Cine este cercetătorul științific?

Aici voi expune numai opiniile mele legate de subiect, pornind de la experiența pe care am acumulat-o de-a lungul mai multor zeci de ani în mediul academic și cu ocazia colaborării cu oameni care făceau cercetare științifică în laboratoare ale catedrelor sau în institute de cercetări.

În primul rând, cei care desfășurau activitate de cercetare științifică erau absolvenți de frunte ai unor facultăți renumite din țară și avuseseră ca profesori nume de referință în domeniile în care activau și aici mă refer la academicianul Grigore MOISIL, profesorul Dragoș VAIDA, profesorul Edmond NICOLAU, profesorul Nicolae RACOVEANU și nu numai.

În al doilea rând, cei care făceau cercetare științifică, ajunseseră în acele locuri de muncă, având cărți de vizită impresionante, cu articole publicate, cu comunicări valoroase la conferințe științifice și cu bogată experiență apreciată la vechile locuri de muncă.

În al treilea rând, cei care ocupau poziții în activitatea de cercetare științifică, erau cu adevărat la curent cu literatura de specialitate clasică, dar și cu cele mai noi rezultate din domeniu și în orice clipă aveau posibilitatea să facă dovada documentării lor complete arătând fișele bibliografice, notițele făcute după lecturi la biblioteci tehnice, dar și teancuri de copii ale unor articole de reviste, dar și biblioteca strictă cu volume ale căror titluri conțineau cuvintele cheie specifice domeniului de activitate.

În al patrulea rând, cercetătorii științifici își ocupau timpul cu derularea etapelor specifice procesului de cercetare științifică.

În al cincilea rând, cercetătorii științifici lucrau în echipe interdisciplinare.

În al șaselea rând, cercetătorii științifici participau la seminarii științifice din laboratorul unde lucrau și dezbăteau în mod constructiv probleme și mai ales soluții la probleme.

În al șaptelea rând, cercetătorii științifici sunt persoane exigente și deschise la dialog, ceea ce le permite să prezinte clar stadiul în care se află cu soluționarea problemei și cu punctele critice din proces.

Am cunoscut cercetători științifici autentici, care m-au impresionat prin anvergura cunoștințelor din domeniile lor de activitate, prin profunzimea abordărilor și prin deschiderea la nou și aici numesc pe Alexandru VINEA, Csaba FABIAN, Gheorghe CIOBANU, Gigi RUXANDA, Alexandru BALOG, Ioan CATONA, Cristian POPESCU, Margareta PENCEA, Iulian SATRAN.



(24 ianuarie 2025)

LCCE ’60

 La 1 decembrie 1970 am devenit analist stagiar ca angajat în Laboratoarele Catedrei de Cibernetică Economică - LCCE și acesta a fost primul meu loc de muncă de pe poziția de absolvent de studii superioare, căci în liceu am fost salahor pe un șantier de zidărie, iar în studenție am lucrat într-o vacanță ca muncitor necalificat la o stație de sortare a cerealelor. Eu am lucrat într-un laborator pe durata a nouă luni, când am trecut asistent stagial la Catedra de Cibernetică Economică, exact așa cum scria pe foaia mea de repartiție guvernamentală, din vara anului 1970. În studenție am frecventat mult biblioteca LCCE de la etajul al VII-lea unde am primit sfaturi deosebit de importante de la bibliotecara Bella MIHNEA. Tot atunci am învățat foarte multe lucruri de programare de la Ștefan MUSTĂȚEA, Alexandru VINEA și de la Gheorghe WEISS.
În toamna aceasta s-au împlinit 60 de ani de la înființarea Laboratoarelor Catedrei de Cibernetică Economică - LCCE și cei ce au lucrat acolo s-au întâlnit în data de 8 octombrie pentru a sărbători această frumoasă aniversare.

