Reparați șandramaua care stă să cadă?

Dacă vreți să reparați șandramaua care stă să cadă costurile vor fi imense și rezultatul va fi tot o șandrama care va sta să cadă. De aceea trebuie dărâmată șandramaua, făcut un plan pentru o nouă construcție și trebuie făcută fundație solidă și începută construcția, pe noi principii, căci o lume nouă se construiește după noi principii, cu oameni noi.

Nimic nu trebuie peticit. Nimic nu trebuie sprijinit pentru a nu se dărâma, ci trebuie luat totul de la zero și construit totul cu mână de meseriaș, aaș fel încât să avem o construcție care să dureze milenii, nu câțiva ani, cum ar crede unii, care sunt obișnuiți să facă lucruri de mântuială.


(29 august 2025)

Cercetătorul științific solitar și autodidact

Există probleme celebre nerezolvate și unele dintre ele chiar au premii în cazul în care va exista cineva care va oferi soluția ce va revoluționa știința. Motorul care funcționează cu apă chioară, este una dintre provocările care stau în fața celor ce vor să câștige un milion de dolari, cât este premiul oferit.
De aceea, peste tot în lume, există inventatori solitari, cum tot așa există cercetători științifici solitari.
Cercetătorul științific solitar este o persoană care:

- este dedicat muncii de unul singur,

- are un obiectiv bine definit,

- își definește o problemă de rezolvat,

- nu precupețește niciun efort,

- studiază fără întrerupere,

- are un nivel de exigență ridicat, 

- își pune mii și mii de întrebări,

- face sacrificii pentru rezolvarea problemei,

- are încredere că soluția este aproape,

- nu discută cu nimeni despre preocupările lui,

- ia măsuri în securizarea rezultatelor,

- își crează o lume a lui în care el e totul,

- nu crede în eșec și pentru succes sacrifică totul.

Nu este de mirare căci cercetătorul științific solitar este autodidact, pentru că el crede că problema asupra căreia se concentrează este problema lui și numai a lui, iar cei din jur dacă vor să discute ceva, el consideră că sunt rău intenționați și vor să-l demobilizeze și să-l abată din drumul său. Sunt foarte rare situațiile în care acest om găsește cu cale să discute despre munca lui și din start el se consideră a fi un neînțeles, miar cei din jur cu toții nu au alt obiectiv decât să-i saboteze munca și eforturile de a obține soluția la problema pe care doar el o cunoaște și pe care doar el a ajuns s-o înțeleagă. Am cunoscut un astfel de cercetător științific solitar și autodidact, care mi-a zis că a scris totul pe câteva pagini, le-a legalizat la un notar și le-a pus într-un plic, pe care și l-a trimis lui însuși, iar cei care vor deschide plicul peste ani și ani își vor da seama că el este cel care a făcut marea descoperire. Nu am aflat nici despre ce problemă era vorba, nici despre natura soluției și nici care ar fi beneficiarii acesteia.


(28 august 2025)

Cultura pelerinajelor

Pelerinajele sunt manifestări firești ale unor categorii de persoane, care urmăresc un obiectiv bine definit. În ultimul timp s-au înregistrat pelerinaje ale credincioșilor ortodocși la moaștele Sfintei Paraschieva, care va avea loc la Iași în zilele de 14 și 15 octombrie 2023. În octombrie va avea loc pelerinajul pentru cinstirea Sfântului Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureștilor, iar locuitorii orașului vor merge să se închine la racla cu moaște. Poporul român în marea lui majoritate este un popor credincios și pelerinajele, prin amploarea lor arată dimensiunea credinței pe care oamenii o nutresc față de Dumnezeu și de sfinții părinți care-i ocrotesc.

Așa cum este cultura bazată pe știință, tot așa există cultura oamenilor, bazată pe credința care le-a fost cultivată de părinți încă din fragedă copilărie, care continuă în tinerețe și care se adâncește o dată cu înaintarea în vârstă. Nu există nicio contradicție între cultura bazată pe știință și cultura pelerinajelor, unde omul credincios merge și se închină în fața raclelor cu moaștele unor sfinți.

Există unele abordări în care unii oameni, care se consideră ființe superioare, discută despre cei care merg la pelerinaje, care ocolesc lăcașuri de cult târându-se pe coate și pe genunchi. Ei nu știu că acei oameni au dat de un mare necaz pe care știința nu a fost în stare să-l rezolve și ei apelează la ultima lor șansă, puterea Celui de Sus pentru a se face o minune care să le rezolve marele lor necaz. Numai cine nu a trecut prin clipe de cumpănă maximă nu are capacitatea de a-i înțelege pe pelerini și de a avea empatie față de ei.

