Înmormântările ca spectacol Tv

Este mană cerească pentru televiziuni câ mai moare careva dintre persoanele publice, fie politicieni, fie oameni de artă, fie interlopi. Televiziunile:
- au texte standard,
- folosesc crainici care au voce gravă,
- montează care de reportaj, 
- transmit în direct priveghiul,
- parcurg traseul spre cimitir,
- iau interviuri oricui se vrea la tv,
- își ocupă spațiul de emisie.
Reporteri Tv se fac pentru câteva zeci de minute cioclii de profesie, cu voce gravă, cu vorbe potrivite momentului, gata să surprindă lucrurile de senzație. Încă televiziunile dau dovadă de decență că nu-l arată pe mort, deși uneori mai scapă imagini cu chipul celui decedat. Știm că televiziunile fac rating din. crime, violuri, violență, hoții, pușcăriași, accidente. Acum își asigură rating din morți și ritualurile ce preced înmormântarea căci persoanele sfâșiate de durere impresionează. Îmi amintesc cum o jurnalistă idioată îl întreba pe Valentin CEAUȘESCU la ieșirea din capela unde fusese la căpătâiul surorii lui Zoia:
- Cum vă simțiți?
Așa ceva nu am mai auzit niciodată, dar asta nu înseamnă că nu voi mai auzi, căci este întrebarea pe care jurnaliștii și jurnalistele fără creier la purtător o pun din lipsă de profesionalism.

(30 iunie 2021)

Antena 3 un fel de OTV?

În copilăria mea am văzut înmormântărila televizor pentru:

- Ștefan Voitec;

- Gheorhe Ghirohiu-Dej;

- Leonid Brejnev.

Era un ritual foarte precis. Nu se vorbea mult. Era o muzică numită funebră. Un arctor numit Ludovic Antal vorbea și prezenta meritele marelui dispărut. Erau arătate convoaiele nesfârșite de popor muncitor ce venea să-și ia rămas bun. Mulți erau îndurerați, altii plângeau în hohote. Era de remarcat exactitatea cu acre la ora 12, când a douăsprezecea bătaie a orologiului se auzea, coșciugul cu corpul neînsuflețit era pus pe catafalcul din Piată, fie că se numea Piata Palatului, fie că se numea Piața Roșie. Se țineau discursuri și apoi cortegiul îl ducea pe mort acolo unde își dormea somnul de veci, un mausoleu sau în pământ după ritualul ortodox. La Brejnev am văzut că sicriul era coborât cu pânză albă în loc de frânghii. Fâșiile au fost mai scurte și i s-a dat drumul coșciugului de s-a auzit un huruit și o bubuitură surdă, până a ajuns la fundul gropii.

După aceea se termina totul.
posturile de televiziune OTV, iar acum Antena 3 și-au făcut un obicei de a transmite lungi etape din ceremoniile de înmormântare.

Azi 16 aprilie a fost transmis foarte mult din ceea ce a insemnat înmormântarea lui Fane Spoitorul. Accentul a fost pus pe opulență, pe obiceiuri și mai ales pe temerea unor conflicte între diferitele grupări care veniseră acolo să participe la ceea ce însemna conduderea pe ultimul drum a unui important personaj dintr-o anumită parte a societății.

Tot timpul s-a pus accent pe bogăție, pe dimensiunea evenimentului, pe întregul angrenaj dezvoltat în jurul a ceea ce a insemnat acest om în lumea din care a făcut parte.

S-a discutat mult despre tot felul de aspecte, inclusiv de a pune taxe acum pe luxul de la locul unde s-a organizat priveghiul și unde se va organiza pomana, lucruri indecenye zic eu în raport cu încărcătura mementului.

Este foarte interesant că televiziunile au capacitatea de a face transmisii în direct de la înmormântări, urmărind cu care mobile traseul până la cimitir și chiar filmarea îngropării proproiu-zise. Se umple li spațul de emisie și costurile per minute sunt foarte mici.

Mi s-a părut trist că fratele defunctului nu a participat la înmormântare, așa cum fiul altuia nu a fost lăsat să-și conducă mama pe ultimul drum undeva în Olt.
Este meritoriu că pe niciun post de televiziune nu s-a discutat despre cine a fost defunctul și care au fost fațetele mai întunecate ale existenței lui, dacă or fi fost așa cum s-a întâmplat cu alte ocazii.
De morți numai de bine!

(16 aprilie 2016)