1.000 de oameni care m-au impresionat: Ion BUF

L-am cunoscut pe Ion BUF în vremurile când eu eram asistent universitar stagiar, iar el era în aparatul administrativ al ASE. M-a impresionat capacitatea lui de a sta să asculte ceea ce i se spune și dorința lui de a soluționa favorabil cererea celui din fața lui. Anii au trecut și la un moment dat, domnul Ion BUF a devenit salariat al Centrului de calcul al ASE. Era un fel de refugiu al său înainte de pensionare. Lucra în sectorul de la etajul al III-lea coordonat de dr. mat. Vasile IONESCU. Ion BUF era acolo o prezență discretă, care executa activități colaterale informaticii.

Eu aveam un birou al meu la sala 2320 unde veneam după orele de curs sau de seminar și fie mai lucram la contracte, fie mai scriu câte ceva, căci într-o pauză dintre două activități cu studenții era timp suficient să mai fac câte ceva pentru mine, dar nu era timp să ajung acasă. Uneori venea Ion BUF în birou și mai vornea despre vremurile de demult, când el era un tânăr care credea în idealurile sforăitoare ale comunismului de început, care s-au dovedit doar iluzii, căci și comunismul se înfăptuia prin oameni care sunt lacomi, mincinoși, hoți, ariviști, superficiali, neprofesioniști, puși pe înavuțire, aspecte care nu au nicio legătură cu ceea ce propovăduiau doctrina și morala comunistă. Ion BUF spunea lucrurilor pe nume, chiar în vremurile tulburi de dinainte de 1989, căci îl necăjea teribil de mult discrepanța dintre vorbele și faptele comuniștilor, discrepanță care a adus societatea românească pe buza prăpastiei. 

Multe dintre istorioarele lui Ion BUF evidențiau pe concret modul defectuos în care se făcuse naționalizarea în țărișoara noastră și modul îngrozitor în care activiștii de partid participaseră la înfăptuirea colectivizării, proces care adusese atâta durere în satele românești. Cred că dacă el ar fi avut harul scrisului, multe lucruri extrem de interesante le-am fi aflat de la firul ierbii, cum se zice acum, căci acest om a fost martorul unor momente esențiale din istoria de zi cu zi a noastră.


(08 martie 2023)

Imaginea deformată

Sunt bărbați care când se uită în oglindă se văd Brad PITT și acționează ca acesta. Sunt femei care se uită în oglindă și se văd Angelina JOLIE și reacționează ca aceasta. Toți se imaginează cu conturi grase în bănici și-și fac planuri care nu au niciun fundament.

Numai așa se explică deciziile proaste pe care le iau politicienii care uitându-se în oglindă, deși în realitate sunt pisoiași jigăriți, se comportă ca niște lei fioroși, uitând că din clipa în care nu mai stau pe scaunele unde viața i-a instalat vremelnic, sunt exact ceea ce natura i-a făcut, adică nimeni.



(28 decembrie 2022)

Demisia și abdicarea sunt acte de voință personală

Demisia și abdicarea sunt acte de voință personală a celor aflați pe anumite poziții în societate. Directorii, președinții, șefii, executanții de rând au dreptul de a demisiona, părăsind cabinetele sau simplelel locuri de muncă. Regii și domnitorii abdică, părăsind tronurile.Nimeni nu demisionează de plăcere, cum niciun rege nu abdică de plăcere.

După demisie, cel care își exercită acest drept constituțional, în CV-ul propriu, va scrie că în perioada începând cu data YYYY și terminând cu data ZZZZ a exercitat funcția de președinte sau de director sau de șef la ceva sau de executant în meseria T. Dacă vrea, va scrie că a plecat de acolo prin demisie, dar în 100% din cazuri nu va scrie, pentru că se știe că omul demisionează nu din fericire sau că a fost atât de apreciat încât tensiunile acumulate de atâta bine l-au făcut să-și ia bocceluța și să plece. Regele sau domnitorul care abdică, mergând pe principiul că nu încap două săbii într-o teacă, își cam face bagajele și iese din decor și dacă nu vrea, este forțat s-o facă.

După demisie, cel care a demisionat este apelat cu domnule X și se vorbește despre el ca X fostul președinte sau X fostul director sau X fostul salariat. Despre regele și despre domnitorul care au demisionat se vorbește la trecut ca despre X care a domnit, specificând perioada. 