Știința are limitele ei, căci omul are limitele lui. Acolo unde se termină momentan știința, omul apelează la puterea lui Dumnezeu. Dacă știința avansează și limitele sunt împinse ceva mai departe, dincolo de acele limite își face simțită prezența nevoia de a apela la puterea divină. Această dinamică este permanentă și tot timpul există loc pentru producerea miracolelor prin știință acolo unde progresele acesteia și-au spus cuvântul și prezenta lor este cotidiană. Dincolo de puterea științei, omul așteaptă miracolele pe care numai Dumnezeu le va realiza, prin puterea credinței fiecăruia dintre noi.

(24 iulie 2023)

Arta dezinformării sau știința dezinformării?

Unii spun că dezinformarea este o știință. Alții spun că dezinformarea este o artă. În opinia mea, adevărul este undeva la mijloc, pentru că degeaba stăpânești teoria dezinformării citită dintr-o carte de știința dezinformării, dacă nu ai talentul să faci dezinformare astfel încât aceasta să fie un produs perfect, acceptat ca și cum ar fi o reflectare a realității exact așa cum realitatea s-a produs cu câteva ore sau zile înainte.

Dezinformarea și manipularea merg mână în mână, dar una este dezinformarea și alta este manipularea. Există manipulare prin dezinformare și există dezinformare pentru manipulare. Nu există nici dezinformare în sine și nici manipulare în sine, adică de dragul manipulării sau de dragul dezinformării.

Dezinformarea are rolul de a prezenta o realitate deformată sau o realitate creată, în vederea atingerii unui obiectiv. Se studiază grupul țintă și folosind tehnicile și metodele descrise în manualele de dezinformare este definit un mesaj care să se adreseze grupului țintă și care să-și atingă obiectivul stabilit.

Cel mai mult dezinformarea se urmărește ca fenomen și mai ales ca eficiență când este vorba despre războaie, căci părțile implicate în conflict, practică dezinformarea la scară foarte mare, atingând de multe ori dimensiuni grotești. Voi da un exemplu: presa de la începutul lui august 1944 vorbea despre succesele armatei lui ANTONESCU de pe front, dar realitatea era că Armata Roșie se apropia de București cu mare viteză. Jurnalele de film aveau imagini care să sublinieze tonul triumfalist ale crainicului care citea un text extrem de bine ticluit. Populația era dezinformată. 

Televiziunile sunt instrumentul de dezinformare cel mai la îndemâna oricui își permite să plătească minutul de emisie. Acum mulți ani o soprană a fost huiduită la Scala, dar la televiziune s-a dat un mare succes, folosind secvențe filmate dintr-un alt spectacol. Un ochi avizat își dădea seama că e dezinformare, căci cortina nu era de la Scala.

(26 aprilie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Sabina FLORICA

Sabina FLORICA mi-a fost profesoară de chimie în clasa a VIII-a de liceu. În vremea mea, școala generală avea șapte clase, liceul era pentru clasele a VIII-a la clasa a XI-a. Sabina FLORICA știa chimie, dar nu orice fel de chimie, ci chimia care-mi plăcea mie, chimia pe care eu o înțelegeam. Nu mi-a plăcut niciodată să memorez ceva. Profesoara de chimie Sabina FLORICA a predat chimie așa cum am vrut eu, logic și nu trebuia să memorez nimic, pentru că totul era o construcție logică. Ea făcea acest lucru, pentru că la rândul ei nu memorase chimia, căci chimia este o știință și știința nu se memorează și nu se recită ca pe o poezie.

După clasa a VIII-a am avut la chimie profesoară care nu mi-a plăcut cum predea și m-a făcut să am lehamite de această știință pe acre începusem s-o iubesc, căci o vedeam ca pe o construcție cu cap și coadă, cu o logică a ei, adică ceva rațional, frumos, interesant și de luat în calcul pentru o carieră viitoare.

Deși era în primul ei an de profesorat, Sabina FLORICA venea în fața noastră sigură pe ea, cu lecția învățată. Spun lecția învățată și prin aceasta înțeleg structură, vocabular, economia de vorbe, experiențe, ca totul să meargă asemeni unui ceas elvețian cu maximă precizie. Lecțiile de chimie ale lui Sabina FLORICA nu erau vorbărie, nici ceva de urmărit cu degetul în textul manualului ca pe promterul din studiourile TV de azi, ci erau ceva viu, adaptat la clasa din care eu făceam parte, pentru că Sabina FLORICA inteligentă fiind, ne citea și adapta predarea la ceea ce eram noi, căci nu vroia să ne piardă, noi să căscăm și în final să nu mai înțelegem nimic.

Pe o scară de la 1 la 10, acum după atâția ani, îi acord lui Sabina FLORICA nota 10 cu felicitări!