Acum voi scrie câteva cuvinte despre cei cu care eu am lucrat direct în intervalul foarte scurt cât am stat în biroul de la etajul al III-lea, unde acum este sediul Departamentului de Informatică și Cibernetică Economică, sala 2314. Acolo am fost coleg cu Ana Maria SANDI, Doina FUSARU, Dan SOMNEA, Ioana SOARE, Georgia HERA. Am lucrat la un contract de implementare a sistemului BOMP de la IBM în cadrul unui colectiv în care lucrau Ioan CATONA, Cristian POPESCU, Margareta PENCEA. Sectorul era coordonat de matematicianul Vasile IONESCU. Am lucrat și la un contract coordonat de fostul meu profesor Valeriu PESCARU, iar în colectiv făceau parte Csaba FABIAN și Ștefan MUSTĂȚEA. Și după ce am devenit cadru didactic în catedră, tot timpul am avut un birou la sala 2320 unde am avut colegi pe Janette CUCU, Doina FUSARU și Rodica MARINESCU.

Am cuvinte de laudă pentru Emilian ABĂLUȚĂ, care într-un moment extrem de important al vieții mele, mi-a întins o mână de ajutor, pentru care îi voi fi recunoscător cât voi trăi.

Sunt sigur că acea întâlnire a fost extraordinară și mă bucur că oamenii care au lucrat în LCCE au plăcerea de a se revedea, căci acolo a fost viața lor și tinerețea lor.


(30 octombrie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Vasile LĂZĂRESCU

Matematicianul Vasile LĂZĂRESCU este exemplu clasic de programator în limbajul COBOL care vrea ca programele scrise de el să rezolve efectiv problemele definite de beneficiar. Am văzut persoane care scriu programe de dragul de a scrie programe, care nu prelucrează datele beneficiarilor și oferă soluții cu care nimeni nu are ce să facă. 

Vasile LĂZĂRESCU trăia în mijlocul beneficiarilor lui. Le înțelesese problemele și ar fi putut să lucreze cot la cot cu ei. Stăpânea foarte bine esența economică a tuturor documentelor. Știa să formalizeze tot ceea ce era deg=finit în tabelele pe care le scoteau programele lui.

Din discuțiile pe care le-am avut cu Vasile LĂZĂRESCU am învățat și eu ce înseamnă să scriu formule de calcul pentru un banal tabel în care se află pe o coloană denumirile materialelor, pe o altă coloană cantitățile din stocul inițial, pe o alta se află cantitățile intrate în magazie și pe o altă coloană se află cantitățile scoase din magazie. Există și o coloană de prețuri.

Este foarte importantă formalizarea.

N este numărul de materiale.

Mi este numele materialului i.

STINi este stocul inițial al materialului Mi.

INi este cantitatea intrată din materialul Mi

IEi este cantitatea ieșită din materialul Mi

Pi este prețul materialului Mi

UMi este unitatea de măsură a materialului Mi

Pentru a calcula stocul existent SFi al materialului Mi se folosește formula:

SFi = STINi + INi - IEi , i =1,2,3,..., N

pentru a calcula valoarea stocului final VFIN, se folosește formula:

VFIN = SUM i=1,N SFi * Pi 

Numai cine este în stare să vadă aceste formule, chiar dacă au indici nenumărați, va fi în stare să scrie și programe bune. Așa gândea Vasile LĂZĂRESCU și-i dau mare dreptate.

Am admirat la Vasile LĂZĂRESCU capacitatea lui de a înțelege problemele, de a dialoga cu specialiștii din comerțul exterior și de a le explica cu lux de amănunte cum se interpretează rezultatele de la calculator, tipărite pe hârtia de la imprimantă, fără a fi ermetic, ci a fi pe înțelesul celor care trebuiau să folosească teancurile de imprimantă și să ia decizii cât mai bune.



(01 martie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Traian LAZEA

Pe Traian LAZEA  l-am cunoscut în Centrul de calcul al ASE, căci era absolvent al Secției de Informatică Economică din Facultatea de Calcul Economic și Cibernetică Economică, din vremurile când se zicea că un absolvent de informatică economică se dădea la schimb cu 18 economiști fabricați de facultățile de științe economice, după cum se bârfea prin târg.
Traian LAZEA  lucra în sectorul lui Vasile IONESCU, sector care se ocupa de proiectarea de sisteme informatice pentru întreprinderi și combinate. El stătea în birou cu Mihai IONESCU, dar și cu Ion MARCU, toți absolvenți de marcă și foști colegi de facultate.

Traian LAZEA  provenea dintr-o familie numeroasă, cu doi părinți și cinci băieți. El era o fire veselă și sportivă, căci era jucător de tenis. 

