Explicația despre lipsa de autostrăzi la români

O autostradă înseamnă 5 miliarde de euro dați unui constructor. Numai la noi o autostradă e împărțităpe nenumărate loturi să primească toți flămânzii o ciosvârtă și în final nu e nimic gata deodată. În mod normal, o autostradă se dă unui constructor serios și acesta o dă în funcțiune după un grafic, cu garantarea calitîții, ceea ce pe aici nu prea se întâmplă.

A existat la noi apologia imposibilității de a construi autostrăzi din cauza terenului și a vremii, deși realitatea îi contrazicea pe tembelii ce susțineau serii și serii de argumente aberante. În realitate, în loc să dai o autostradă unui singur constructor, suma o împarți al 41 de județe și acolo fiecare face ce-i bubuie capul adică drumuri de tot râsul, centuri cu finalizare într-un zid sau sensuri giratorii din 100 în 100 de metri. Adică banii se duc pe apa sâmbetei, căci la corupție mare, para-ndărătul este și el mare și n u mai rămâne mai nimic pentru a face ceea ce trebuie făcut.

(25 decembrie 2023)

Rime stupide în cântece populare

 Mulți dintre făcătorii de folclor nu sunt persoane cu aplecare spre lecturi pentru a avea un vocabular corespunzător. Ei se confundă cu creatorul popular autentic de folclor, fără a fi nici pe departe apropiați de acesta, pentru că făcătorii de folclor urmăresc productivitate, cantitate, în detrimentul calității.
Temele abordate de făcătorii de folclor sunt simpliste, se referă la femeile șmechere, bărbații care aleargă după fuste, la bețivi și la oameni fără căpătâi.
Versurile sunt banale, previzibile și nu au substanță.
Rimele sunt comune, nu au nimic senzațional, ba, din contră sunt atât de folosite încât enervează.
Interpretarea este bazată pe un șablon care nu diferă de la un interpret la altul, toți bâțâindu-se.
Costumele sunt în afara rigorilor portului popular incluzând multe elemente care le complică.
Lookul corespunde tendinței manifestate acum de aranjare buze și sprâncene în mod accentuat.
Toate acestea sunt asezonate cu folosirea de neologisme sau cuvinte din afara vocabularului sătesc pentru că făcătorii de folclor simt nevoia să înnobileze conținutul, făcând din text ceva extrem de cursiv și chiar incisiv, din moment ce referirile nu mai au legătură cu aspectele arhaice și idilice ale satului.
Voi face concretizările folosind exemple dintre cele mai variate pentru a arăta că fenomenul este gemeralizat și acum imposibil de stopat, căci banul dictează și unde banul dictează, se alege praful.


(30 noiembrie 2021)

Senzația de geniu nedus până la capăt

Există oameni care îi învinovățesc pe cei dn jur pentru rateurile lor. Alții sunt de vină că nu au învățat carte în locul lor. Alții sunt de vină că nu au luat BAC-ul. Nu sunt de vină ei că au chiulit de la antrenamente și sunt fotbaliti ratați. Nu sunt ei de vină că au pierdut nopțile prin cluburi în loc să învețe o meserie. Ei erau geniali dar societatea este nenorocită că le-a pus nenumărate piedici. De aceea ei fac totul în zeflemea. unt ospătari zeflemiști că ei ar fi fost arhitecți de geniu dar societatea le-a pus tălpi. i sunt birocrați mărunți deși aveau toate calitățile să lucreze în IT dacă o societate hapsână nu le-ar fi fost ostilă.

Numai așa se explică de ce nu sunt oamenii calificați, nu sunt pricepuți la ceva și nu fac nimic cu pasioune. Ei sunt oamenii nepotriviți în locuri nepotrivite, din cauza altora care nu i-au înțeles, nu i-au stimulat, nu i-au apreciat și mai ales nu i-au rugat să facă ceea ce ei ar fi crezut că au resurse.

Am văzut și popoare care au înțeles că fiecare om are locul lui. În acel loc el trebuie să fie foarte bun, genial și societatea îi va recunoaște meritele. Acei oameni trăiesc bucuriile momentului, plăcerile meseriei pe care o practică și au satisfacția că fac bine ceea ce fac. Ei nu sunt nici frustrați, nici uricioși și nici angoasați.
Senzația de geniu nedus până la capăt este specifică românului care tot timpul vede un vinovat în jurul lui pentru tot ceea ce el nu este în stare să facă pentru a-i fi mai bine, pentru a fi și el cineva.

(14 iulie 2016)