(29 ianuarie 2023) 

Oamenii nepotriviți, ignoranți și tâmpiți, ocupă locuri nepotrivite

Se știe că există o teorie a codificării.
Cine are treabă cu acordarea de numere, trebuie s-o stăpânească.
Am văzut câți nepricepuți  au fost cei care au construit numerele de la mașini, căci s-au găsit în situația nefericită că nu mai aveau ce numere să dea numere, dacă nu treceau de la B-xx-ZZZ la B-xxx-ZZZ. Tot așa s-a pus problema și cu numerele de telefon când a explodat din punct de vedere tehnic capacitatea de a acorda posturi de telefon.

Cei ce nu cunosc teoria codificării sunt puși în situația de a improviza.
Este foarte rău căci ceea ce lor lise pare OK, nu e OK.
Cel mai dramatic este faptul că nu se știe teoria codificării la acordarea numerelor de la case, de la blocuri. În București există situații de-a dreptul enigmatice, în care anumite blocuri sunt identificate doar de cei acre s-au confruntat cu problema găsirii lor, căci acele blocuri se află unde nici prin minte nu-ți trece,

Există tehnici de a structura coduri încât să nu apară ruperi de secvențe dacă apar situații noi, căci a introduce acel BIS, cu siguranță arată că regula este proastă, iar tehnica de codificare este neadecvată. oricum, mulți nu au aplecare spre a învăța lucruri noi. Răul a fost făcut și a se trece la o nouă codificare este deja o catastrofă. Îmi aduc aminte că s-a modificat strada Dumitru PETRESCU în Turnu Măgurele, nu s-a produs actualizarea și mi s-a reproșat că nu știu unde stau, căci operatorul nu concepea că baza sa de date nu e actualizată, deci greșeala e la el.



(06 februarie 2022) 

Cariera de slugă

Cariera de slugă este cu mult mai mult decât o carieră, căci meseria de slugă nu este laîndemâna oricui, pentru a fi slugă trebuie:
- talentul de a zâmbi în orice moment,
- inspirație de a spune exact ceea ce place,
- lipsa respectului de sine,
- capacitatea de a fi preș,
- acceptarea umilințelor în public,
- ideia de a avea tot timpul un stăpân,
- puterea de a sta cu privirea în pământ,
- reprimarea acceselor de mândrie,
- modelarea stărilor după stăpân,
- anularea oricărei urme de personalitate.

Cariera de slugă perfectă este una de succes dacă și numai dacă stăpânul este de maximă mulțumire prin tot ceea ce sluga face pentru el. Sluga model este aceea care se evidențiază față de celelalte slugi prin:
- reacții,
- soluții,
- laude,
- promptitudine,
- devotament,
- viteză,
- zâmbet,
- miere,
- inițiativă,
- intuire.
Am văzut oameni onorabili care datorau cariera lor doar prin comportament de slugi, ceea ce se vedea în momentele în care relaționau cu stăpânii lor, care îi puneau în situațiile cele mai jenante, iar acei oameni onorabili se conformau fără să crâcnească. Am văzut pe al doilea om al județului dansând din buric, la bustul gol pe o masă la comanda celui mare venit de la București.

În ziua de azi se vorbește foarte mult despre carieră și în cazul slugilor. Toată lumea visează să facă o carieră, bineînțeles de succes, chiar și în cazul slugilor, căci există diferență între sluga oarecare și sluga perfectă. În opinia mea, a face o carieră de slugă înseamnă:

- a învăța la o școală simultan cu diferite discipline, comportamentul de slugă față de profesori,

- a profesa o meserie ca angajat al unui stăpân pentru a face numai ce stăpânul cere,

- a avea succes pe care îl transferă necondiționat stăpânului,

- a-l face să strălucească pe stăpân prin ceea ce face sluga, spunând că meritele nu-i aparțin,

- a fi mulțumit numai atunci când își mulțumește stăpânul,

- a fi recunoscut ca slujindu-și stăpânul în mod exemplar, de către celalte slugi mai ales, 

- a fi solicitat exact acolo unde tot ceea ce este nasol pentru stăpân este preluat de slugă zâmbind.

Cariera de slugă se construiește cu trudă și cu lacrimi. Cariera de slugă presupune un obiectiv realist legat de modalitatea de a parveni, nu neapărat prin muncă cinstită. Cariera de slugă presupune resurse disponibile oferite de stăpân discreționar. Cariera de slugă înseamnă autoevaluare însoțită de răzbunare cruntă când stăpânul își pierde puterea. Cariera slugii necesită sacrificii la capitolul mândrie, demnitate și credință. Cariera de slugă nu înseamnă autodistrugere acceptată voluntar.
Cariera de slugă este o chestiune extrem de mult discutată, fără ca mulți să înțeleagă despre ce este vorba. Foarte mulți mimează interesul pentru cariera de slugă, fără a-și da osteneala în vreo direcție. Lipsa de realism duce spre ratări dintre cele mai jenante și spre regrete dureroase, dar slugile de cele mai multe ori cad în picioare căci mulți dintre stăpâni au defectul de a fi creduli.

