Înainte, când memoria internă și memoria externă a calculatorului erau limitate, ștergerea de fișiere era singura modalitate de a menține performanța de stocare a informației în calculator. Acum, când memoria internă este de 1Mb până și la un deținător sărac de laptop, iar stickurile de memorie de 1Mb sun la îndemâna oricui, a șterge fișiere este deja o mare eroare, cu costuri dintre cele mai mari, căci reconstituirea unui conținut digital la care am muncit 10 ore din greu se face de regulă în 15 ore și mai grele, mai ales din cauza nervilor, căci ne reproșăm că am șters fișierul, la care trudim pentru a-l reconstitui.
Trebuie să sociem fișierelor noastre denumiri care să ne ajute să identificăm rapid fișierul de care avem nevoie. Îmn acest sens, nu trebuie să împrăștiem fișierele în multe locuri. Dacă avem nevoie de un ordin de plată, este clar că nu avem relații cu 1.000 de bănci și de aceea, vom construi în memoria calculatorului un folder cu acronimul băncii BCR, BRD, CEC sau altul și acolo vom pune alte foldere ce corespund beneficiarii plăților și în interiorul folderelor de la acest al II-lea nivel, vom pune detalii, referitoare la tipul plății, inclusiv anul, luna, ziua când am făcut plata. Experiența ne va arăta că am procedat corect sau dacă muncim mai mult decât trebuie să regăsim informația, vom face mici corecții.
Din timp în timp, vom face arhivări, adică vom descărca fișiere din memoria calculatorului pe un stick de memorie și cu siguranță că unde avem 256 Gb sau 512 Gb sau 1 Tb, avem suficient loc unde să stocăm și mama fișierelor din această lume, nu numai cele câteva sute de fișiere cu care lucrăm într-un an și acesta este motivul esențial să nu ștergem absolut niciun fișier.
Totul este să definim proceduri sigure pentru a fi siguri că ștergem din memoria calculatorului doar fișierele pe care le-am salvat undeva pe un stick de memorie externă.
(12 decembrie 2024)
(12 decembrie 2024)