Traian LAZEA  făcea analiză de sistem.

Traian LAZEA scria programe.

Traian LAZEA rula curent programe pentru a oferi soluții beneficiarului.

El, ca mulți dintre colegii lui, parcurgeau toate etapele ciclului de realizare a unui sistem informatic, exact așa cum fac marii profesioniști. Acum mulți ani, în cartea mea Programarea standard, pe care am publicat-o la editura Litera din București în anul 1980 scriam că un analist de sistem informațional, trebuia să fi fost mai înainte un excelent programator. Afirmația mea a iritat pe anumiți analiști, dar Traian LAZEA  era un analist autentic, pentru că era și un programator de înaltă clasă.

Eu am discutat de multe ori cu el și de la el am deprins că trebuie să ai multă răbdare cu cei care-ți prezintă problema pe care trebuie s-o rezolvi pe calculator, pentru a surprinde toate nuanțele și pentru a extrage din muntele de pietriș, cele două sau trei bobițe de aur, care de fapt sunt descrierea problemei de rezolvat. Am admirat la Traian LAZEA  calcul și zâmbetul lui care inspira optimism și încredere că un sistem informatic bine pornit, va curge lin și implementarea sa va fi de succes.


(01 martie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Codrin IONESCU

Și Codrin IONESCU asemeni lui Mircea MAGDA, era un absolvent cu 5 ani de facultate, al Secției de Informatică Economică de la Facultatea de Calcul Economic și Cibernetică Economică. El lucra în același birou cu Mircea MAGDA și m-a impresionat că atunci când era de lucru, Codrin IONESCU lucra, iar dacă era de glumă, Codrin IONESCU glumea. Am admirat la el seriozitatea cu care se așeza la birou și nu se ridicat de acolo decât numai după ce termina ce-și propusese să facă. El avea o față luminoasă și un zâmbet care te cucerea și-ți crea o stare de confort în dialogul cu el. Codrin IONESCU nu dădea niciodată senzația că este supărat, că ar avea vreo problemă. M-a impresionat o dacă când la un seminar științific al sectorului a prezentat el alături de colegii lui ceva despre baza de date statistică a personalului din învățământ. Mi-a plăcut că a vorbit liber. Era cu halatul lui cel alb de salariat al Centrului de calcul al ASE și avea niște planșe cu niște algoritmi codificați de regăsire a informației în baze de date mari, căci în acele vremuri, o bază de date cu 400.000 de înregistrări era o bază de date foarte mare.

Mi-a plăcut la Codrin că făcea tot ce trebuie făcut. El scria programul pe foi. El ducea foile de programare la sala unde se perforau. El mergea și lua cartelele perforate. El își verifica jobul. El ducea cutia cu cartele și tot el prelua cartelele și foile de imprimantă după ce programul era rulat. Este impresionant să vezi că o persoană derulează în liniște, întreg ciclul de realizare a componentelor ce-i revin, fără să facă valuri și acest lucru trebuie spus despre Codrin.

(19 februarie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Mircea MAGDA

Mircea MAGDA era absolvent al Secției de Informatică Economică de la facultatea de calcul Economic și Cibernetică Economică, din vremurile bune, când facultatea se făcea pe o perioadă de 5 ani și disciplinele erau predate de profesori adevărați, care aveau o vastă experiență în producție. 

Mircea MAGDA lucra în Centrul de calcul al ASE în biroul de la sala 2316 de azi și avea colegi pe Margareta PENCEA, Codrin IONESCU, Cristian POPESCU, Rodica MARINESCU și Ioan CATONA.

M-a impresionat la Mircea MAGDA calitatea lui de programator de înaltă clasă, care lucra la baza de date a învățământului, un proiect deosebit de important, care se baza de niște algoritmi de populare, de căutare și regăsire a informației pe care îi gestiona un matematician, despre care eu nu am avut niciodată o părere foarte bună dintr-o mie de motive.

De multe ori am vorbit cu Mircea despre chestiuni de programare, căci doream să mă conving de unele aspecte legate de modul în care sunt regăsite informațiile, căci eu citisem o carte cu titlul Information Retrieval și doream să mă conving că am înțeles bine lucrurile. Nu prea aveam eu încredere în chestia cu fișierele inverse și din ce discutam cu Mircea, nu eram prea departe. Cuvântul lui de programator care implementa software pentru o bază de date orientată spre prelucrări statistice a cântărit greu. În plus, explicațiile lui, m-au convins pentru viitor, că variabilele pointer se extind și la suporții externi, folosind deplasări și ceea ce noi numim în limbajele de asamblare adresare relativă.