La noi, din fudulie, unei persoane care cândva a fost ministru sau președinte sau senator, când cineva i se adresează folosește sintagme precum: domnule ministru, domnule președinte sau ceva exhivalent și vezi cum fața celui căruia i se fac adresări atât de pompoase i se luminează fața. Chiar și celor care au demisionat ceremonialul adresării rămâne în vigoare. În cazul regilor și domnitorilor care au abdicat, formulele de adresare sunt extrem de variate, pentru că în exil, cel ce a fost rege sau domnitor, își trăiește durerea și tristețea vremurilor care le-au fost potrivnice și pentru ei vorbitul la trecut este un recurs extrem de neplăcut, pe care îl evită, iar excelență este formulă de adresare convenabilă, neutră și acceptată.

Mi separ nepotrivite formulele ex-președinte, ex-director, ex-salariat, ex-rege sau ex-domnitor și de aceea cei ce le folosesc decad vertiginos în ochii mei cei vigilenți la nuanțe.


(19 noiembrie 2022)

Iluzia puterii

Unii, cu minte puțină, consideră că ei sunt veșnici, că pozițiile pe care le ocupă sunt pentru totdeauna. Viața îi mătură și când ajung să vadă că pozițiile ocupate sunt vremelnice și că ei sunt trecători prin viață, regretă că nu au știut ce să facă atunci când ocupau poziții importante și nici nu și-au trăit viața.
Există iluzia puterii care-l face pe om să fie:
- discreționar,
- arogant,
- incorect,
- violent,
- părtinitor,
- lacom,
- prost.
Din câți indivizi ajunși pe poziții cheie în zona lor de interes, nu de competență, nu am întâlnit măcar unul care să fie exact așa cum era în vremurile când ocupa funcții de execuție ca tot muritorul.

La noi, dacă pe un om onest, normal, muncitor, așezat, conștiincios, civilizat îl îmbraci cu o uniformă strălucitoare și-l cocoți pe un scaun special, dătător de putere, în secunda a doua, el devine:

- atoate cunoscător,

- orator perfect,

- generator de idei,

- alt om,

- cu altă privire,

- posesorul gesturilor ample,

- categoric,

- impunător,

- plin de calități și fără defecte,

- împărțitorul dreptății,

- distant cu muritorii de rând.

Este doar o iluzie să creadă cineva că există numai drumul în sus. Întotdeauna există și drumul în jos. dacă este parcurs drumul în jos în picaj, lucrurile nu sunt deloc benefice, căci în picaj se întâmplă lucruri neplăcute. Indivizi pe care tu crezi că i-ai ajutat, dar în realitate nu i-ai ajutat, te vor privi pasivi, dacă unii nu-ți vor face vânt să te rostogolești și mai iute pe pantă la vale. Este prea târziu, căci în picaj sau la locul unde se termină prăbușirea nu există nici măcar dintre cei apropiați, unii care să vină să aducă un pahar cu apă sau să spună o vorbă bună. Este rezultatul iluziei puterii, cu care individul care o are nu știe cum s-o gestioneze, cum să facă să nu se depărteze de cei pe care-i are în jurul său, mai ales, pe cei din zona de execuție, care sunt mulți și așteaptă să li se întâmple lucruri bune, care stau în pixul celui puternic.

(29  mai 2022)

Hai să ne prostim, că ne stă bine!

Noi avem în limba română:
- director - directoare,
- profesor - profesoară,
- actor - actriță,
- doctor - doctoriță,
- șofer - șoferiță,
- morar - morăriță,
- ospătar - ospătăriță,
- croitor - croitoreasă,
- primar - primăriță,
- bucătar - bucătăreasă.
Observ că pentru a da o altă greutate unor poziții, se fac niște construcții pe care unii s-au grăbit să le considere corecte, dar care vin în contradicție cu norme stricte de intimitate a gramaticii și logicii contextuale.
Acum nu se mai zice doamna directoare, ci doamna director.
Acum nu se mai zice doamna profesoară, ci doamna profesor.
Acum nu se mai zice doamna doctoriță ci doamna doctor.
Nu se mai zice primărița noastră, ci doamna primar.
Substantivul, pus după cuvântul doamna devine din substantiv o altă formă gramaticală, introducând confuzii impardonabile și așa greu de urmărit într-o limbă în continuă transformare, neajunsă la maturitate.
Consider că problema trebuie tranșată și așa cum este se folosește și când ne referim la mai puțin de 50 de elemente, tot așa avem dreptul să folosim orice construcție năstrușnică ne bubuie prin cap, doar de dragul de a porni de la ideea că în unele limbi ale pământului nu există forme diferite pentru feminin și pentru masculin. În învălmășeala cu genurile de azi nu mă mai miră nimic.

