Are cineva curozitatea să afle cum s-a ajuns la momentul 23 August 1944?

Cartea de Istorie zice că partidele de dinainte de 1940 nu erau conduse de adevărați bărbați de stat, ci de persoane oarecare, care exact ca și persoanele de azi, făceau politică măruntă, lipsită de viziune, căci njumai așa s-a ajuns să vină la conducerea statului mareșalul ANTONESCU și restul știm. Așa a ajuns țara sub ocupație sovietică până în 24 mai 1958. Dacă aveam bărbați de stat și ajungea ca Mihai MANOILESCU să leșine în 30 august 1940. Ceea ce se întâmplă acm, este pregătirea unui dezastru dorit de niște persoane care numai bărbați de stat nu sunt, pentru că sunt orice altceva. Alegerile anticipate, dacă vor avea loc, ne vor aminti de 30 ianuarie 1933. 

Există situații când popoare se rușinează de anumite perioade din istoria lor. Manipularea cu acel rezultat din 1 decembrie 2024 de la alegerile parlamentare ne întristează și ne face să ne dăm seama că nu am știut să alegem grâul de neghină. Unii spun că istoria se repetă doa pentru faptul că oamenii nu învață nimic la școală din paginile de istorie și acum stau cu ochii beliți în telefon, crezând că tot ce zboară, e comestibil.

(227 iunie 2026)

Lozincile lui 23 August 1944

Istoria se scrie, dar se și rescrie, după interesele unora sau altora, căci firea omului schimbătoare, face ca toate ce sunt în jurul lui să fie la fil de schimbătoare. Așa se face că zia de 23 August 1944, pe care istoricii știu s-o descrie minut de minut, a fost concentrată în lozinci. La defilările de 23 August s-a scandat din piepturile sănătoare ale clasei muncitoare și cele ale țărănimii muncitoare, lozinci precum:
Trăiască 23 August, ziua eliberării patriei noastre Republica Populară Română de sub jugul fascist de către glorioasa Armată Roșie!
În fața clădirii guvernului străjuia statuia soldatului sovietic pe un soclu impozant.
Ceva mai târziu s-a scandat lozinca:
Trăiască 23 August, ziua eliberării patriei noastre Republica Populară Română de sub jugul fascist!
Cu puțini ani înainte de Revoluția din Decembrie 1989 la ultuimele demonstrații de 23 August se scandau lozinci de forma:
Trăiască 23 August, ziua începutul revoluției democratice în scumpa noastră patrie Republica Socialistă România!
Acum ziua de 23 August, este o zi oarecare și doar din când în când unii istorici mai vorbesc despre semnificația tristeții ei, căci acum pentru un partid de sun 1000 de membri explicația forței de a înfăptui o revoluție, nu numai că nu are explicație logică, dar documentele arată cu totul altceva, mai ales că Armata Roșie se afla la nici mai mult de 200 Km de București, iar ceea ce a urmat o avut mirosul unei ocupații, iar despre întoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste,  nu mai discută nimeni.


(23 august 2025)

Cutia PANDOREI: cedarea de teritorii

Istoria omenirii a rămas aceeași. Cel mai puternic face ce vrea și punct. Cei mai slabi vorbesc despre:
- egalitate,
- dreptate,
- fraternitate,
- libertate.
Cât timp cei slabi sunt uniți și devin la rândul lor o forță, principiile frumoase pe care le-au definit și le-au proclamat rămân în vigoare, dar din moment ce și la ei apar disensiuni, ceea ce era frumos și pitoresc se năruie și principiile de forță se instaurează, încât cel mai puternic, acționează doar în favoarea lui, căci natura umană este cu atât de multe carențe încât prioritățile bazate pe morală dispar ca și cum n-ar fi fost niciodată. Deși suntem în era digitalizării și credem că informația este totul, iar Inteligența Artificială este dominantă, vedem că lupta pentru resursele naturale a rămas aceeași. Cum resursele naturale nu plutesc în aer și sunt la nivelul solului și subsolului sau în proximitatea mărilor și oceanelor, adevărata problemă este aceea a obținerii acelor resurse prin cucerirea de teritorii prin război sau prin preluarea de teritorii pur și simplu de către cei puternici de la cei slabi. 

