1 Mai muncitoresc

Îmi aduc aminte de ziua de 1 Mai pe care o sărbătoream în copilăria mea. Se mergea la defilare, după care se mergea la Ștrand, căci așa i se zicea parcului de pe strada Râurilor din Pitești, unde venea multă lume. Se mâncau mmititei, se bea bere, se mergea cu trenulețul și se participa la tot felul de spectacole. Era zi de sărbătoare.

Noi elevii, ne întâlneam la școală cam de la 07:30 și plecam încolonați îmbrăcați în uniforme și cu cravata de pionier la gât, spre centrul orașului. Ne strângeam  elevii de la  toate școlile generale din Pitești pe o anumită stradă și undeva după ora 10:)) ne venea rândul să trecem prin fața tribunei, unde deasupra erau portretele mari ale lui MARX, ENGELS, LENIN. Se scandau lozinci. După ce defilam prin fața tribunei, plecam spre casele noastre. Defilarea continua cu muncitorii de la Fabrica de Tanin, cu Fabrica Textila, cu Fabrica de încălțăminte, cu Fabrica de Tabliere, cu Fabrica de la Mioveni. Lumea se bucura în felul ei, căci comunismul îi adusese pe toți oamenii la același nivel. Se auzea cântecul care avea primul vers Râde iarăți primăvara, cântec pe care-l cântam la cor. 

Se transmitea la radio demonstrația oamenilor muncii și crainicul făcea descrieri detaliate despre coloanele de oameni ai muncii care treceau prin fața tribunei, unde în prezidiu erau Gheorghe GHEORGHIU DEJ, Ion GHEORGHE MAURER, Chivu STOICA, Ștefan VOITEC, Emil BODNĂRAȘ, Gheorghe APOSTOL, Leonte RĂUTU, Alexandru DRĂGHICI, Petre BORILĂ, Alexandru MOGHIOROȘ. A diua zi în ziarele care apăreau, Scânteia, România Liberă și Scânteia Tineretului apăreau fotografii de la tribuna demonstrației de 1 Mai și instantanee cu participanții le defilare. Erau în fotografii:

- chipuri zâmbitoare, 

- care alegorice,

- pancarte cu texte dedicate partidului,

- copii ținuți pe umeri de către părinții lor.

În acele vremuri, ziua de 1 Mai avea o anume semnificație, dată de propaganda de partid, iar oamenii de bucurau în felul lor. Ziua de 2 Mai era dedicată tineretului. Se organizau serbări, erau spectacole ale brigăzilor artistice din întreprinderi. Pe scene improvizate se produceau artiști amatori. Spre seara erau focuri de artificii.

Anii au trecut. Este aceeași scenă. Sunt alți spectatori. Este o altă  piesă și se mănâncă mici. La televizor se proiectează și imagini din vremurile comuniste, imagini care nu-și găsesc rostul, căci mortul de la groapă nu se mai întoarce, iar istoria scrisă de amatori nu este istorie ci este ceva caricatural, care nu servește nimănui, din moment ce inflația este de 10% și austeritatea este vecină cu catastrofa.

(01 Mai 2026)

365 împotriva României: Ștefan VOITEC om șters și de plan secund

Ștefan VOITEC a fost totdeauna un om de planul al doilea. Ștefan VOITEC provenea din Partidul Social Democrat - PSD, partid pe care l-a închinat partidului comuniștilor cu care s-a unit, formând în 1948, formând împreună Partidul Muncitoresc Român, care după 1965 tot PCR s-a numit.

Au mai încercat și alte partide să se lipească de comuniști, dar dorind să rămână entități distincte, nu a convenit comuniștilor, ceea ce a făcut ca șefii partidelor lor să se ducă spre drumul sigur al pușcăriilor despre care Lucia HOSSU LONGIN a făcut descrieri de detaliu în serialul Memorialul durerii, prezentat la TVR.

Politicianul Ștefan VOITEC a fost convenabil comuniștilor pentru că:

- a permis unificarea stângii,

- nu a cerut ceva în plus,

- s-a mulțumis cu ce i s-a dat,

- a aprobat ce au vrut alții,

- a intuit evoluția țării.

El a trăit departe de marile frământări și nu s-a implicat profund în nimic, dar nici nu i s-au solicitat gesturi ample, de rezonanță și profunde pentru societate. Mă refer la declarația din 1971 de la Mangalia sau pe la congresele PCR, unde cuvântările lui erau aprobatoare, laudative cu reținere și ce includeau elemente repetitive ale raportului prezentat de șeful cel mare al partidului.  Eu merg pe ideia că cineva care posibilitatea să facă ceva și nu face, este echivalent cu a face rău, Ștefan VOITEC stând deoparte, nu a făcut bine luând atitudine, a făcut rău, ținându-ne pe loc niște ani buni.

(25 iulie 2018)