ICR, ICR, ICR...

ICR sunt inițialele de la Institutul Cultural Român. Cândva ICR era în grădina președintelui, acum el este în grădina parlamentului. ICR era gândit astfel încât președintele să aibă posibilitatea să numească și el pe cineva:
- în fruntea instituției,
- ca directori în centrele din străinătate,
Cu timpul, ceea ce era nobil, așa cum era și normal aici în spațiul mioritic, s-a transformat într-un business aiuritor, de tocat bani, mulți bani pe chestii de-a dreptul bizare, care nu aveau nimic cu promovarea culturii românești în lume.
Au fost organizate expoziții de artă nereprezentative.
Au fost publicate volume de literatură nesemnificative.
Au fost organizate concerte fără valoare.
ICR nu mai reprezintă prin oamenii care lucrează acolo absolut nimic din ceea ce a fost definit inițial să reprezinte. Circulă pe Internet un filmuleț cu un nene audiat să devină director la centrul ICR din Lisabona, nene care a dovedit cu prisosință că nu merită deloc acel post, dar pe care comisia de selecție l-a acreditat șio cred că o fi și plecat acolo. Se știe că cine se aseamănă se adună. Comisia aceea nu are specialiști. Deci niște ageamii au ales un alt ageamiu și ICR se comportă cu nimic altfel decât cu ceeaq ce au oamenii de acolo să arate, adică nimic. Știu că la Londra o tanti s-a remarcat prin chiria foarte mare pe care o plătește statul român că trupul ei nu are cum să stea în alte condiții decât unele de standard foarte înalt, la câte idei puține are, din moment ce a strălucit prin nimicul absolut al scenei.

(07 februarie 2023)

1000 de oameni care m-au dezamăgit: Andrei MARGA

Andrei MARGA este un bărbat de 76 de ani.
Andrei MARGA este absolvent al Facultății de Filosofie și Sociologie de la Universitatea BABEȘ-BOLYAI din Cluj, promoția 1971.
Andrei MARGA a obținut titlul de doctor în filosofie la Universitatea BABEȘ-BOLYAI în 1976.
Andrei MARGA a fost ministrul învățământului în perioada 1997 - 2000.
Andrei MARGA a fost ministru de externe în anul 2012.
Andrei MARGA m-a dezamăgit pentru că a contribuit la deteriorarea învățământului cu acel program aiuritor 3 + 2 + 3 care chipurile flexibilizează formarea, dar care de fapt contribuie la decalificarea tinerilor care în loc să știe ceva și bine, se fac că știu ceva, dar de fapt nu știu mai nimic.
Andrei MARGA m-a dezamăgit că a fost turnător la securitate, căci nici nu i se dădea drumul să plece pe colo și pe colo dacă refuza să fie colaborator al acesteia.
Andrei MARGA m-a dezamăgit că ține lecții de moralitate unora, fără ca el însuși să fie un om de onoare, din moment ce reperele sale au fost volatile, nu are niciun drept să facă pe lupul moralist și să dea direcții exact acolo unde nu are căderea. Eu prefer un neica-nimeni care nu a colaborat cu securitatea, decât unul cu ștaif, care a colaborat cu securitatea și există o hotărâre judecătorească definitivă în acest sens.
Andrei MARGA m-a dezamăgit că nu a ieșit public ca un alt filosof care s-a jăluit lui CEAUȘESCU, să spună ce și cum cu securitatea, căci o greșeală recunoscută, este pe jumătate iertată.

Andrei MARGA m-a dezamăgit că s-a crezut veșnic în Universitate pe poziție de conducere, iar giumbușlucurile pe care le-a făcut pentru a mai rămâne acolo mulți ani după împlinirea vârstei de 65 de ani erau exagerate ca să nu spun grotești, ceea ce enerva pe colegii lui din UBB.

(17 septembrie 2022)

ICR, jucăria președinților României

Ca să nu-i lase pe președinții României ca simple elemente de decor, s-a hotărât la un moment dat înființarea Institutului Cultural Român - ICR, unde președinții să aibă posibilitatea de a-l numi pe director și împreună cu acesta să realizeze propagarea culturii românești în străinătate. Frumoasă idee, dar de la intenție până la implementare este drum lung și ICR  s-a dovedit o sursă de sinecuri pentru cei care roiau fie în jurul președintelui, fie în jurul directorului sau președintelui ICR.
printre cei care au condus ICR s-au numărat:

Augustin BUZURA

Horia Roman PATAPIEVICI

Andrei MARGA

Liviu JICMAN

ICR are filiale în străinătate, în mari orașe ale lumii precum Paris, New York, Londra, Madrid, Bruxelles, Roma, Viena, Tel-Aviv, Veneția, Praga, Lisabona, Budapesta, Berlin, Chișinău.

ICR are un buget din care plătește pe cei ce lucrează în România, pe cei ce lucrează în străinătate. În mod normal ar fi trebuit ca salariații ICR să nu fie doar simpli funcționari, ci să fie oameni cu preocupări culturale, inclusiv cu cunoștințe manageriale în domeniu. Așa cum s0au mișcat lucrurile mi-au dovedit că ICR a fost, este și va fi un ceva în care se consumă resurse, fără a se vedea rezultate spectaculoase, căci accesul la resurse nu este transparent și nici bazat pe criterii valorice autentice, ci pe criterii subiective, ca de exemplu, cine apucă, apucă, cine nu, fluieră a pagubă.

ICR trebuia să fie fermentul care ar fi trebuit să impună măcar un scriitor pentru premiul NOBEL, ceea ce nu s-a întâmplat, iar traducerile și publicațiile în cloaca dâmbovițeană funcționează după principiul nimeni nu este bun în afară de mine, exact cum se zice în spațiul carpato-danubiano-pontic, cum că toate femeile sunt curve, în afară de mama. Dacă cineva ar lua la bani mărunți jucăria numită ICR, ar trebui recuperați toți banii cheltuiți din 2004 și până acum, căci nimic relevant nu s-a produs acolo.


(30 iunie 2022)