(28 martie 2018)

Cariera de cântăreț

Cariera de cântăreț este lucrul la care se gândersc și cei cu voce, dar mai ales cei care nu prea au voce, deși își doresc să apară în convcerte. Am auzit că sunt televiziuni care pentru 300 de lei permit difuzarea de clipuri, chiar dacă interpreții sunt de o stupiditate strălucitoare. Din 1.000 de solițti din anul 2000 doar vreo 30 mai apar după 2015 și peste alți 25 de ani din cei 1.000 se va mai auzi de cel mult 5. Așa este viața. Sunt unii care apar ca meteoriții și se sting tot așa de repede. 

În ziua de azi se vorbește foarte mult despre carier de cântăreț. Există:
- cântăreți de folk,
- cântăreți de muzică populară,
- cântăreți de jazz,
- cântăreți de operă,
- cântăreți de operetă,
- cântăreți de muzică pop,
- cântăreți de muzică lăutărească,
- cântăreți de manele,
- cântăreți de rock,
- cântăreți de muzică lălăită,
- cântăreți de muzică de petreceri,
- cântăreți de muzică bisericească.
Pentru a fi cântăreț trebuie voce, ureche muzicală și talent.
Pentru a fi un mare cântăreț trebuie ceva special și repertoriu.
Toată lumea visează să facă o carieră de cântăreț de succes care să apară în fața a zeci de mii de spectatori care să-l ovaționeze pentru cum s-a produs pe scenă, bineînțeles  succesul să fie uriaș. În opinia mea, a face o carieră înseamnă:

- a învăța o școală de muzică pentru a cânta după note și nu după ureche,
- a avea cultură nu numai muzicală, dar pentru a ști muzică în profunzime,

- a profesa o meserie și a cânta în auxiliar dacă nu a început cu cîntatul din fragedă pruncie,

- a avea succes la neamuri, la colegi, la colectivități mai mari și apoi la publicul larg,

- a străluci în orice moment prin ceea ce cântă, cum se mișcă pe scenă și prin diversitate și rezistență,

- a fi parțial mulțumit de ceea ce a făcut, dar mai ales a mulțumi pe spectatori,

- a fi recunoscut pe stradă dar și fără a fi văzut, doar după voce, 

- a fi solicitatsă cânte în spectacole, la televiziuni dar și la evenimente private.

Cariera de cântărețse construiește. Cariera presupune un obiectiv realist. Dacă vede că este pentru operă, operă să facă. Dacă vede că este de jazz, jazz să facă. Trecerile de colo-colo sunt neproductive. Cariera presupune resurse disponibile, adică voce, volum, timbru, ureche și talent cu carul. Cariera înseamnă autoevaluare notă cu notă pentru a vedea ce nu a mers bine, ca să se ajungă la perfecțiune. Cariera înseamnă autocorecție și exigență, fără suprasolicitare a instrumentului numit voce, care dacă se pierde, pierdută este. Cariera presupune efort. Cariera necesită sacrificii enorme, dar bine dozate pentru a fi mereu în formă. Cariera de cântăreț înseamnă dăruire și ardere continuă la cele mai înalte cote. Cariera nu înseamnă epuizare. Cariera nu înseamnă depășirea limitelor, căci apar momente penibile, mai ales dacă sunt în public duc la prăbușirea ireversibilă a carierei. Cariera nu înseamnă invidie, lucru foarte greu de realizat într-o lume în care lupta este acerbă căci supremația presupune prea puține locuri în față. Cariera de cântăreț nu înseamnă autodistrugere, ci conservare.

(28 martie 2018)

Cariera de succes

Cariera de succes este tot ceea ce-și dorește un tânăr. Numai că o carieră de succes trebuie construită pas cu pas, prin muncă asiduă, dăruire și perseverență. Nimic nu pică din cer, mai ales când este vorba de o carieră unde există produse făcute de cineva și consumatorii acestor produse.

În ziua de azi se vorbește foarte mult despre cariera de succes, mai ales că apar situații în care succesul facil ia mințile multor tineri. Toată lumea visează să facă o carieră de succes, bineînțeles de succesmare, căci nimeni nu se mulțumește cu un succes mic. În opinia mea, a face o carieră de succes înseamnă:

- a învăța foarte bine la o școală unde respectul pentru carieră este sfânt,

- a profesa o meserie,

- a avea succes încă de la început prin talentul cu care tânărul este dăruit de natură,

- a străluci doar ca rezultat al talentului nu este suficient, ci trebuie multă muncă,

- a fi mulțumit este exact ceea ce nu trebuie să se întâmple, căci succesul presupune perfecționism,

- a fi recunoscut nu de neamuri, ci de cei exigenți de meserie, care sunt și obiectivi, 

- a fi solicitat, dar nu într-atât încât să apară uzura care este ireversibilă.

