Cum mi-am dat seama că busnissmanii români sunt niște mari mincinoși?

Mă așteptam ca busnissmanii mioritici să dea un pic dovadă de decență și să nu mă mintă în față, dar realitatea este atât de cruntă încât adevărul iese la iveală cu mult mai repede decât o face untdelemnul amestecat cu apa. Am avut acum mulți ani de zile abonament de telefon mobil la ORANGE timp de 25 de ani și mă așteptam ca să fiu tratat ca un individ fidel, ceea ce nu s-a întâmplat deloc, drept care i-am trimis la origini și m-am transferat la o altă rețea. Știu că în vremurile lor bune, de ziua mea de naștere îmi trimiteau plicuri negre, eu știind că negrul se folosește ca doliu la morți.

Au fost și alte dăți în care am crezut că busnissmanii mioritici știu să fidelizeze pe cei cu care lucrează, mai ales că eu nu sunt un puști, ci un bătrân ajuns la 76 de ani, dar nu a fost să fie. Respectul față de bătrâni este în spațiul mioritic la cote extrem de scăzute din moment ce un președinte de stat, turnător și jucător, zicea el, i-a făcut pe pensionari asistați sociali, din moment ce și el era de fapt un viitor pensionar de la buget, adică tot un asistat social, ca mine sau ca oricare alt bătrân, făcea pe șmecherul.

Într-un cuvânt, busnissmanii mioritici sunt și mai mincinoși și pe deasupra, având în vedere cum stau cu mâna întinsă la banul public și la măsurile statului când se află la ananghie, concluzionez cu tărie, că pe plaiurile mioritice capitalismul este doar o formă caricaturală de bolșevism, în care unii mai șmecheri au pus mâna pe hălci din averea poporului, au trecut-o pe numele lor și se dau prin fraude continue, drept mari întreprinzători privați, milionari în euro, deși realitatea este că suptul la vaca niumită buget este un exercițiu extrem de profitabil, prin mimarea inițiativei private prin start-up care tot bani de la stat sunt.


(12 decembrie 2023)

Orange România nu are răspunsuri diversificate

Compania de telefonie mobilă Orange  are un mod de lucru orientat spre politici exclusive intereselor sale, cetățeanul fiind abandonat pur și simplu.
Ca urmare a unui mod defectuos de comunicare, am hotărât să portez telefoanele de la Orange către o altă companie. Lucru s-a făcut simplu. Am cerut Orange România în repetate rânduri, ceea ce dovedesc cu mesaje scrise, să-mi trimită scris care sunt obligațiile mele de plată pentru a încheia pentru totdeauna contractele cu această companie și pentru a nu mai primi vreodată de la Orange facturi de plată.
Nu am primit niciodată un răspuns scris de la Orange, ceea ce arată că politicile de comunicare ale Orange nu au nicio legătură cu doleanțele clienților, ci sunt orientate strict spre modalitățile dictatoriale ale companiei, clientul fiind desconsiderat în totalitate în solicitările sale.
Nu am spus niciodată că nu plătesc ce mi se cere.
Doar trebuia să primesc în scris care sunt sumele și ce reprezintă ele.
Din punctul meu de vedere discuțiile telefonice ale Orange cu mine sunt interesante, dar ele Nu reprezintă o bază și o garanție că am înțeles corect ce trebuie să plătesc și când trebuie să plătesc.
Deși au trecut 30 de zile de când am făcut solicitările de a mi se răspunde în scris, nu am primit niciun răspuns scris, ci numai redirectări, ceea ce arată că politicile companiei Orange sunt abuzive, nerăspunzând solicitărilor, ci acționîând strict în interesul său, nu și al unui client care dorește să știe exact cum se încheie definitiv un contract, primind o scrisoare scrisă, cu conținut clar, care să permită efectuarea de plăți. A mă trimite de colo până colo, a nu rezolva problema reprezintă un mod deficitar al Orange de a trata un client care le-a plătit cu regularitate facturile 24 de ani.

