesorului de istorie Serafim ISTRATE erau cu totul diferite de Istoria României ca abordare oficială. Să spui înainte de 1989 că pactul Ribbentrop - Molotov a jucat un rol nefast în viața poporului român, este act de curaj nebun, în opinia mea și acesta este doar un pic exemplu.

L-am admirat pe profesorul Serafim ISTRATE pentru curajul său, pentru profesionalismul său și pentru că avea cu adevărat coloană vertebrală și de aceea era iubit de elevi și respectat de colegi.



(06 martie 2023)

Colaboratorii și turnătorii de ieri ai securității comuniste, șantajații de azi și de mâine ai democrației

Cine crede că securitatea comunistă lua la întâmplare cetățenii pentru a-i face turnători și colaboratori ai săi, face o mare eroare. 
În primul rând, securitatea comunistă nu racola cetățeni, pentru că acei care deveneau turnători și colaboratori ai securității, se ofereau singuri să facă servicii acestei instituții sinistre, pentru că doreau să obțină diferite avantaje, pe care prin forțe proprii și prin calitățile profesionale nu le-ar fi obținut în vecii-vecilor.
În al doilea rând, securitatea comunistă nu avea nevoie să-și bată capul cu indivizi eficienți, profesioniști la locul lor de muncă, caractere puternice, independente, stăpâne pe ele, care să nu răspundă cu docilitate comenzilor de zi cu zi pe care le lansa celor care intrau în solda ei.
În al treilea rând, după anul 1965 când s-au efectuat epurări masive în rândul securității și s-a trecut la profesionalizarea acesteia, ofițerii de securitate erau selectați din rândul absolvenților de facultate cu rezultate dintre cele mai bune, iar cei care deveneau elevi ai școlilor de securitate erau selectați dintr-un număr foarte mare de candidați, care treceau de teste de mare dificultate atât în ceea ce privește aptitudinile de sportivi, cât și de teste psihologice și de inteligență efectuate de specialiști, teste care nu lăsau să treacă tineri care nu îndeplineau cerințele definite pentru a deveni ofițeri activi.
Colaboratorii și turnătorii securității erau indivizi:
- slabi,
- ineficienți,
- mediocri,
- ariviști,
- leneși,
- lăudăroși,
- slugarnici,
- mincinoși,
- fricoși,
- pârâcioși,
- violenți,
- bețivi,
- cartofori,
- cleptomani.

Securitatea cunoștea în detaliu defectele acestora și se folosea de ele atunci când cerea la schimb informații despre cetățenii care prezentau interes pentru ea. Securitatea nu exercita presiuni de niciun fel asupra unor indivizi cu tarele pe care le-am enumerat mai sus pentru că tot ceea ce dorea obținea extrem de lejer.

Dacă securitatea dorea de la un individ lipsit de caracter un angajament scris, îl obținea fără vreun efort.

Dacă securitatea dorea de la un individ lipsit de caracter nenumărate pagini scrise și semnate despre cei care spuneau bancuri politice, doar trebuia să ceară acele pagini, căci le obținea cu detalii jenante chiar și pentru ofițerii care le citeau și care sunt sigur că trăgeau concluzii deloc măgulitoare la adresa celor care se dezlănțuiau în exerciții de elaborare a prozelor turnătoriste.

În opinia mea, prea puțini dintre turnătorii și colaboratorii securității comuniste erau oameni adevărați, căci securitatea nu avea nevoie ca aceștia să fie turnători sau colaboratori, ci dorea ca turnătorii și colaboratorii să dea informații despre ei, adică ei să fie obiecte de studiu,  actori în piesa de teatru numită construirea societății socialiste multilateral dezvoltate și cu povestitori în derularea piesei de teatru. Turnătorii și colaboratorii securității comuniste erau un fel de pleavă a societății cu oarecare polelială, o scursură fără miros pestilențial, ci cu miros stătut de prostie și de indolență, a celor care așteaptă să le pice și lor ceva, un apartament, o promovare, o mărire de salariu, o viză de plecare într-o excursie, o recomandare verbală pentru un avantaj oarecare, niciodată ceva de substanță care presupunea performanță, implicare, responsabilitate și mai ales eficiență.