În momentele ei de grație, omenirea dispune de resurse intelectuale care să definească reguli de coexistență, dar la intervale de timp când se schimbă raporturile de forțe, de acele reguli nu se mai ține seama și forța este aceea care primează. Este vorba de forța militară, nu de forța de convingere, căci cine dispune de forță militară la nivel disproporționat de mare, are și forță de convingere, prin ipotezele folosirii forței brute. Cedarea de teritorii în sensul unor principii de drept nu există, dar există redesenarea granițelor fie prin forță, fie pe cale pașnică, după cum colectivitățile mai mici sau mai mari hotărăsc. Ceea ce trebuie reținut se leagă de faptul că totul este fluid, totul este în dinamică și totul este relativ.Deschiderea cutiei PANDOREI în chestiunea cedării de teritorii este cel mai dramatic moment al istoriei omenirii, care niciodată nu a însemnat un lucru bun, un lucru util și un lucru moral, deși cei puternici l-au considerat o necesitate care să le satisfacă lor doar niște nevoi primare, pe termen scurt și mediu. Redesenarea hărții lumii după cele două războaie mondiale este dovada clară că nimic nu este veșnic și că planurile de acasă nu se potrivesc cu cele din târg și dictornul VAE VICTIS sună rău.

(21 august 2025)

Frica de extremism

Frica de extremism este justificată, din moment ce istoria cunoaște data de 30 ianuarie 1933 în care Adolf HITLER a ajuns cancelarul Germaniei, după patru tururi de scrutin din 1932 în care niciun partid nu a obținut suficiente voturi pentru a prelua puterea. 

Ceea ce a însemnat Adolf HITLER pentru Germania și pentru lumea întreagă este cunoscut și acum oamenii suflă și-n iaurt, din moment ce s-au fript cu ciorbă acum 82 de ani. Frica de extremism și măsurile ce se iau se leagă de faptul că paza bună ne ferește de primejdia rea. Extremismul este o sumă de idei concentrate în sloganuri care sună foarte frumos în urechile oamenilor, dar care ascund planuri generatoare ale unor realități crude, care duc spre catastrofe naționale, fără posibilitate de întoarcere, chiar în condițiile în care regretele celor care au girat extremismul prin votul lor sunt amarnice, iar lacrimile lor de căință sunt mai ceva ca lacrimile de crocodil.

Extremiștii vorbesc despre egalitate, despre bunăstare, despre frăție, despre o serie de idealuri iubite de popor, despre curățenia sufletească, despre credință, dar distanța de la vorbe la fapte este astronomică, pentru că lumea ideală pe care ei o propovăduiesc nu există, dar caută prin orice mijloace să-i îndrepte pe oameni către ea, folosind violența, crima și nelegiuirea.

Discursurile extremiștilor sunt de un populism exacerbat, cu utilizarea de expresii rupte dintr-un trecut întunecat, necunoscut generației care se lasă ademenită de vorbe mari spuse de oameni carismatici, veniți de nicăieri și despre care nu se știe nimic, pentru că nimic nu îi caracterizează, nu îi definește și nu îi reprezintă, din moment ce faptele lor sunt ascunse, fie că nu există, fie că sunt reprobabile.

Frica de extremism apare doar atunci când faptele extremiștilor devin realitate și vorbele lor de dinainte nu mai au legătură cu ceea ce se întâmplă, din moment ce gândurile lor ascunse au fost unele, iar manifestările reale sunt de cu totul altă natură. Viteza cu care se derulează faptele extremiștilor, a dovedit istoria că este o viteză inimaginabil de mare, iar acțiunile demonstrative sunt de o amploare fără precedent pentru că se vor o demonstrație a forței care-i une,te pe extremiști întru dreptate, echitate și fraternitate. Ei incendiază cărțile, ei sparg vitrinele, ei trec la torturarea semenilor lor, crezând că în acest fel pun bazele unei noi societăți care reflectă sloganurile de putere primitivă cu care cuceresc gândirea unor mase de minți inocente sau înfierbântate. Frica instalată după venirea la putere a extremiștilor este una tăcută, mocnită, ineficientă, iar prăbușirea extremismului vine din interiorul lui, căci nu are capacitatea de dezvoltare a societății, iar o societatea care regresează din interior produce schimbările instantaneu și generalizat, iar dispariția extremiștilor  se face la nivel de ore, prin fugă, pârjol și prin evaporare.