Fără să-și îndeplinească solicitările mele elementare, Orange a trecut la represalii nedrepte asupra mea, tratându-mă ca pe un rău platnic.

(23 august 2021)

Plățile facturilor la utilități în secolul al XXI-lea

 Cineva zicea despre acest secol că va fi religios sau nu va fi deloc. Eu zic că a început rău cu pandemia și va fi bolnăvicios sau nu va fi deloc.

Dar să trecem la lucruri serioase, căci evoluțiile aplicațiilor mobile sunt cu mult mai lente decât cele ale tehnologiilor din domeniul informaticii.

Pentru plata facturilor trebuie văzut ce probleme îl interesează pe om și voi identifica:

- date despre factura curentă,

- stadiul plăților,

- arhiva din ultimul an.

La factura curentă trebuie să apară conținutul facturii și un buton cu plătește, iar cetățeanul să primească un șablon din care să rezulte că aplicația este conectată la o bază de date și în acel șablon sunt suficiente date încât cetățeanul să confirme plata, fără a mai introduce el alte date decât dacă vrea să plătească mai mult, schimbând suma, dar mai puțin în niciun caz.

Acum este folosită o metodă barbară prin care:

- cetățeanul merge la un automat, i se citește codul bară, introduce banii și primește chitanță,

- cetățeanul are factura în față, intră pe contul bancar și completează multe date apoi plătește,

- cetățeanul merge la ghiseul instituției prestatoare și plătește ca acum 100 de ani.

Cert este că bazele de date nu sunt interconectate. Eu aș vrea ca toți furnizorii de servicii să aibă:

- intervalul de emitere a facturilor același,

- conectate bazele de date la bănci,

- să genereze automat ordinele de plată.

Pe de altă parte, când se accesează portalul băncii, având în vedere că eu am parolele mele, dacă vreau să plătesc facturi, vreau să apară un meniu personalizat, doar cu prestatorii de srvicii cu care eu am contracte și nu tot pomelnicul de prestatori. În acest fel, dacă am și un rezumat în dreptul fiecărui prestator cu suma ce trebuie plătită, lucrurile devin foarte clare. dacă sunt în afara graficului lor de emitere a facturilor, acea sumă este zero sau are valoarea plăților restante.

Deci vreau soluții de secolul al XXI-lea, nu stupizenii de doi bani, care arată că fiecare gândește informatică doar pe tarlaua lui de c-c-t.

(04 februarie 2021)

Vorbitul la telefonul mobil

Acum toată lumea vorbește la telefon. Cei ce nu au telefon mobil par în ochii noștri ai celorlalți care au niște ciudați, niște neadaptați, niște înapoiați, niște indivizi de neînțeles.

Vorbitul la telefonul mobil este un obicei cotidian, dar trebuie acceptat că are semnificații foarte diferite, funcție de locul unde este exersat și de momentul în care acest fapt se produce.

Vorbitul la telefon în timpul condusului mașinii este una dintre marile erori aducătoare de moarte.

Vorbitul la telefon în timpul călătoriei cu autobuzul este prilejul ca toată lumea să afle detalii neinteresante ale vieții tale, atât de plictisitoare încât devii enervant, înjurat și stresant.

Vorbitul la telefon în timpul dușului rămâne un mister atât timp cât la duș omul are acea intimitate a spălării jegului de pe toate părțile corpului și a utilizării apei care devine foarte defavorabilă unui telefon mobil oricât de sofusticat ar fi acesta.

Vorbitul la telefon în timpul saunei aduce riscul deteriorării telefonului care în condițiile specifice ale saunei nu este câtuși de puțin protejat. Am fost martorul defectării unui telefon scump în sauna unde un tip vorbea nu despre afaceri de milioane, ci despre un comision de doi lei.

