Iartă-i Doamne, că nu știu de fac!

Îmi aduc aminte că acum ceva timp, discutam cu cineva și-mi explica procesul de scriere a unui articol, iar citările și referirile nu existau, în timp ce copy-paste era la acesta parte integrantă a procesului de scriere a articolului. Omul așa învățase și așa făcea. Nici nu auzise de plagiat și de scrierea unui articol original. Era important la el să i se spună în câte zile să scrie articolul și câte pagini să aibă articolul.

Faptul c ă o tanti își angajează sora la același loc de muncă unde era și ea, nu i s-a părut nimic neobișnuit. Faptul că șoferul lui tanti gestiona grozăvii, nu era ceva neobișnuit, căci nu știa, deși doar asocierea cu ea îi deschisese insului toate ușile posibile și imposibile.

Faptul că sunt persoane cu acte de nevăzători, dar conduc autoturisme, că există persoane cu grave probleme, dar nu le întreabă nimeni de nimic, totul pare a fi normal. Este vorba de o normalitate strâmbă, deformată din mintea celor care nu au niciun reper, pentru că s-au format într-o lume gelatinoasă, unde nu există onoare, proceduri, etică și fiecare face ce-i bubuie prin cap, crezând că lumea este orânduită după cum gândesc ei. Nu spun decât atât:

- Iartă-i Doamne, că nu știu de fac!


(17 iulie 2023)

Hai, să ne bălăcim în mocirlă ca porcii!

Am văzut acum mulți ani un film american cu două femei care s-au luat la bătaie pe un teren unde plouase și pământul era de fapt un noroi păstos, lipicios și tocmai bun pentru a o promova pe învingătoare și a o pedepsi pe învinsă. Mai nou, acum, astfel de lupte se dau în cremă de ciocolată caldă, ca toată lumea să fie mulțumită.
Noi românii, avem vorba cu mocirla când ne referim la situații neplăcute în care ne găsit și comparăm ceea ce ni se întâmplă exact cu poziționarea noastră într-o mocirlă, de unde vom ieși murdari, cu hainele rupte și în gură cu gust de pământ și de apă stătută.
Societatea noastră actuală se află exact într-o astfel de mocirlă.
Senatorii se zbat în mocirlă și-și măresc indemnizațiile prin vot.
Deputații se luptă în mocirlă și printre trânteli își aruncă vorbe de duh.
Miniștrii și ei sunt până în gât în mocirlă și se zbat să arate că fac și ei ceva, dar nu se vede nimic.
Noi, oamenii de rând, avem mocirla noastră, căci aruncăm gunoaie pe fereastră la bloc, trecem indiferenți pe lângă nelegiuiți, asistăm impasibili când vedem pe cineva căzut în stradă, jugnim pe cei aflați în nevoie sau care nu se ridică la standardul nostru.
Stăm nemișcați în mocirlă atât timp cât nu impunem criterii valorice de accedere la demnități și lăsăm pe oricine să ocupe fotolii importante, deși nimic nu recomandă acele persoane, nici calificarea, nici experiența, nici rezultatele anterioare.

Acum mulți ani am văzut undeva lângă un lac o zonă inundată, unde se făcuse o mâzgă strălucitoare în razele soarelui, unde porcii unor gospodari din apropiere se bălăceau și mă gândeam că mulți aleși ai neamului ar sta confortabil acolo și s-ar simți excelent în mediul acela, căci așa cum se comportă, ne arată că acela este adevăratul lor mediu.

(29 septembrie 2022)