Există meseria de liftieră. Vom zice doamna liftier? Precis, nu, căci lumea consideră că nu e meserie de rang înalt care să merite pus înainte cuvântul doamna, ci rămâne simplu, liftieră, pe nedrept.

Se va zice domnul liftieră?

(28 august 2021)

Vaca de muls

Toți care vin la putere nu fac altceva decât să mulgă vaca, adică să ocupe funcții bine plătite în:

- consilii de administrație,

- agenții,

- ministere,

- primării,

- inspectorate școlare,

- școli ca directori,

- regiile statului,

- servicii construite cu dedicație,

- instituții media,

- ambasade,

- companii de stat,

- bănci de stat,

- funcții la Brussels.

În primul an când se schimbă puterea, noua putere instalată uită tot ce a promis și trece la treabă, ocupând toate funcțiile de decizie care nu presupun responsabilități spăeciale, mergând după sloganul sculați-vă voi , să ne așezăm noi. De ani și ani vaca este mulsă de toți care vin la putere și încă mai are lapte și pentru cei ce vor veni peste patru ani. Nu se ține seama dăc noii veniți sunt performanți. Ei sunt oameni cu carnetul partidului care este la putere. Așa a fost dintotdeauna și pretutindeni. Nu sunt unii mai altfel decât alții căci legile sunt făcute astfel încât prin artificii mai mult decât ridicole sunt așezați pe posturi oameni care nu au nicio legătură cu ceea ce scrie în fișa postului și de aceea lucrurile merg nu prost, ci foarte prost. Pe vremuri se zicea că dacă va cădea o bombă pe o anumită instituție, jumătate din cc al pcr va fi în doliu, pentru că acolo erau angajate toate super-pilele celor din cc. Acum tot așa stau problemele, căci neveste, amante, fiice, fiii ștabilor de la putere sunt puși pe funcții bine plătite, deși nimic nu-i recomandă.

(20 martie 2021)

Datul cu părerea la români

Dacă vrem să vedem cea mai bună echipă națională de fotbal, nu avem altceva de făcut decât să luăm un microbist la întâmplare și acesta ne va zice rapid care sunt cei 11 magnifici care ar trebui să intre acum în teren ca România să se califice și mai apoi să câștige campionatul mondial de fotbal. 

Dacă vrem să vedem care este arhitectura unui portal din orice domeniu, nu avem altceva de făcut decât să-l luăm pe orice nene de la colț de stradă și să-l întrebăm și el într-o clipă ne va spune cum arată cel mai bun portal, garantându-ne că profitul ce se va obține va avea nivelul cel mai mare.

Nu există domeniu, nu există problemă în care orice român să nu se priceapă, căci nu degeaba s-a zis că românul s-a născut poet. Și ca orice poet, poetul român se exprimă în parabole, în metafore și uneori chiar și în versuri.

Trebuie făcut un experient. Dacă un cetățean vine să propună o soluție pe care el o crede genială, oferiți-i toate resursele necesare să treacă la implementarea acelei soluții. Vom vedea că omul dispare ca măgarul în ceață. El a venit să propună ceva doar pentru:

- a se auzi vorbind,

- a-și da importanță,

- a impresiona.

În realitate, el nu se implică în nimic, pentru că la noi există cultura datului cu părerea și al neimplicării responsabile, căci mersul la grămadă, indus de comunism a dus la promovarea a tot felul de indivizi care nu erau decât băgători de seamă și care luau salarii grase, fără să facă nimic. Să analizăm puzderia de directori din agenții și din ministere care doar semnează hârtii anoste din care rezultă că problema dată spre rezolvare nu are soluție, dar semnează acele hârtii care nu-i angajează cu nimic și ca să fie acoperiți, pe hârtia trimisă există de la cinci semnături în sus.

(15 martie 2021)