Cariera de succes se construiește în timp, cu răbdare și cu perseverență. Cariera de succes presupune un obiectiv realist, bine definit și urmat fără abatere. Cariera presupune resurse disponibile în afară de talent, căci fără bani mulți este greu să se construiască o carieră unde nu apar specialiștii autentici care să-l instruiască pe tânăr, în afara exercițiului individual. Cariera înseamnă autoevaluare, măsuri ferme de perfecționare. Cariera înseamnă autocorecție. Cariera de succes presupune efort constant, ritmic și încurajări. Cariera necesită sacrificii pe care cei din jur nu au habar să le evalueze și mai ales să le aprecieze. Cariera înseamnă dăruire totală. Cariera nu înseamnă epuizare, căci exagerările sunt erori de neiertat și au consecințe dintre cele mai grave. Succesul îi îmbată pe unii și succesul îi pierde pe toți cei care nu știu să-l gestioneze cu cap. Cariera de succes nu înseamnă în niciun caz depășirea limitelor. Cariera nu înseamnă invidie, ură și sabotarea adeversarilor. Cariera nu înseamnă autodistrugere prin acțiuni nesăbuite sau prin excese negestionate corect.
Cariera de succes este o chestiune extrem de mult discutată, fără ca mulți să înțeleagă despre ce este vorba. Foarte mulți mimează și succesul și  interesul pentru o astfel de carieră, fără a-și da osteneala în vreo direcție corectă a înțelege riscurile și mai ales eforturile. Lipsa de realism în proiectarea carierei de succes duce spre ratări dintre cele mai jenante și spre regrete dureroase.

(28 martie 2018)

Cariera de culturist

Cariera de culturist este îmbrățișată de numeroși tineri, dar numai foarte puțini dintre ei ajung să o urmeze până la capăt, adică să se pregătească și să meargă în concursuri mari și să se situeze pe podiumuri la premiere sau să devină campioni.

În ziua de azi se vorbește foarte mult despre carieră în culturism, dar se pune accent pe ideia de trainer personal, pornind din start spre obținerea de performanțe individuale ale celor antrenați și mai puțin pe formarea de culturiști cu care să se mearcă în competiții de specialitate.. Toată lumea visează să facă o carieră de trainer, dar cel mai grozav este ca această carieră să urmeze celei de culturist de concursuri, căci un culturist adevărat va fi cu mult mai convingător decât unul pregătit teoretic de laborator. Culturistul care a mers în competiții, este bineînțeles un trainer de succes, pentru că eș știe și teorie, dar este tobă de practică. Acest lucru se vede pe el.. În opinia mea, a face o carieră în culturism înseamnă:

- a învăța carte la o școală, după care se va merge la sala de forță pentru antrenamente bine gândite,

- a profesa o meserie din care se câștigă bine pentru că acest sport este costisitor,

- a avea succes în ideia de a face progrese importante bazate pe muncă, dietă și disciplină,

- a străluci în competiții precedate de cicluri de pregătire epuizante,

- a fi mulțumit de rezultatele obținute ca pre,isă a eforturilor viitoare pentru a merge în competiții,

- a fi recunoscut de arbitrii dar și de ceilalți concurenți ca fiind foarte bun, 

- a fi solicitat să participi la concursuri și la acțiuni de promovare de suplimente,
- a avea o strategie clară despre activitatea post-competițională de trainer certificat.

Cariera de culturist se construiește cu multă muncă, cu disciplină strictă și respectând o dietă clară, optimă. Cariera presupune un obiectiv realist care depinde de munca depusă dar și de zestrea genetică proprie. Cariera de culturist presupune resurse disponibile și aici mă refer la resursa timp, la resursa bani și la resursa voință care este cea mai importantă. Cariera înseamnă autoevaluare cu măsurători, în oglindă și cu cântarul. Cariera de culturist înseamnă autocorecție la antrenamente și la comportament pentru a duce pregătirea în direcția cerută de standardele de performanță ale concursurilor. Cariera presupune efort și voință. Cariera de culturist necesită sacrificii, pentru că ea se suprapune cu cea mai bună perioadă din viața unui tânăr, în condițiile în care tentațiile sunt foarte mari, mai ales atunci când sportivul apare în colectivități și expune rezultatele muncii lui.. Cariera înseamnă dăruire. Cariera nu înseamnă epuizare, ci lucru științific, respectând reguli pe care culturistul le găsește în literatura pe care o citește din cărți sau de pe Internet, în niciun caz, după lucrul empiric, după ureche. Cariera nu înseamnă depășirea limitelor fără sens, doar de a ajunge undeva cu orice preț, pentru că au fost și situații în care excesele au fost fatale unor sportivi. Cariera nu înseamnă invidie și nici a arunca vina pe alții pentru propriile insuccese, ci a vedea cauzele și nu efectele ratărilor, pentru a ști cum trebuie pornită pregătirea pentru următorul concurs. Cariera nu înseamnă autodistrugere prin folosirea de substanțe interzise, căci aceasta înseamnă excludere.
Cariera de culturist este o chestiune extrem de mult discutată, fără ca mulți să înțeleagă despre ce este vorba, căci nu aspectul este esența, el este rezultatul. Foarte mulți mimează culturismul și  interesul pentru carieră, fără a-și da osteneala în  direcția pregătirii performanței adevărate. Lipsa de realism duce spre ratări dintre cele mai dezarmante și spre regrete dureroase. Culturismul este un sport costisitor și nivelul la care s-a ajuns presupune abordare interdiciplinară.

