Cum își distrug părinții proprii lor copii?

Am văzut foarte mulți părinți care și-au distrus proprii copii prin modul lor defectuos de a se comporta cu aceștia.
Un copil se naște cu o anumită zestre genetică, definită prin:

- caracteristici fizice,

- nivel al inteligenței,

- capacitate de adaptare,

- elemente de comportament.

Fiecărui copil i se calculează un indicator agregat definit convenabil, acceptat de toată lumea, cu valori cuprinse în intervalul închis, zero la unu. Indicatorul agregat real al copilului este IAR. Indicatorul agregat imaginat de părinți este IAP.

Părinții, la rândul lor își crează o imagine despre propriul copil, care se găsește în următoarele poziționări cu ceea ce este copilul în realitate și anume:

- IAR = IAP, cazul ideal și părinții acționează corect față de copil,

- IAR > IAP, caz în care părinții nu știu să folosească resursele în exces ale copilului,

- IAR < IAP, caz în care copilul este suprasolicitat deoarece părinții îl supra-apreciază.

Sunt părinți care vor ca pruncul lor să obțină numai note de 10 chiar dacă IAR al copilului este mult prea mic. Sunt părinți care vor ca fetița lor sau băiețelul lor să fie un cântăreț sau cântăreață de mare talent, chiar dacă talentul i-a ocolit la naștere pe micuți. Toate diferențele dintre IAP și IAR, mai ales când IAP >> IAR generează adevărate demersuri dramatice ale părinților care se lasă cu reproșuri, cu suplimentarea investițiilor în copil și cu adâncirea discrepanțelor între ambițiile părinților și rezultatele copiilor, ce duc în final la adevărate drame de familie. Încet-încet, se instalează caracterul distructiv la nivelul copilului, care în loc de copil normal, exact așa cum l-a lăsat natura, respectivul devine un personaj care în proprii ochi apare ca un nerealizat, un copil care nu este în stare să-și mulțumească părinții. Numai că părinții sunt cei care neînțelegând care este nivelul IAR al copilului lor, exagerează și în acest fel își distrug propriul copil. Există nenumărate exemple de părinți care au avut abordări nerealiste și care au declanșat adevărate rupturi între ei și copiii lor, cu efecte deloc benefice pentru toate părțile.

(24 noiembrie 2022)

<

Ce este un geniu?

Pentru noi, muritorii de rând, din dorința de a părea ceea ce nu suntem, cu foarte mare ușurință spunem despre cutare că este genial, despre cutărescu că este un geniu și despre un ins oarecare că are geniu. Folosim cu prea mare ușurință cuvântul geniu și derivatele lui, pentru că nu am pătruns ca lumea sensul cuvântului.
După părerea mea, o persoană este geniu cam la 50 de milioane de locuitori, deci nu are cum să plouă sau să ningă cu genii în urbea noastră, doar pentru a ne simți noi bine, în micimea noastră. Un geniu se naște o dată pe la 300 de ani, deci sunt slabe șanse ca în 50 de ani să avem noi fericitul prilej să-l întâlnim pe tipul genial cu adevărat.
În primul rând, nu scrie în funtea lui că este genial.
În al doilea rând, pentru ceea ce a făcut, nu noi suntem cei care să stabilim că este ceva ce numai un geniu ar fi făcut.

Cine vrea să dea o definiție geniului, face o mare greșeală. Este ca în teoria mulțimilor. Clarificarea conceptelor se face prin exemple.

EINSTEIN este un geniu. Relativitatea a existat dintotdeauna. Toți au trecut pe lângă ea. EINSTEIN a văzut-o, a descris-o și a dezvoltat o teorie, pe care o omenirea întreagă a admirat-o cu gura căscată.

COMĂNECI este un geniu. Bârna, paralelele inegale sunt în mii și mii de săli de gimnastică. Olimpiade au fost și vor mai fi. Dar exerciții perfecte de nota 10 ca exercițiile Nadiei COMĂNECI, se vede că nu se vor mai executa cu una sau cu două, căci geniul și în gimnastică apare tot la multe, chiar foarte multe generații. A fost în 1976 la Montreal și va mai fi, peste 200 - 300 de ani, dacă va mai exista omenirea, căci după cum vedem lucrurile, sunt slabe speranțe.

Unii, ironici vorbesc despre descoperirea gravitației legând-o de căderea unui măr în capul unui savant. Ca fapt divers: de nenumărate ori am văzut cum cad merele din pom, chiar dacă nu ne-au căzut în cap. De multe ori am văzut rostogolindu-se bolovanii de pe munte, dar nu ne-a trecut prin cap nici nouă, nici miilor de generații de dinaintea lui NEWTON să spunem că e vorba de o forță, forța gravitațională. El a avut geniu. A văzut, a explicat și asta este. Abia multe sute de ani, EINSTEIN a mai spus ceva esențial în fizică.

La fel și cu marea teoremă a lui FERMAT. El a enunțat-o în 1637 și câteva sute de ani mai târziu, adică în 1994, WILLES a dat o demonstrație completă. 

Viața arată că trebuie să fim foarte reținuți când facem aprecieri. Un tip este genial dacă dă o soluție la care generații întregi nu au fost în stare să dea. Un tip este genial dacă crează un ceva special care face munca mai ușoară de cel puțin 100 de ori sau dă o precizie cu două ordine de mărime la o evaluare. Lumea are multe genii, căci există multe domenii în care oamenii se remarcă și dintre miile de oameni care au realizări spectaculoase, când și când, apare un om ieșit din comun prin ceea ce face. El este geniul.


(10 iunie 2022)