După ce s-a desființat Centrul de calcul al ASE, l-am reîntâlnit pe Mircea MAGDA în Aula Magna în vremea când eram șef de catedră și era o aniversare a Secției de Informatică Economică la 20 de ani parcă. Era același tip zâmbitor, pe fața căruia vedeai precizia profesionistului și în privirea căruia citeai inteligența sclipitoare a meseriașului desăvârșit. Sunt sigur că dacă Mircea MAGDA s-ar fi născut în locul potrivit, la momentul potrivit și ar fi avut contextul potrivit, ar fi dezvoltat proiecte cu totul remarcabile. Noi suntem bântuiți de mitul meșterului Manole și ce construim ziua, demolăm noaptea. Așa s-a întâmplat și cu baza de date statistică aflată la ministerul educației, care era bună, căci am verificat-o și eu, dar care din varii motive nu s-a folosit, căci forțele retrograde sunt mult mai puternice decât progresiștii.



(19 februarie 2023)

Rodica MARINESCU

Despre Rodica MARINESCU s-au spus multe lucruri. Eu am cunoscut-o pe Rodica MARINESCU atunci când veneam în biroul matematicianului Ioan CATONA pe când lucram la implementarea sistemului BOMP de la IBM pentru Întreprinderea de Anvelope Danubiana. Rodica MARINESCU avea biroul în actuala sală 2316 chiar la intrare în fața ușii. După un timp, biroul lui Rodica MARINESCU a devenit la sala 2320, tot așa în fața ușii, dar ea stătea cu spatele spre fereastră. Circulau tot felul de legende legate de nefericirea lui Rodica MARINESCU, dar eu aveam cu totul alte treburi de rezolvat.

Știu că Rodica MARINESCU avea o fetiță care dorea s dea examen la medicină. În birou se bârfea că Rodica MARINESCU o asculta pe fetiță la anatomie și ajunsese la repetarea cărții cu numărul 63. Toate femeile din Centru de calcul al ASE își dădeau coate și zâmbeau când pronunțau numărul 63. Știu că a venit examenul de admitere la medicină. Știu că în acei ani se intra foarte greu la medicină. Știu că în anul acela au dat examen de admitere la medicină copiii unor mari vedete din ASE, dar surpriza generală a fost când s-au afișat rezultatele și dintre toți copiii vedetelor din ASE, niciunul nu a fost admis, în schimb, fetița lui Rodica MARINESCU, care nu era deloc vedetă, care nu se bătuse niciodată cu cărămida în piept cu ceea ce făcea și dregea ea, în sensul banilor cheltuiți pe meditații pentru admiterea la medicină, deci fetița lui Rodica MARINESCU a intrat la medicină și nu oricum, ci cu o medie foarte bună. 

M-a impresionat Rodica MARINESCU pentru tenacitatea ei de a o ajuta pe fiică-sa, pentru perseverența de a urmări obiectivul său determinant, pentru știința ei de a doza eforturile fiice sale ca în ziua examenului să fie la cota maximă a potențialului ei intelectual.

(19 februarie 2023)

1000 de oameni care m-au impresionat: Vasile IONESCU

Matematicianul Vasile IONESCU era șef de sector în Laboratoarele Catedrei de Cibernetică Economică - LCCE și avea biroul la sala 2302, ușa de lângă lift. Eu îl știam pe Vasile IONESCU din timpul studenției, căci a venit la vreo câteva seminarii de Cercetări operaționale. L-am perceput ca pe un om calm, echilibrat și care știa materie, deși nu vorbea nici mult și nici repede cum fac unii care vor să te îmbrobodească, mai ales când sunt pe nisipuri mișcătoare. Vasile IONESCU mi-a lăsat o impresie foarte bună. 
Când am venit ma luncă să lucrez ca analist în LCCE la 1 decembrie 1970, mi s-a spus să merg la Vasile IONESCU, șeful de sector ca el să mă repartizeze într-o sală, să mi se dea birou și să mi se spună ce am de făcut. Am trecut la executarea comenzilor. Am mers la sala 2312. M-am prezentat. Șeful de sector Vasile IONESCU m-a dus la sala alăturată 2313 și mi-a zis să ocup un birou, singurul birou liber. Apoi mi-a zis că eu trebuie să iau legătura cu matematicianul Ioan CATONA de la sala 2316.
Cât am stat în Centrul de calcul, am avut o colaborare bună cu șeful de sector. Chiar și după ce am plecat la Catedra de Cibernetică Economică am avut biroul meu la sala 2320 și șeful de sector mi-a aprobat întotdeauna să rămân după program la birou să lucrez.