(28 martie 2018)

Cariera de fotbalist

Cariera de fotbalist este extrem de atractivă deoarece fotbaliștii:

- câștigă foarte mulți bani,

- joacă în fața a zeci de mii de spectatori,

- sunt adevărate vedete,

- există imaginea câștigului ușor,

- viața lor este trepidantă,

- foarte buni devin idoli.

Prea puțini știu:

- câte sacrificii fac fotbaliștii,

- că este o muncă de mare uzură,

- că viața de fotbalist este extrem de scurtă,

- despre riscurile la care se expun sunt enorme,

- că gloria lor este trecătoare,

- că a fi mare fotbalist înseamnă mare talent.

În ziua de azi se vorbește foarte mult despre cariera de fotbalist și mulți puști își doresc să devină un fel de Messi, un fel de Ronaldo sau un fel de Tătărușanu.. Toată lumea visează să facă o carieră de fotbalist, bineînțeles de succes. În opinia mea, a face o carieră înseamnă:

- a învăța o școală unde se face fotbal la orele de sport și există teren de fotbal,

- a profesa fotbalul ca pe o meserie ca oricare alta, cu dăruire și mai ales cu seriozitate,

- a avea succes pe teren, bazat pe nenumărate ore de antrenament epuizant,

- a străluci prin execuții tehnice, prin sprint și prin imaginație,

- a fi mulțumit pentru ceea ce faci, dar în niciun caz automulțumit și autosuficient,

- a fi recunoscut de coechipieri, manager, de patron  și de antrenporpentru valoarea de pe teren, 

- a fi solicitat să joci în echipa națională sau în echipe mari din Europa.

Cariera de fotbalist se construiește cu trudă, ambiție și cu o strategie pe termen mediu. Cariera presupune un obiectiv realist, strict dependent de calitățile fizice și de talentul înnăscut. Cariera presupune resurse disponibile, mai ales inteligență și performanță fizică. Cariera de fotbalist înseamnă autoevaluare pentru a corecta orice eroare din jocul precedent. Cariera înseamnă autocorecție bazată pe autoexigență de înalt nivel. Cariera de fotbalist presupune efort, disciplină și mai ales un mod conștient de a vedea ziua de mâine. Cariera necesită sacrificii, căci strălucirea pe teren nu înseamnă a fi gras, nu înseamnă a gâgâi, nu înseamnă a temporiza din lipsă de resurse sau a fi depășit de sarcinile postului. Cariera înseamnă dăruire. Cariera nu înseamnă epuizarea de dinainte de meci, ci muncă pe teren în cele 90 de minute până la epuizare. Cariera de fotbalist  înseamnă depășirea limitelor pe teren și nu în afara lui prin baruri și cu femei. Cariera nu înseamnă invidie, ci lucru în echipă, respect necondiționat purtat colegilor și disciplină conștientă. Cariera nu înseamnă autodistrugere prin beții, nopți nedormite și droguri. cariera de fotbalist presupune a urma modele adevărate și nu falsuri care nu duc niciunde.
Cariera de fotbalist este o chestiune extrem de mult râvnită de puștime și de părinții foarte ambițioși, fără ca mulți să înțeleagă despre ce este vorba, mai ales că dintr-o sută de începători fac carieră doi-trei, iar din 100.000 de jucători pe teren unul-doi devin mari fotbaliști. Foarte mulți mimează interesul pentru cariera de fotbalist, fără a-și da osteneala în vreo direcție, mai ales în ceea ce privește munca la antrenamente.. Lipsa de realism duce spre ratări zgomotpase dintre cele mai jenante și spre regrete dureroase. În fotbal apar prea mulți ratangii, prea mulți care ies din fotbal înainte de a intra..

(28 martie 2018)

Cariera de ...