(22 februarie 2025)

Cum ar fi arătat lumea dacă n-ar fi fost al II-lea Război Mondial

Este foarte clar că lumea ar fi arătat total diferit de cum arată acum, dacă n-ar fi avut loc cel de Al Doilea Război Mondial.

Nu ar fi existat lagărul socialist, Uniunea Sovietică rămânând singurul stat comunist, pentru că atractivitatea vecinilor spre o țară bântuită de sărăcie ar fi fost extrem de limitată.

Nu ar fi existat exterminarea celor 5 milioane de evrei, căci nu ar fi existat nazismul lui Hitler și nici acoliții lui, toți determinând cauzele generatoare ale grozăviilor din lagărele de muncă forțată, adevărate fabrici ale morții. Am vizitat unele dintre lagăre și m-am cutremurat de ororile care s-au produs acolo.

Nu ar fi murit pe câmpurile de luptă peste 25 milioane de soldați și nu ar fi murit, la bombardamente, de foame și de frig peste 45 milioane de oameni.

Nu ar fi fost lansate bombele atomice deasupra orașelor Hiroșima și Nagasaki unde au murit peste 220000 de oameni.

Sistemele coloniale s-ar fi destrămat cu mult mai lent, ceea ce ar fi dus la menținerea unui nivel scăzut de dezvoltare a statelor africane.

China și-ar fi continuat drumul ei revoluționar, dar intrarea în competiție economică cu lumea dezvoltată s-ar fi produs mult mai târziu, iar ideea de două sisteme, o singură țară ar fi fost implementată după anul 2030, cu efectele cunoscute, dar cu foarte mare întârziere.

Lumea ar fi mers înainte, cu suișuri și coborâșuri, dar cu siguranță socialismul din Uniunea Sovietică s-ar fi prăbușit în sine datorită lipsei sale de performanță economică, în general și a creșterii prea lente a productivității muncii, în special, singura sursă de obținere a bunăstării maselor de oameni ai muncii. Comunismul a fost, este și va fi, generator de sărăcie, căci nu are încorporate motoarele prosperității.



(22 octombrie 2024) 

Iar despre SCHENGEN?

Mai facem noi ce mai facem și se mai pune pe tapet problema intrării noastre în spațiul SCHENGEN. Acum se pare că există 3 condiții puse de guvernul Austriei de a intra țara noastră în spațiul SCHENHEN. Dacă Bulgaria a fost categorică, la București ceea ce s-a zis de către guvernul Austriei este considerat un pas important, căci una este să spui NU și cu totul altfel se văd lucrurile când definești un calendar în doi pași, spațiul aerian în primă etapă și spațiul terestru ceva mai târziu, chiar dacă sunt enumerate condiții, dintre acre ultima, a treia,  mă duce cu gândul la trenurile morții din Al II-lea Război Mondial și involuntar gândul m-a dus către Adolf HITLER care s-a născut în Braunau am Inn din Austria.

Aștept acum să treacă timpul și să văd noi trepte de lobby pe care guvernul de la București le va face exact acolo unde trebuie ca visul nostru de a intra în SCHENGEN să devină realitate și Marcel CIOLACU să se laufe că el cel care a dat soluția salvatoare, exact în momentul când alegătorii vor pune ștampila pe numele lui la prezidențiale, dacă. 

(11 decembrie 2023)

Penisuri celebre

Deși lumea consideră penisul ca un subiect tabu, există acum pe Internet dezbătute tot felul de probleme legate de acest subiect și există și o literatură serioasă care abordează problema penisului din toate unghiurile și consider că a ocoli subiectul ete ca și cum ne-am ascunde după deget. Penisurile sunt celebre prin:
- ele însele și aici mă refer la dimensiune și formă,
- prin purtătorii lor și aici mă refer la marile personalități,
- transformările la care au fost supuse,
- ceea ce s-a scris despre ele de-a lungul vremurilor.

Mexicanul Roberto Esquivel CABRERA are un penis de 48 de centimetri și 900 grame, iar americanul Jonah FALCON are un penis de 34 centimetri și el este înscris în cartea recordurilor.