Vorbitul la telefon în timpul slobozirii este simbolul decăderii și lipsei respectului față de sine însuși, știută fiind intimitatea momentului. Nu degeaba se zice că acolo și împăratul merge singur. Cu un telefon mobil, deja acea intimitate este distrusă iremediabil. Unii nu conștientizează.

Vorbitul la telefon în timpul unui consult evidențiază o atitudine de ușor dispreț, mai ales când dialogul nu are nicio legătură cu persoana supusă analizei, ci este legat de chestiuni banale care se suprapun nu din spirit napoleonian al simultaneității de activități, ci al dezordinii.

Vorbitul la telefon în timpul vizitei la Capela Sixtină devine simbolul lipsei de respect pe care un ins îl are față de tot ceea ce există în jurul său, pentru că el se consideră centrul universului, deși nu este decât un păduche nenorocit, fără valoare, al cărui loc sub soare nu-și găsește justificarea.

Vorbitul la telefon în timpul ședinței reprezintă o disfuncționalitate a sistemului de mesaje care se dau de pe telefon, pentru că existența unei opțiuni care explică prezența într-o ședință, într-un examen, într-o operație, ar soluționa și aceste momente nefericite.

Vorbitul la telefon în timpul intimităților arată micimea celui care o face și desconsiderarea pe care acesta o are față de partener, căci nu este un lucru mai mizerabil decât a întrerupe momentele cele sublime, doar pentru un telefon de doi bani.

Sunt sigur că telefonul mobil este făcut pentru a fi gestionat. Dacă știm să stabilim orele la care să fim sunați, cu siguranță că vor fi evitate situațiile defavorabile în care nu răspundem la telefon. Păcat că telefoanele considerate acum inteligente nu afișează direct mesaje lămuritoare celor care ne apelează, astfel încât aceștia să înțeleagă că nu vor primi confirmarea apelului.

(05 aprilie 2018)

Mitocanii tot mitocani rămân

A fost o vreme când ăia de la Dialog, mai nou Orange, nă bombardau de ziua mea cu niște plicuri de culoare neagră de parcă murisem, nu-mi aniversam ziua de naștere. Tot ei mă bombardau fie cu

telefoane, fie cu pliante cu reclame dintre cele mai bizare știindu-i cât de incorecți au fost pentru o chestie care au recunoscut-o și mi-au returnat o sumă semnificativă, trecând-o de fapt ca plată în avans. Au luat ființă în 12 aprilie 1997, iar în 24 iunie 1997 am făcut eu abonament la ei.

Când au făcut 10 ani au adus o cântăreață, Patricia KAAS care avea bluza ruptă sub braț și tot concertul cât s-a transmis la tv numai la găurica de sub braț m-am uitat, așa cum la balerini mă uitam la ștrampii rupți sau cârpiți și la balerine la fustele lor jegoase în loc de alb imaculat sau la șunci.

Acum că Orange a făcut 20 de ani și mi-am adus aminte că și eu cam tot 20 de ani am făcut de când am abonament la ei, mă așteptam să-mi zică ceva despre fidelitatea mea. N-a fost să fie. Am primit un sms cum că dacă fac și dacă dreg îmi dau ei bla bla bla. Câh.

Să creadă cineva o clipă că cei ce fac comerț se gândesc o clipă la clienții lor? Avizi numai după câștiguri ei nu fac altceva decât să găsească formule prin care doar să câștige. Să nu mai spun că în anii trecuți se purtau cu o brutalitate ieșită din comun când sunau pentru a primi confirmări că s-a vorbit de o anumită sumă, deși niciodată nu fuseseră amânați cu plata. Să nu reamintesc că tot ei mi-au blocat telefonul căci aveau niște hibe și nu găseau plățile efectuate pe e-banking, dar niciodată nu și-au cerut scuze. Aveau și ei când se numeau Dialog un card așa-zis de fidelitate care oferea oarece avantaje, așa de ochii lumii, ceea ce nu mai practică acum de nicio sămânță. Trist.

(13 septembrie 2017)