Cariera de student

Cariera de politician

Cariera de borfaș

Cariera de profesor

Cariera de informator

Cariera de programator

Cariera de doctor

Cariera de amant

Cariera de escroc

Cariera de turnător

Cariera de ofițer

Cariera de avocat

Cariera de burlac

Cariera de pianist

Cariera de dirijor

Cariera de actor

Cariera de cântăreț

Cariera de slugă

Cariera de succes

Cariera de model

Cariera de arhitect

Cariera de fotbalist

În ziua de azi se vorbește foarte mult despre carieră. Toată lumea visează să facă o carieră, bineînțeles de succes. În opinia mea, a face o carieră înseamnă:

- a învăța o școală,

- a profesa o meserie,

- a avea succes,

- a străluci,

- a fi mulțumit,

- a fi recunoscut, 

- a fi solicitat.

Cariera se construiește. Cariera presupune un obiectiv realist. Cariera presupune resurse disponibile. Cariera înseamnă autoevaluare. Cariera înseamnă autocorecție. Cariera presupune efort. Cariera necesită sacrificii. Cariera înseamnă dăruire. Cariera nu înseamnă epuizare. Cariera nu înseamnă depășirea limitelor. Cariera nu înseamnă invidie. Cariera nu înseamnă autodistrugere.

(28 martie 2018)

carieră, muzică, informatică, sport, inginerie, artă, știință, ciclu, autoevaluare, corecție

Savantul fulger

Și despre cercetătorii științifici de azi sau despre savanții de ieri se spun multe lucruri. Cert este faptul că sunt situații în care unii oameni se nasc, produc o ideie, după care dispar. Îl am exemplu pe marele matematician Évariste GALOIS, cel a descoperit una dintre cele mai speciale teorii ale algebrei moderne legate de grupurile care-i poartă numele. El a decedat în urma unui duel la vârsta de 20 de ani. 

Fizicianul Chandrasekhara VENKATA RAMAN a descoperit ceea ce știința recunoaște sub numele de efectul RAMAN, când acesta avea 40 de ani. Tot cam în aceeași perioadă a venit și cu teoria spectroscopiei ce-i poartă numele. El a trăit 82 de ani, dar apogeul carierei se înregistrează undeva la perioada de mijloc a vieții, perioada raportată la întreaga viață, este asemănătoare unui fulger.

Tot în domeniul fizicii, marele Albert EISTEIN a produs teoria sa revoluționară legată de relativitate la vârsta de 26 de ani. El a trăit 76 de ani, dar ideia genială gravitează în jurul articolului Zur Elektrodynamik bewegter Körper publicat în 26 septembrie 1905. Scânteia aici trebuie localizată, generalizările venind natural de aici.

Și la noi, Ștefan ODOBLEJA a publicat la Paris în anii 1938 și 1939 când acesta avea 36 de ani lucrarea în două volume Psychologie consonantiste, el fiind precursorul ciberneticii. De asemenea, Nicolae PAULESCU a descoperit pancreina, iar în lucrarea publicată în 1921, dar și în brevetul obținut în 1922 legat de prepararea acesteia, a pus bazele a tot ceea ce medicina modernă identifică sub numele de insulină.

este adevărat că savanții care au trăit ani buni după marile lor descoperiri s-au bucurat de recunoașterea confraților lor, dar trebuie spus că asemeni fulgerelor, ceea ce ei au făcut, luminează universul științific și ghidează dezvoltarea în continuare a teoriei și practicii.

(17 martie 2018)

Știința culturismului

Am scris de mai mult timp că există o știință a culturismului, lucru care se vede la marile competiții de culturism din întreaga lume, ceea ce înseamnă că epoca empirismuluim în culturism sau culturismul empiric au apus demult. Cine a înțeles, a înțeles și rezultatele se văd, iar cine nu a înțeles, de asemenea, rezultatele cu caracter provincial se văd și ele.

În primu rînd, când se vorbește despre știința culturismului se are în vedere aspectul interdisciplinar, căci industria suplimentelor este de fapt biochimie aplicată, antrenamentele au la bază studii de medicină a mecanicii musculare, iar eficientizarea muncii culturistului are ca fundament echipamentele cibernetizate de la sală, cu rol activ de asistare.

În al doilea rînd, când se vorbește despre știința culturismului, se are în vedere acumularea de experiență care se produce de câteva zeci de ani, concretizată prin culegere de date despre foarte multe aspecte legate de activitatea sportivilor, programele lor, suplimente utilizate, diete, structuri de antrenamente, dar și de măsurătorile ce vizează rezultatele obținute de sportivi vizând greutate și nenumărate circumferințe, toate prin constituirea de serii de timp cât mai complete.

În al treilea rînd, când se vorbește despre știința culturismului, se are în vedere definirea particularităților fiecărui sportiv astfel încât pornind de la un moment de start și de la un set de programe de derulare a antrenamentelor să se ajungă la un anumit stadiu al rezultatelor, astfel încât să se contureze latura deterministă a pregătirii sportivilor și să scadă importanța hazardului în ciclurile de pregătire, mai ales atunci când este vorba de accidente cu efecte ireversibile.

