Studenția de pe vremea mea, în cifre

Pe vremea mea, adică în intervalul 1965 -1970:
- facultatea avea o durată a studiilor de 5 ani,
- nu exista cursuri de masterat,
- doctoratul avea durată de 4 ani examene și referate plus cel puțin 2 ani elaborare teză,
- sătămâna de cursuri și seminarii avea 6 zile,
- pe zi erau cel puțin 6 ore cu cursuri și seminarii,
- ora de curs sau de seminar avea 50 de minute,
- exista vacanța de iarnă de după sesiune de două săptămâni și vacanța de vară de două luni.
- nu existau discipline de un semestru,
- existau discipline de un an cu 28 de cursuri pentru examene și discipline de un an și jumătate de 42 de cursuri.

Era imposibil să ai un job.
  (23 mai 2026)

Cum era viața de student în intervalul 1965 - 1970

În vremea studenției mele:
- se făcea școală luni, marți, miercuri, joi, vineri și sâmbătă,
- ora de curs sau de seminar avea strict 50 de minute,
- zilnic aveam 3 activități de câte două ore cel puțin,

- seminariile decurgeau după un plan afișat la catedră,

- tematica presupunea citirea bibliografiei obligatorie, dar exista și bibliografie opțională, 

studenții trebuiau să pregătească seminarul mergând la bibliotecă,
- sesiunea de examene avea 4 săptămâni,
- erau preponderent discipline de un an și câteva de un semestru,
- existau și discipline de un an și jumătate, adică 3 semestre,
- nu exista probă de verificare,
- existau examene și doar la practică, la  sport și la limba străină erau colocvii,
- majoritatea examenelor erau cu scris și oral, puține aveau doar proba orală,
- exista sesiune de examene, restanțe și re-examinare,
- cine nu promova anul întâi era exmatriculat,
- cine repeta de două ori un an, era exmatriculat,
- prezenta era obligatorie,

- prezența era consemnată de șeful grupei în condica de prezență,
- cine lipsea mult la o disciplină, nu avea drept de a intra în examen,
- cine copia la examen, era exmatriculat automat,
- toți studenții erau UTC-iști și membri ai UASCR,
- pentru a primi bursă un student trebuia să aibă medie peste 7 și să mai îndeplinească criterii sociale,
- studenții merituoși primeau burse republicane,
- studenții erau obligați să participe la ședintele de organizație studențească,
- studenții erau obligați să se aboneze la revista Viața Studențească,

- studenții prin programul de studiu, nu aveau posibilitatea să aibă job,

- studenții bursieri beneficiau de 4 călătorii gratuite cu trenul,

- studenții merituoși primeau bilete de vacanță la munte sau la mare.

Viața de student era frumoasă în felul ei, căci în grupe erau oameni de calitate, selectați printr-un examen de admitere destul de dificil și exista și timp pentru socializare, mai ales prin sport, activități recreative precum teatrul studențesc, brigada artistică. Sâmbăta, era dans pe culoarele ASE sau la 303 undeva pe Splai sau la Facultatea de Drept. Se ofereau și spectacole cu artiști la Amfiteatrul 1 în ASE. Studenții mai mergeau la cinematograf și la teatre cu bilete la preț redus.

(08 octombrie 2025)

Și student și la job

Se zice că nu este posibil să ții doi pepeni într-o mână. N-o spun eu, ci este un proverb. În America unde studiile la facultate se plătesc, tinerii care doresc să urmeze o facultate și nu au bani, fie muncesc înainte de facultate, fie fac împrumut la bancă, fie au joburi part-time. Lucrurile nu sunt deloc simple acolo. Numai noi pe malul Dâmboviței idilizăm lucrurile și le prezentăm exact cum ne convine nouă, ca să justificăm modalități lejere de abordare a studenției. Există acolo în America lucrurile foarte bine definite. Adică, studentul își alege variantele de programe de studiu în cunoștință de cauză. Se zice că frecvența nu este obligatorie, dar lucrurile sunt astfel făcute încât numai cel care este prezent în sala de curs, în sala de seminar și în laborator, va fi în situație de a promova examenul, căci ceea ce se predă, ceea ce se lucrează, ceea ce se experimentează, nu se fac decât asistat de profesor, iar pregătirea unui examen în cele câteva zile de sesiune, este doar un zvon mincinos acolo în America, adică în USA.

În spațiul mioritic, unde românul s-a născut poet și toată lumea este genială, se acceptă orice, inclusiv ideea unora de a merge să fie studenți la universități gen fabrici de diplome, dar nu această situație o iau eu în calcul.

Eu discut despre facultățile serioase, unde se face carte, unde se predau cursuri adevărate, unde seminarul este seminar și laboratorul este laborator. Acolo există să zicem activități ce corespund la 6 ore pe zi în 4 zile din săptămână. Dar se știe că există și discipline unde există manuale, unde activitățile se desfășoară în așa fel încât se elaborează referate, se realizează proiecte, se dau teste și unde prezența este facultativă, comparativ cu disciplinele specifice profesiei de bază unde studentul vine el de bună voie și nesilit de nimeni la curs, la seminar, la laborator, căci altfel nu va înțelege problemele și deci nu va promova.