Vasile IONESCU a susținut în 1980 teza de doctorat de 191 de pagini intitulată Modele si tehnici de optimizare a amestecurilor de produse petroliere, teză coordonată de academicianul la acea vreme Manea MĂNESCU.

Doctorul Vasile IONESCU a scris multe lucrări interesante  precum  Cercetarea operationala in intreprinderile industriale, împreună cu Gheorghe BĂTBAT și publicată la Editura tehnică în 1981, dar și foarte multe articole pe care le-a publicat în revista Studii și Cercetări de Calcul Economic și Cibernetică Economică. El m-a impresionat prin claritatea gândirii și prin tactul de care a dat dovadă ori de câte ori alcătuia echipele de cercetare pentru diferitele contracte. El îi cunoștea foarte bine pe oamenii din subordine și reușea să dezvolte în colectivele de contract acea atmosferă propice dezvoltării unor cercetări științifice de anvergură, cu un nivelș de profunzime și originalitate pe acre eu le-am apreciat mereu și care în ziua de azi sunt foarte greu de atins.

(17 februarie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Margareta PENCEA

dacă spun despre cineva că m-a impresionat în mod deosebit, acea persoană se numește Margareta PENCEA. Ea a provenit din prima promoție de absolvenți ai Secției de Mecanizare și Automatizare a Calclul Economic, din Facultatea de calcul Economic și Cibernetică Economică, din anul 1969. Margareta PENCEA a fost repartizată ca programator în Centrul de calcul al ASE și când eu am ajuns să lucrez ca analist stagiar în decembrie 1970, am avut șansa să fiu repartizat în echipa matematicianului Ioan CATONA, acolo unde mai erau Cristian POPESCU, Rodica MARINESCU, YLLAN și Margareta PENCEA. Ea lucra pe probleme de baze de date, iar în 1970 acest domeniu era la începuturi, căci bazele de date presupun capacități mari de stocare datelor, iar benzile magnetice care erau generoase la acest capitol nu satisfăceau pentru regăsirea de informații, iar discurile magnetice erau de capacitate mică și aveau niște dimensiuni nepermis de mari.
Directorul Centrului de calcul al ASE era fostul meu profesor inginerul doctor Valeriu PESCARU, cel care schimbase filosofia cercetării de acolo, orientând-o spre contracte care aduceau bani pentru ASE și bani sub forme de prime barosane cercetătorilor din Centrul de calcul. Țin minte că și eu am câștigat bani frumoși ca prime din contracte, chiar și după ce am trecut la catedra de Cibernetică Economică, dar am continuat să lucrez la contractele de cercetare. În acest context, am avut șansa să intru în echipa care dezvolta implementarea sistemului BOMP al IBM la Întreprinderea de anvelope Danubiana. Am învățat foarte multe lucruri. Vedeam cum programatori cu mare experiență veneau să se lumineze de la Margareta PENCEA, care știa baze de date din facultate, dar și de la cursurile de instruire ținute de specialiștii de la IBM veniți din USA în Centrul de calcul al ASE. Când o delegație din Centrul de calcul a plecat în Elveția la Geneva pentru un curs de specializare, din acea delegație printre numele foarte amri de programatori din laboratoarele Centrului de calcul, a mers și Margareta PENCEA, ceea ce arăta că este acel specialist de care cercetarea în baze de date avea mare nevoie.

