1.000 de oameni care m-au dezamăgit: Bogdan HOSSU

Bogdan HOSSU este un bărbat de 69 de ani.
Bogdan HOSSU este absolvent al facultății de Electronică și Telecomunicații de la Universitatea Politehnica București, promoția 1978.
Bogdan HOSSU este lider de sindicat de 32 de ani fără întrerupere la CNS CARTEL ALFA.
Bogdan HOSSU este membru al Consiliului Economic și Social - CES.

Bogdan HOSSU m-a dezamăgit că deși este un lider de sindicat cu ștate vechi, nu am auzit nici mai demult și nici acum să fi scos în stradă 200.000 de sindicaliști, să se facă să tremure geamurile clădirii Palatului Victoria.

Bogdan HOSSU m-a dezamăgit că nu am văzut să pornească de la el o inițiativă care să aducă un salt calitativ în viața membrilor de sindicat pe care-i reprezintă și care în târg să-i rostească numele cu venerație.

Bogdan HOSSU m-a dezamăgit că dacă în comunism sindicatele erau considerate o curea de transmisie a partidului comunist, acum sindicatele deși sunt structuri autonome, neafiliate statului și politicii, fac ele ce fac și se pliază pe resorturile puterii, iar liderii lor fac ei ce fac și prin atitudinea lor nu supără puterea.

Bogdan HOSSU m-a dezamăgit că nu a dat dovadă de fermitate la nivelul la care să determine guvernanții să ia exact măsura pe care el cu sindicatul lui au gândit-o și de teama celor 50.000  sau 500.000 de sindicaliști de sub ferestrele guvernului, s-o adopte scrâșnind din dinți, că nu au încotro.

Bogdan HOSSU m-a dezamăgit că nu a lăsat locul liber pentru forțe tinere și gândiri proaspete și se consideră de neînlocuit, deși realitatea este cu totul alta.



(21 august 2022)

365 împotriva României: Bogdan HOSSU ca lider de sindicat bine poziționat social

Bogdan HOSSU este un lider de sindicat cu adevărat clasic. Nu l-am văzut niciodată pe acest om gata să scoată 200.000 de sinficaliti în Piața Victoriei, să se facă pielea de găină pe trupurile guvernanților. Ca să umple un lift, are și el demonstranți cu siguranță. Pe vremea lui Traian BĂSESCU și Bogdan HOSSU și ceilalți stăteau în pătrățelul lor și nu ziceau o vorbuliță de teama că li se va arăta pisoiul.

Acum Bogdan HOSSU iese pe sticlă sfătos și are ziceri lipsite de substanță, fără a veni cu soluții. Mi se face milă de el. Este un lider de sindicat matusalemic, ceea ce arată că nu se dă ciolanul bun cu una cu două. Nu știu de ce la sindicate nu este ca la prezident, două mandate sau ca la rectori și decani. E ca la șefii de catedră, care și mumii tot ar vrea să rămână acolo să-și călărească supușii. Mie nu mi-a făcut impresia că Bogdan HOSSU este un șef real de sindicat. Un șef de sindicat adevărat trebuie să iasă pe sticlă și doar să se încrunte spre guvernanți și aceștia să se scape pe ei, de teama celor 100.000 de oameni care ar ieși doar dacă liderul Bogdan HOSSU pocnește din dește. 

(22 octombrie 2018)

Eternitatea s-a născut în sindicate

Iată câțiva lideri de sindicat de la noi din țară: Bogdan HOSSU, Dumitru COARNA, Anton HADĂR, Marius NISTOR, Marius PETCU, Vasile MARICA, Leonard BĂRĂSCU, Dumitru COSTIN pe care eu i-am văzut pe stică de ani și ani, de parcă istoria s-a oprit în loc.

Azi mișcarea sindicală din țara noastră este mai slabă, fărâmițată, neorganizată ca niciodată, iar dacă am spus acestă concluzie mă bazez pe caracterul anemic al capacității liderilor de sindicat de a mobiliza masele. Ei tot vorbesc de greve și greve n-am văzut. Ei vorbesc de greă generală și grevă generală nu s-a produs, nici măcar atunci când salariile li s-au tăiat cu 25%.

Acum liderii de sindicat spun diverse și am senzația că guvernanții nici nu-i trataează ca pe o forță pentru că ei știu că liderii de sindicat nu au niciun cuvânt la niciun nivel, căci acești lideri stând de zeci de ani în capul mesei cu bucate nu mai știu câtuși de puțin ce se întâmplă la bază, ei nici curele de transmisie nu mai au cum să numească un sindicat, căci angrenajul nu funcționează. Este gripat. 

Mă așteptam ca liderii de sindicat să meargă la guvern, să ceară diverse și să amenințe cu demonstrație în Piața Victoriei și 500.000 de oameni să fie prezenți acolo când negociază ei. Ori nu s-a întâmplat așa ceva. Mă așteptam ca să meargă cu altă ocazie la guvern și să ceară triplarea salariului minim pe economie, iar în Piața Victoriei până la Unirii să fie un milion de demonstranți și clădirile să se cutremure de glasurile demonstranților care strigau lozinci cu revendicări economice căci să cadă guvernul nu are iz economic.