Cine. crede că turnătorii și colaboratorii de ieri ai securității comuniste și-au schimbat năravurile și mai ales trăsăturile de caracter, se înșeală amarnic. Ei tot ineficienți sunt. Ei tot mediocri au rămas. Ei tot ariviști se află oriunde s-ar găsi. Groaza de a nu fi deconspirați îi face atât de șantajabili încât își aleargă și umbra oriunde s-ar afla, dacă bate cumva vântul că se va trece la deconspirarea la grămadă a dosarelor celor care au făcut poliție politică. 

Nu se fac publice numele colaboratorilor și ale turnătorilor securității comuniste pentru că este nevoie ca ei, de pe pozițiile pe care le au să rezolve probleme exact așa cum păpușarii care îi au la mână doresc, iar ei să nu crâcnească de niciun fel nici azi și nici mâine și câte zile vor avea.


(22 septembrie 2022)

1.000 de oameni care m-au dezamăgit: Mona MUSCĂ

Mona MUSCĂ a fost o femeie politician care a dominat scena politică până când a fost demascată ca turnătoare la securitate, deci a făcut poliție politică. Pe mine nu m-a dezamăgit că a fost turnătoare. Nu m-a dezamăgit nici că a venit cu o justificare de doi bani a ceea ce a făcut. Eu veneam tot din mediul academic și turnătorii dintre cadrele didactice universitare nu erau constrânși cu nimic, ci se ofereau voluntar pentru a obține avantaje, de regulă materiale. Când spun aceste lucruri știu exact ce spun. Nimeni nu cerea să faci ceea ce a făcut Mona MUSCĂ. Totul era din exces de zel, pentru a părea că este un personaj credincios partidului și secretarului general al partidului, tovarășul Nicolae CEAUȘESCU cel mai iubit fiu bla, bla, bla.

Ceea ce m-a dezamăgit la Mona MUSCĂ a fost apariția ei în revista Plai cu boi, o replică hazlie a celebrei reviste de peste ocean Playboy. În numărul în care se poza Mona MUSCĂ, deși era o femeie coaptă bine, se vedea că e aranjată după coafură, dar era înfășurată într-un prosop. Atunci Mona MUSCĂ era pe val și cred că simțind pericolul, chiriașul de la Cotroceni i-a servit o carte necâștigătoare în anul 2007, ca în 2022 roata să se întoarcă și să se aplice proverbul că tot ce ție nu-ți place, altuia nu-i face. Așa e viața.

Mi s-a părut acel număr de Plai cu boi ceva care nu se face și ea ca femeie, chiar dacă era vorba de o revistă de umor și eu gust umorul de calitate, când am văzut pozele cu Mona MUSCĂ am fost oripilat. Nu mi-a venit să cred că o femeie politician coboară atât de jos ștacheta pentru a obține o brumă de notorietate. ea avea posibilitatea să-l refuze pe Mircea DINESCU, cel care gestiona revista, numai că pentru el a fost mană cerească s-o aibă în paginile revistei pe Mona MUSCĂ, spre dezamăgirea mea.

(08 iulie 2022)

Metode cantitative moderne de a analiza securitatea ceaușistă

Pornim în analiza noastră de la faptul că CNSAS a primit din arhivele securității ceaușiste 25 km de dosare, adică un drum lung de 2.500.000 cm. Dacă un dosar avea grosime de 2 cm înseamnă că acolo erau 1.250.000 dosare. Dacă un urmărit avea în medie 5 dosare rezultă că erau 250.000 de persoane urmărite. Dacă un ofițer avea în subordine 10 urmăriți, rezultă că erau 25.000  de ofițeri. Un dosar avea cam 200 pagini scrise de turnători. Dacă o delațiune avea două pagini, un dosar conținea 100 de delațiuni. Dacă din cele 100 de delațiuni 10 erau scrise de una și aceeași persoană, în jurul unui dosar gravitau 10 turnători. De-a lungul anilor, rezultă că au fost 12.500.000 de turnători. Securitatea a supraviețuit la  3 generații de turnători, adică aproximativ 4.150.000 de cetățeni erau în același timp turnătorii securității, ceea ce reprezenta la o populație de 20 milioane de locuitori din care 10 milioane erau activi și responsabili, 41% dintre aceștia erau colaboratori ai securității. Dacă un dosar avea 1,5 cm grosime și delațiunile erau de o pagină, deja devin dramatice estimările. Numai așa se explică de ce securitatea a coborât și spre vârste fragede, pătrunzând în licee.