Combinând inteligent cele două tipuri de activități în calitatea de student, studentul reușește cu eforturi foarte mari desigur, să creeze acel timp disponibil pentru un job part-time. Este nevoie ca șefii de la job să dea dovadă de flexibilitate și de echilibru pentru a se aqjunge la situația ca studentul să facă simultan și facultate și muncă la job. Am văzut nenumărate situații în care studenții s-au organizat exemplar și au reușit să facă cele două joburi, cel de student și cel de salariat și să finalizeze cu succes facultatea. Este excelent dacă studentul este la o facultate ale cărei cursuri se regăsesc în locuri de muncă din companii și studentul are posibilitatea să dezvolte la job activități practice strict legate de ceea ce învață la facultate. Am văzut situații în care studentul, după ce a absolvit facultatea a continuat să lucreze în compania unde era la job part-time, dar acum deja este ca salariat absolvent de facultate.

Aici nu este vorba de a ține doi pepeni într-o mână, ci de a prelungi la job preocupările de la afcultate, mai ales dacă la job se lucrează chestiuni care la facultate formează baza.

PS: când am avut proiecte finanțate, am avut posibilitatea de a colabora cu studenți, asemănător lucrului la job și calitatea muncii acestora a fost foarte bună, atunci când lucrurile era foarte clare și verificările se efectuau ceva mai des decât în cazul unor absolvenți cu experiență.



(13 octombrie 2023)

Studenția de pe vremea mea

Prima ipoteză pe care eu o pun aici în evidență este aceea că în 60 de ani de la momentul în care am devenit student, nu s-a dublat numărul de neuroni din creierul omului pentru a justifica nivelul de comprimare a duratei studiilor, susținându-se că volumul și calitatea cunoștințelor acumulate azi la jumătate din timpul alocat de mine în vremea studenției, este superior comparativ cu modul în care m-am format.

Facultatea avea durată de 5 ani.

Semestrul avea 14 săptămâni.

O săptămână de școală avea 6 zile de cursuri și seminarii.

O zi de școală avea cel puțin 6 ore cu cursuri și seminarii.

Un curs sau un seminar aveau durata de 110 minute.

Prezența era obligatorie.

Examenele presupuneau de cele mai multe ori 42 de cursuri, adică materie de un an.

Prea puține discipline erau de un semestru.

Existau discipline de trei semestre.

Existau discipline de un an cu  1,5 cursuri pe săptămână.

Sesiunile aveau 4 -7 examene grele.

Lucrarea de diplomă se întocmea în semestrul al X-lea de studenție și era o construcție foarte grea.

Studenții care absentau repetat nu erau primiți în examen.

Studenții bursieri care aveau restanțe, pierdeau bursa.

Pentru studenții era exclusă posibilitatea de a avea job.

Pe vremea studenției mele nu existau greve, proteste, cârcoteli. Studenții învățau carte.

Pe vremea studenției mele nu ne trăgeam de șireturi nici cu asistenții și nici cu profesorii.

Pe vremea studenției mele noi îi respectam pe profesori și profesorii ne respectau pe noi.

Pe vremea studenției mele nu am auzit de promovarea cu pile sau pe bani a examenelor.

Pe vremea studenției mele copiatul era sancționat cu exmatricularea fără niciun comentariu.

Pe vremea studenției mele nu erau pe pereții din WC  oferte de elaborare lucrări de diplomă.

Nu existau creditele transferabile. Studentul care nu promova toate examenele rămânea repetent.

Cel care repeta consecutiv de două ori un an de studii, era exmatriculat.

Sesiunea de examene dura o lună de zile.

Nu exista Internet. Cursurile tipărite erau foarte scumpe. Singurul mod de a învăța după cursurile tipărite era la sala de lectură a universității. În rest, studenții învățau după notițele de la curs și de la seminarii.

Noțiunea de student care învață doar în sesiune și promovează examenele, menținându-și bursa era doar un concept specific literaturii de ficțiune. Cine dorea să promoveze examenele și să păstreze bursa, trebuia să învețe tot timpul semestrului, să aibă activitate la seminarii, pentru că aprecierea de la seminar făcea diferența în toate cazurile.

Pe vremea mea, existau două categorii de studenți și anume: studenții din București care aveau un statut aparte în raport cu unele libertăți pe care ei înșiși și le defineau și studenții din provincie care luptau să-și păstreze bursa, ceea ce însemna că ei erau prezenți la cursuri și la seminarii, că veneau la sala de lectură și tot timpul erau la zi cu materia, căci orice altă variantă era un risc pe care niciunul nu și-l permitea, căci a pierde bursa echivala cu întreruperea studiilor, lumea fiind extrem de săracă.

Lumea a evoluat și este bine. Acum există Internet, acum există telefoane mobile cu care se scanează orice document, deci există mijloace de informare cu totul remarcabile. În perioadele imediat ce vor veni, inteligența artificială va permite studenților preluarea de sarcini care să le permită aprofundarea de domenii și de probleme, ceea ce va schimba din temelii ceea ce înseamnă să înveți, dar mai ales ceea ce înseamnă a lua decizii nu bune, nu foarte bune, ci în cunoștință de cauză, fundamentate complet.

(30 aprilie 2023)