S-a discutat despre penisul lui Adolf HITLER și al lui Napoleon BONAPARTE, dar și despre cel al lui Enrique IGLESIAS care toate intră în categoria micro-penisurilor, pentru știință. Exista un președinte al USA căruia i se zicea Richard Tricky Dick NIXON.  Să nu uităm că Rocco SIFFREDI - 26 cm, vedeta porno a fost invitatul emisiuni Tv iUmor de pe Antena1, la oră de maximă audiență, dar contextul a fost definit și menținut între limitele normalității specificului emisiunii, fără bip-uri sau blurări.

Există acum o serie de intervenții care se fac atât din punct de vedere medical, cât și din punct de vedere extra-medical asupra penisurilor, căci știința a ajuns extrem de departe în ceea ce privește remodelarea conform opțiunilor proprietarului. Există și o altă categorie de transformări care țin de dorința proprietarului de a schimba aspectul folosind tatuaje, piercinguri sau chiar intervenții de natură chirurgicală la o anumită categorie de bărbați, care înțeleg să se definească și prin noi abordări asupra unor transformări ireversibile asupra penisului, care intră în categoria BME.



(04 noiembrie 2023)

HITLER era mic copil

Am urmărit filmul Adevărata față a fascismului cu discursuri ale lui HITLER și MUSSOLINI. Am urmărit și discursuri de la congresul PNL din septembrie 2021 și făcând comparații, am ajuns la concluzia că HITLER era mic copil în raport cu unii liberali de la congres, prin urlete, gesturi și mimică.
Doamne, ferește-mă de diavoli!

Pe Internet circulă acele secvențe cu discursurile unor personaje marcante din PNL și acum după destul de mult timp care a trecut, merită să fie analizate la rece și plasate corect în istoria discursurilor mobilizatoare, care, asemeni discursurilor lui HITLER aveau menirea de a-i face pe oameni să acționeze ca niște roboți care-și urmează liderul.

Să nu uităm că totul a început în anul 2014 cu întrebările lui ORBAN repetate obsesiv cu cine este generalul. Peste ani, vorbele acelea au prins aripi și s-au găsit persoane care să se manifeste și mai accentuat pentru a face din pavilionul expozițional exact ceea ce era cu peste 67 de ani în urmă în atmosfera paramilitară, pe străzile capitalei organizatoare de jocuri olimpice. 

Este important că există o lege care interzice anumite lucruri, dar care trebuie perfecționată, pentru a elimina riscurile de a recrea atmosfera nocivă de dinainte de 1940 și de a face ca niciodată cultul personalității de tip stalinist și ceaușist să se mai manifeste cumva.

(02 aprilie 2022)

Ion ANTONESCU a fost șef de stat, mareșal și atât

Istoria nu trebuie scrisă și rescrisă după cum are cheful cineva. Ea este o carte a marilor adevăruri. Înainte de război, partidele politice s-au purtat lamentabil. Au amânat, au tărăgănat decizii capitale pentru țară, exact cum se întâmplă și în ziua de azi. Ele au creat drumul spre dictatură și au netezit calea venirii la putere a mareșalului Ion ANTONESCU. 
Mareșalul Ion ANTONESCU a condus țara după mintea lui, nu altfel, căci s-a înconjurat de persoane care, așa cum le stă bine românilor, acceptă tot ce zice șeful, ca după ce șeful nu mai e șef, să se lamenteze despre greaua moștenire.
Neavând sfătuitori buni, Ion ANTONESCU a luat o serie de decizii care au aruncat România în prăpastie și faptul că am fost declarat stat învins la încheierea războiului în mai 1945, i se datorează integral lui Ion ANTONESCU, dar părți de vină revin și capilor partidelor istorice care s-au complăcut să chibițeze de pe margine cursul evenimentelor.

Deciziile cu efecte catastrofale pentru țară ale lui Ion ANTONESCU au arătat că el nu a avut o strategie, nu a făcut evaluări pe termen mediu și s-a comportat ca un aventurier mediocru.

Germania lui Adolf HITLER avea mai multe fronturi deschise, deci armata divizată.

Germania lui Adolf HITLER avea împotriva ei Anglia și Statele Unite.

Germania lui Adolf HITLER se confrunta cu rezistența popoarelor ocupate.
Rusia era un popor de peste 100 de milioane de suflete și un singur inamic.

O analiză simplă calitativă, trebuia să-l determine pe Ion ANTONESCU să nu se alieze cu un potențial perdant. Unora le place să complice lucrurile simple. El a uitat prea repede că Germania a ieșit învinsă în Primul Război Mondial, iar următorul război se producea la numai 20 de ani distanță, timp insuficient pentru a dezvolta economia în vederea unui război cu toată lumea.