Eternitatea liderilo de sindicat face ca sindicatele să fie anemice. Există o ruptură în structurile de sindicate, căci salariile foarte mari ale liderilor de la centru și nenumăratele avantaje obținute îi fac pe ei să nu mai vadă lumea în culori reale, ci în roz bombon cu picîțele dar și cu ochelarii de cal.

Neântâmplându-se așa ceva este clar că terenul este slab și nici măcar nu au cum să fie luați în serios de niciun guvern dacă nu au forță, iar forșa este dată de coeziune, de capacitatea de scoate oamenii la demonstrații. Numai când văd cele câteva de demonstranți cu pancarte făcute de o firmă, cu trompețele de aceeași culoare, cu bluzușoare imprimate, gândul mă duce la un business al cuiva care își exersează potențialul de a regiza ceva spectaculos care să acopere o mișcare de amploare, de forță, bine pusă la punct, care să dea fundament unor decizii dorite de sindicat. Într-un fel discută guvernanții cu literii de sindicat când în Piața Victoriei sunt 3000 de demonstranți și cu totul altfel dacă acolo și în împrejruimi sunt 700.000 de demonstranți. Nimeni nu-și asumă asemenea riscuri la asemenea amploare a unui miting indiferent pe ce scaun stă. orice sindicat cu o astfel de forță bate cu pumnul în masă, cere ce trebuie și obține.În caz contrar totul este vorbărie. Clar.

(11 noiembrie 2017)

Liderii sindicali guralivi

Văd că se perindă pe la televiziuni liderii sindicali, lideri extrem de guralivi, ca să nu zic vocali, așa cum se spune acum. Ei vorbesc despre salarii și despre micșorări fără să fi înțeles prea mare brânză, făcând teorii ilogice, căci nu au pornit de la cât îi costă forța de muncă pe angajatori, ca și cum angajatorii ar băga în buzunar sumele pe care înainte le plăteau pentru angajați. E dramatic să bați câmpii din ignoranță. Era masi bine pentru acești lideri să spună răspicat ce vor și pentru a avea argumente trebuiau să arate că în ziua X guvernul se va trezi cu 1.000.000 de salariați în Piața Victoriei și lucrul să se și întâmple. Numai că în Ro sindicatele sunt așa de slabe că nici 30.000 de salariați nu sunt în stare să aducî în Piața Victoriei, darmite  1.000.000. Să zic și eu ce zicea PDL-ista aceea arogantă: ciocul mic!

(07 august 2017)

Povara eternității

Observ la televizor mai ales în momente speciale aceleași figuri de 27 de ani. Mă refer la liderii de sindicat. Prea puține au fost fluctuațiile în timp. Unii care au plecat din sindicat au ajuns foarte bine. Victor CIORBEA din lider de sindicat a devenit primarul capitalei, apoi premier în timpul CDR. Miron MITREA din lider de sindicat a devenit politician și mai apoi ministru, ca mult mai târziu să facă pușcărie.  Cătălin CROITORU  din lider de sindicat a ajuns parlamentar și am înțeles că și el a avut probleme cu legea.

Sunt alți lideri de sindicat cu vechime foarte mare, așa sunt Dumitru COSTIN; Anton HADER, Vasile MARICA, Bogdan HOSSU, dar mai sunt și alții.

Ceea ce știu sigur este legat de faptul că n-am văzut capacitatea de mobilizare a liderilor de sindicat pentru a obține niște rezultate concrete de la guvernanți. Sindicatele sunt fără putere din motive necunoscute mie. Demonstrație este clară și se obține rapid din moment ce în nicio piață nu am văzut 200.000 de sindicaliști să iasă să ceară ceva, nu neapărat un 0,00001% creștere de nu știu ce, în condițiile în care forța de muncă a luat-o rău de tot în jos.

Eternitatea șefilor de sindicat face ca realitățile să fie altele decât cele perceăute de aceștia și moliciunea dată de confortul cotidian și ruginit să facă lucrurile să fie înțepenite. Eu mă așteptam ca sindicatele să fie motor de dezvoltare și de creștere a calității vieții  muncitorilor care plătesc cotizație, car lucrurile nu stau chiar așa. Ele merg în urma oferteleor venite de la guvernanți, când în realitate ei ar trebui prin acțiuni să fie avangarda.

Am urmărit zilele acestea stereotipiile și lucrurile extrem de generale enunțate de ele atunci când vorbesc despre legea salarizării unice. Acum în era informatizării lucrurile arată cu totul altfel. Teoriile moderne despre economia reală spun altceva și salariile au resurse de a crește nu de 3 ori, ci de 10 ori, dar pentru aceasta sindicatele trebuie să arate cum, căci forța de muncă la ele se găsește. Eternitatea pe funcție este o povară, atât de plăcită încât colegul Atlas, cel cu pământul în cârcă se simte destul de confortabil, chestie care se potrivește de minune liderilor de sindicat, cei care duc și ei pietroaie simultan cu Sisif, băiatul acela de la mine din mahala, când se stricp scările rulante din mall și trebuie să urce 3 etaje, vai de capul lui...

(08 aprilie 2017)