Concluzii:

- să nu fim mirați că mai tot românul are o tinichea de coadă,

- o lege a lustrației era imposibil de dat căci însemna autoexcludere,

- antrenamentul din acele vremuri nu a dispărut și practicile există,

- o formă de antrenament a fost cu denunțul la o olimpiadă de limba română,

- vocația delațiunii este o chestie microgenetică de neeradicat.

(29 ianuarie 2019)

ROMÂNIA'100: Pâra

Unul dintre marile defecte care ne urmărește în istorie și pe care dușmanii noștri îl cultivă este că suntem pârâcioși. Imediat ce este ceva ce nu ne convine, din lipsa verticalității, dăm fuga prin străini cu pâra. Actul Marii Uniri nu a atenuat această carență aproape genetică a noastră și sunt nenumărate cazuri în care pârâcioșii de serviciu și-au făcut meseria în draci.

Comuniștii ilegaliști cum găseau o oportunitate să meargă pe la vreo Internațională, pac, băgau și o mică sau mare pâră la tătuca Stalin, nu neapărat împotriva statului, cât unii împotriva celorlalți, în lupta de la vârf, deși se pare că numărul lor nu depășea 1.000 de membri de partid. După 1947 pâra a devenit chiar enervantă și pentru Kremlin, drept care în 16 august 1952 dilema a fost tranșată în favoarea lui Gheorghe GHEORGHIU-DEJ. În timpul lui Nicolae CEAUȘESCU au existat pârâcioși atât spre urechile Moscovei, cât și la cele de peste ocean.

Nici partidele vechi, tradiționale, nu au fost scutite de pârâcioșii care căutau sprijin în exterior și s-a văzut mai ales când a fost nevoie să se constituie alianțele, cum doreau unii să se apropie sau nu de Antantă, punându-se chiar în fruntea unor guverne-slugi, ceea ce a dăunat grav intereselor statului.

După 1989 pâra s-a exersat spre toate direcțiile. Unii au plecat spre Morcova, alții s-au îndreptat spre Berlin, alții spre Paris, iar cei mai vioi s-au dus spre Washington, toți uitând că cel ce pârăște este privit de toți nici mai mult, nici mai puțin decât un jeg. Străinii apreciază pe cei cu onoare și demnitate, calități ce lipsesc cu desăvârșire la cei ce merg cu pâra. Străinii îi tratează ca pe niște otrepe bune de șters pe jos și au o plăcere nebună de a se descotorosi imediat ce vin la ei alțte otrepe cu marfă proaspătă.

În cei 100 de ani de la Marea Unire n-a lipsit nici pâra și n-au lipsit nici pârâcioșii. Unii sunt știuți și blamați de istorie, iar despre alții se află zeci de ani mai târziu și dispar din manualele de istorie.

(16 ianuarie 2018)

Comunismul turnătorilor benevoli

Cine crede că securitatea comunistă a realizat cei 25 km de dosare câte se află la CNSAS cu ofițerii și cu indivizii racolați se înșeală amarnic. Cei 25 de km au fost realizați cu contribuții benevole ale unora care se considerau cetățeni credincioși, care luptau pentru comunism, care doreau ca socialismul să fie învingător, dar din cauza unor elemente retrograde care trebuiau stârpite, socialismul cam bate pasul pe loc. Când vorbesc despre acestea eu știu despre ce vorbesc, pentru că într-un anumit moment mi-am văzut dosarul de cadre din ASE care conținea turnătorii ale unora dintre colegi, ale unor vecini din Pitești, dar și ale unor rude unele destul de apropiate. Sunt sigur că toți au fost mânați de cele mai nobile și înălțătoare idealuri cînd s-au lansat în acele exerciții literar artistice, de a mă prezenta pe mine în culorile realismului socialist, ca personaj negativ, repectivii fiind, desigur eroii viteji din umbră care luptă ca binele să iasă învingător. Dacă crede cineva cp secutitatea avea nevoie să-i racoleze pe toți troglodiții face cea mai mare eroare. Aceștia își ofereau singuri serviciile, doar-doar vor intra în grațiile sistemului, pentru a prinde și ei un oscior de ros, aruncat de la masa bogaților. Ceea ce s-a întâmplat cu SIPA este o prelungire a manifestării voluntariatului în turnătorie, căci la noi, cel mai bun lucru este să arăți cât de bun ești prin a te pune alături de un individ împroșcat cu noroi, care musai trebuie să întruchipeze răul absolut. Filosoful acela păros a trimis cele două epistole lui NC întru iertăciune, nu că i-a cerut cineva sau l-a forțat cineva.  Le-a trimis să-și arate atașamentul de slugă umilă față de ideologia pe care acum o detestă cu o verticalitate jalnică și penibilă. 