Ceea ce a făcut Ion ANTONESCU îi stătea în putere și unui pici de mahala, căci dreptul la o aventură stupidă îl are oricine, în timp ce apanajul gândirii superioare îl au numai mințile luminate. Popoarele fac istorie nu numai pe câmpul de bătălie, ci și prin rezistența tăcută ostilă dușmanului agresiv.


(02 februarie 2022)

Stilul dictatorial

În România dictaturile au arătat că există teren propice dezvoltării lor, căci spiritul democratic este străin multora dintre noi, căci nevoia de tătuc în lipsa unei culturi democratice este stringentă. Stilul dictatorial este:
- discreționar,
- autoritarist,
- necomentat,
- executoriu,
- fără opțiuni,
- decisiv,
- unidirecțional,
- direct.
Se observă că la noi acest stil este omniprezent și bruma de democrație care apare pe la alegeri este doar prilej de a-i da peste mână celui care s-a comportant practicând stilul dictatorial. Nu înseamnă că ceilalți conducători care se află la butoane nu ar avea și ei orientări spre a se dedulci spre comportament dictatorial. Ei nu fac așa pentru că știu ce-i așteaptă la capătul mandatului. Cei care practică stilul dictatorial trăiesc clipa, fără să-i intereseze ce se va întâmpla după ce pierd puterea. 
Există tot timpul o colectivitate și un șef. Șeful ar trebui să aibă calitatea de a asculta cam ce dorește colectivitatea și să ia acele decizii care să satisfacă nevoile acesteia. În mintea multor șefi încolțește ideea că ei sunt deasupra colectivității și încep s-o ia razna, crezând că opțiunile lor sunt cele corecte, iar colectivitatea trebuie doar să asculte poruncile lor de șefi care devin autoritari și mai apoi dictatori irecuperabili. 
Nu trebuie să omori pe cineva pentru a-ți arăta forța de dictator.
Nu trebuie să trimiți pe cineva la pușcărie pentru a-ți arăta cât de dictator ești.
Trebuie numai să iei decizii greșite în cascadă, contra curentului și arăți cât de dictator ești.

(31 august 2021)

HITLER și primăria sectorului 1

HITLER își vedea imperiul ca fiind de 1.000 de ani. Avea perspectiva veșniciei.
Primarul de la sectorul 1 care a făcut contractul de strângere a gunoaielor pe 25 de ani, avea și el perspectiva veșniciei, dar la o altă scară.
Fiecare după suferințele și după megalomania sa.
Una dintre trăsăturile nazismului este disproporția crasă.
Cum în constituție nu apare cuvântul onoare, nu am să mă aștept vreodată să văd altceva decât aberații la politicieni, în administrație, în atitudinile oamenilor de pe stradă, adică peste tot în spațiul mioritic.

(30 august 2021)

Guvernul României făcut K.O.

Ieri la brussels s-a desfăfurat meciul România - LCK. Meciul s-a încheiat prin decizia de K.O. după cele trei runde. Arbitrii au arătat în prima rundă 29 - 50 - 29. În a doua rundă scorul a fost 12 - 11 - 1, iar în a treia rundă scorul a fost 26 - 22 - 1.

Vor trece ani și ani până vor fi dezlegate misterele meciului, numai că istoria are ciclicități curioase, iar istoricii, mult prtea preocupați în a interpreta după cum îi duce mintea folosind ipoteze mioritice, vor fi foarte departe de marile adevăruri. 

Mă uitam cum și după acest K.O. tehnic, există manipulatori care vor să facă din alb, negru și să realizeze transfer de notorietate, inclusiv folosind imaginea eroinei meciului în scop propriu, crezând că populația uită așa repede zicerile de la prima numire a lui LCK acolo sus, sus de tot.

Mai zic una: și-a creat singură imaginea în Europa și la Brussels și nu numai, oamenii gândesc în termenii directorului de la Humanitas cu slujirea. Acum are posibilitatea de mișcare și face exact ceea ce dorește, căci dispune de resurse pentru a-și defini destinul. Este intersant ca istoricii să studieze cu atenție anii 1939, 1940 și 2018, dar să revadă și filmul Vară și fum din 1961.

(27 februarie 2019)