Am apreciat-o foarte mult pe Margot, cum îi spuneam noi, cei care o cunoșteam și lucram cu ea. A publicat articole. A șinut cursuri și seminarii studenților din Facultatea de Cibernetică. După Revoluția din 1989 Centrul de calcul al ASE a luat-o la vale și lipsa contractelor provenite din industria aflată în disoluție, a făcut ca activitatea să se restrângă drastic. Am reîntâlnit-o pe Margareta PENCEA pe Facebook unde suntem prieteni și discutăm ca doi pensionari cu ștate vechi. Eu rememorez vremurile când Margareta PENCEA la biroul ei de la fereastră de la sala 2316 scria programe și dădea consultanță colegilor, căci era singura care știa multe despre bazele de date moderne și avea practică multă în spate.

(22 ianuarie 2023)

CSIE'50 - baza de date a profesorilor

Când prin anii ' 80 la o expoziție organizată pe holurile clădirii din Dorobanți a Facultății de Cibernetică am văzut sub sticlă un brevet pe software, m-am minunat. Era vorba de o aplicație de realizare a bazei de date a profesorilor sin sistemul educațional din țara noastră. Era un produs de concepție românească 100%. Eu știam cu exactitate ce și cum, dar acolo a funcționat cu exactitate ceea ce era în bancul acela cu asistentul universitar. Asistentul merge la profesorul său și-i spune că a scris un articol și vrea să-l publice. Profesorul merge la decan și-i spune că a scris un articol și vrea să-l publice. Decanul merge la rector și spune că a scris un articol și vrea să-l publice. Rectorul se uită la articol, este de acord. Spune că sunt prea mulți autori și propune să fie scos din lista de autori chiar asistentul universitar.

Acolo erau mulți coautori ai proectului, software și algoritmi, în frunte cu directorul Centrului de Calcul, bineînțeles, care cred numai că doar îi încurajease, căci algoritmi și scriere de texte sursă nu avea el habar. Era în listă și șeful de sector, mă rog, pentru asistență și pentru că suferise în tăcere cu echipa. dar echipa era prea numeroasă și mulți de acolo cam lipseau. Știu că din echipă făceau parte Gabriel Diaconescu, care era și creierul întregii construcții, Manole Velicanu, Mircea Magda, Liviu Toma, Viorica Ștefănescu, Margareta Pencea, Vasile Ionescu. Mai ar trebui amintiți aici și cei care au lucrat la încărcarea celor peste 400.000 de articole în baza de date. Știu că la o vizită a mea la Oficiul de calcul din Ministerul Educației și Învățământului, prieteneul meu Ion Marcu și șeful lui Virgil Chichernea, cel care mai târziu a devenit profesor de informatică la Universitatea Româno-Americană, mi-au arătat că merge și eu am verificat după o cheie, regăsind datele ce defineau activitatea soției mele, profesoară de fizică la o școală generală din București. M-a uimit nivelul de detaliere care era acolo. Cred că fără efort s-ar fi introdus și numărul de la pantofi, că prea multe se găseau în descrierile acelea. În plus, uimea după câte criterii se regăseau și se selectau articolele acolo. Am verificat cu data de naștere a mea și mai știam încă doi profesori, care mi i-a arătat aplicația, ceea ce arăta că datele erau complete și corecte, ceea ce era mare lucru în acele vremuri.

Acum se vorbește de baze de adte de milioane de înregistrări, dar surprizele sunt destul de bizare, dacă mă gândesc la generarea de chei unice, care sunt de fapt chei duble. Știu o cântăreață, care la decesul într-un accident, s-a văzut că avea cnp comun cu al altei persoane. Și am mai văzut și altceva, chiar despre mine o operatoare mă acuza că nu-mi știu adresa, dar ea nu avea baza de date actualizată, căci din 1987 până în 2001 numele străzii din Dumitru Petrescu cel comunist, devenise Turnu Măgurele. Nu mai sciu nimic că mă supăr și nu vreau, dar baza de date a profesorilor era prea frumoasă pentru a rezista unor micimi inerente și mioritice, căci de conversie nu a fost vorba. dacă cineva vrea mai multe detalii, le va găsi în lucrarea elaborată de un grup format din G.Diaconescu, M.Velicanu și alții, intitulată  Sistemul de regăsire MUSCEL –faciltăţi şi restricţii, prezentată  la a 5-a Consfătuirea MEI de la Timişoara 26 iulie 1982, care cred că se găsește într-un volum, măcar multiplicat pe undeva.

(25 martie 2017)