Tutnătorii benevoli erau cei care ascultau bancuri și spuneau la securitate cine a spus bancuri.

Tutnătorii benevoli erau cei care își vedeau vecinii cu portocale și scriau la securitate.

Tutnătorii benevoli erau cei care doreau să promoveze ponegrind colegii mai buni ca ei.

Tutnătorii benevoli erau cei care furau în draci, dar arătau cu degetul spre prieteni că aceștia fură.

Tutnătorii benevoli erau cei care doreau să profite și ei și să fie luați în seamă pentru scrieri.

Tutnătorii benevoli erau cei care nu depășeau statutul de gunoaie, dar se manifestau prin scris.

Tutnătorii benevoli erau cei care trăiau anost atunci, trăiec bine azi.

Comunismul turnătorilor benevoli reprezintă o filă neagră din istoria noastră nu prea recentă sau mult prea recentă. Un popor care a scris Miorița și s-a exprimat așa de frumos în versuri, nu avea cum să rămână mai prejos în proza scurtă și a exersat-o prin  denunțuri la securitate.

(19 mai 2017)

Încă un turnător, dar unul stupid

Dosarele fostei securități, cei 25km de dosare au tulburat pe mulți care s-au autodenunțat. Acum a venit rândul nefericitului Mircea KIVU. Ce l-o fi apucat pe om să se destăinuie taman acum, după 28 de ani nu știu. Eu credeam că și cele mai odioase crime se prescriu după 30 de ani. Criza aceasta de conțtiință nu are efecte asupra sa, căci acest Mircea KIVU, sociologul Mircea KIVU, nu este un prea tinerel care să nu aibă famile, probabil copii sau rude care se laudau cu el. A lansa o astfel de abordare acum, nu arată nici act de curaj și nici înțelepciune, ci o frică de faptul că lațul a a juns foarte aproape de par cu deconspirarea in viitorul apropiat a arhivelor SIPA. Nu este exclus ca acolo sau altundeva să existe ceva scris de mânuțele lui și să nu fi vrut ca alții să i-o ia înainte. Eu știu că am avut dosar la CNSAS, dar nu am avut curajul să merg să mi-l văd pentru că m-am temut ca cineca foarte apropiat mie să fi scris niște nuvele, poeme, glosse, catrene despre mine sub semnătură olografă. Cum eu sunt o ființă răzbunătoare și care urăște remanent, adică pentru veșnicie, am zis să evit să-mi creez un context nenorocit citindu-mi dosarul în clar și fără dat cu negreală, cum aveam șansa ce mi se oferise ca un cadou de ziua mea. Nici acum nu am curiozitatea, căci eu când iau o decizie, bună sau rea, cu ea mor în brațe. Am văzut nenumărate forme de materie care trăiesc du dublă personalitate. Era un liberal care tuna și fulgera, care poza în monument de moralitate, dar care în realitate fusese un turnător nenorocit. Am văzut și o femelă care tot politician fiind poza prin reviste aproape indecent și se dedea cu popularitate mai mare ca a lui BĂSESCU, dar care a sfârșit ca turnătoare bizară, stupidă și ștearsă, exact cum era ea în realitate. Eu am trăit acele vremuri, ca student, ca asistent universitar și știu cum erau mediile intelectuale. De aceea sunt sigur în proporție de 99,99% că nu securitatea îi racola pe indivizi, ci aceștia se ofereau de bună voie și nesiliți de nimeni, pentru a avea avantaje în plan social și profesional, chiar.  

Eu nu l-am apreciat nici pe piteșteanul meu care zice-se că s-a autodeconspirat la televizor golindu-și rucsacul, așa cum nu-l apreciez nici pe sociologul Mircea KIVU. indiferent că s-au autodenunțat sau nu, el rămâne exact ceea ce a fost, adică un turnător. Atunci, acum foarte mulți ani trebuia să-și pună problemele de acum și decizia pe care ar fi luat-o l-ar fi definit ca pe un bărbat adevărat, profesionist și fără dileme. To be or not to be, zise hamlet și mai luî o gură de fân.

(18 mai 2017)

25 km în linie dreaptă

Douăzeci și cinci de kilometri nu sunt o distanță. Ei reprezintă lungimea măsurată a dosarelor vechii securități  puse unele în continuarea celorlalte în șir indian.
Ele nu au fost scrise singure. Fiecare filă a fost scrisă de mâna cuiva.

Au scris:
- ofițerii care-i aveau sub supraveghere pe cetățeni;
- turnătorii plătiți;
- turnătorii voluntari;
- cetățeni binevoitori;
- gospodine bântuite de gânduri revoluționare;
- tot felul de nenorociți care urmăreau razbunare;
- elevi dar și copii ademeniți.
Oricine și oricând avea șansa de a deveni turnător sau colaborator al securității, dacă era lipsit de coloană vertebrală sau dacă avea obiective ce nu se atingeau decât primind și un bobârnac di n partea atotputernicei securități.
Făceau obiectul spravegherii de către securitate cei care;
- unelteau împotriva orânduirii de stat;
- spuneau bancuri politice;
- vorbeau ce nu trebuie despre partid;
- denigrau realizările orânduirii;
- urmau să plece afară;
- erau propuși pentru funcții importante;
- deranjau pe unii și pe alții;
- urmau să devină turnători sau colaboratori.
Cred în sinea mea cea interioară ca nu au fost turnători sau colaboratori dintre profesiile practicate la noi în țară insuși ofițerii securiști. Nu-mi explic înverșunarea cu care toate categoriile sociale au luptat să nu se publice listele cu ofițerii, cu turnătorii și cu colaboratorii securității.
Acum există Consiliul Naţional Pentru Studierea Arhivelor Securităţii, care a scos la iveală numeroase adevăruri dureroase pentru noi toți. persoane despre care credeam ceva, s-au dovedit a fi niște terfeloage abjecte de turnători pe bani, prăbușindu-se iremediabil de pe piedestalurile pe care se cocoțaseră, pe principiul că hoțul strigă hoții.
Se zice că mulți au devenit turnători pentru că au fost forțați. Cred ca și mai muți au devenit turnători voluntari, pentru a-și atinge obiective foarte clare.
Ceea ce este neplăcut este legat de faptul că dosarele securității sunt azi instrumente pentru distrugerea adversarilor politici. Noroc de scurgerea ireversibilă a timpului și cât de curând, când foștii colaboratori și foștii turnători că toși aceștia vor ieși din scenă și peste cei 25km de dosare se va așterne prafun, căci de morți, numai de bine!
Tot în spirit mioritic a fost tratată și problema deconspirării tuturor celor care au făcut din securitate o armă de temut. S-a început greșit. Lupii au fost puși să fie paznici la oi.
A aparut conceptul de ciripitor care nu a făcut poliție politică. Era exact cu zicerea: l-am ormorât un pic. S-a invocat lipsa de personal. Au fost spălați unii, astfel încăt un prezident a recunoscut că unul dintre supușii lui ca premier a fost collaborateur de la securitée...
Știu o tagmă care dacă sare calul i se arată pisoiul, Tagma se inflamează, după care, făcând compromisuri se cade la pace.
Știu situații clare din care unii își așterneau gândurile sub formă de turnătorii în mod gratuit, din proprie inițiativă fără ca vreun ins să le-o ceară cumva...

(24 ianuarie 2016)