În al patrulea rînd, când se vorbește despre știința culturismului, se are în vedere analiza diferențelor dintre teorie și practică pentru a se face corecțiile care se impun și pentru a se înregistra progrese notabile, demne de utilizarea unor tehnologii moderne de pregătire, fundamentate științific, cu folosirea de modele matematice complexe și a produselor software adecvate. Este de notat că o astfel de abordare impune ca atât antrenorii cât și culturiștii să folosească laptop sau tabletă unde să facă înregistrări și cu o periodicitate bine stabilită să treacă la analiza rezultatelor și la efectuarea de

corecții care să crească eficiența muncii lor.

În al cincilea rînd, când se vorbește despre știința culturismului, se are în vedere îndepărtarea de așa-zisele miracole care fac dintr-un om cu dezvoltare normală un culturist de paradă, pe termen scurt și de neluat în considerare în raport cu exigențele competiționale.

În al șaselea rînd, când se vorbește despre știința culturismului, se are în vedere tratarea distinctă a fiecărui sportiv în parte pornind de la caracteristicile fiecăruia de la momentul To de start, astfel încât folosind știința culturismului să se prognozeze nivelurile caracteristicilor fiecărui sportiv în parte la un moment final Tf, definit ca număr de luni sau număr de săptămâni.

În al șaptelea rînd, când se vorbește despre știința culturismului, se are în vedere scrierea de articole și de cărți pe acestă problematică numai după efectuarea unor studii sisntematice și complete. În același timp se are în vedere formarea de specialiști care să ducă la cluburi abordările moderne, eficiente și să-i facă pe sportivi să se circumscrie unor abordări în care teoria se îmbină cu practica, unde elementele cantitative permit determinarea salturilor calitative, salturi care în final duc cu certitudine spre treptele podiumurilor de concurs.

Acum în anul 2017 lumea trebuie să înțeleagă că a trecut de mult epoca entuziasmuluim în care culturismul era un meșteșug, așa cum alchimia era în Evul Mediu, în care fiecare făcea ce credea el de cuviiință și maestrul avea secretele numai de el știute și le împărtășea cum credea el și mai ales cui credea, căci se considera deținătorul formulei de succes.

Acum, cu un culturist lucrează o echipă complexă, în care se află medici, informaticieni, instructori sportivi specializați, nutriționiști, masori și multe alte meserii cărora am fi tentați să nu le acordăm atenție, dar care sunt esențiale. Aici voi mai aminti maestrul de dans, maestrul de mișcare scenică,hair stylist-ul, makeup stylist-ul și de ce nu specialistul care îl pregătește pe culturist să facă față presiunii concursurilor, adică psihologul. Bineînțeles că toate au costuri de neneglizat, dar performanța fără metode și tehnici științifice moderne și fără o susținere financiară adecvată, nu există cu adevărat.

(21 septembrie 2017)

Culturismul științific

După anul 2000 se vede cu ohiul liber că sportul acesta, cunoscut cândva prin lupta sportivului cu el însuși pentru a-și învinge limitele, a devenit un business dar în același timp o știință datorită:

• dezvoltării unei industrii de suplimente;
• existenței a nenumărate măsurători și a data analysis;
• constituirea unor subdomenii în medicină, chimie și biologie;
• inventarea a nenumărate tipologii de echipamente;
• modelării proceselor care se derulează pe tot ciclul de pregătire;
• personalizării riguroase a programelor de antrenament;
• adâncirea specializării în sala de forță;
• diviziunea muncii echipelor care stau în spatele sportivului.

La ora actuală cine mai lucrează după ureche în culturism este supus unor riscuri majore care vizează:

• stagnarea dezvoltării masei musculare;
• definirea necontrolată;
• scăparea de sub control a obținerii simetriei;
• ratarea momentului optim de competiție;
• neconcordanța între resursa genetică și programul de antrenament;
• accidentări fără rost în procesul de pregătire.

S-a observat în cazul concursului Mr. Olympia că un anumit sportiv a lipsit din peisajul cunoscut al antrenamentelor un timp și a revenit de nerecunoscut în competiție, câștigând-o, lucru ce a dovedit că echipa care s-a ocupat de pregătirea sa:

• a lucrat după tehnici și metode științifice dovedite;
• totul a fost controlat cantitativ și calitativ;
• s-au derulat procese optime complete.

Adică, totul s-a făcut cum zicem noi ca la carte, structura antrenamentelor a fost ca la carte, dieta a fost ca la carte, odihna a fost ca la carte, suplimentele au fost ca la carte.  Toată lumea s-a mirat văzând acel nivel de performanță aproape incredibil și s-a concluzionat că acum sunt stăpânite 100% toate procesele din pregătirea optimă a unui sportiv, ținând seama de parametri săi. Și la noi există premisele aplicării metodelor științifice pentru că sunt și specialiști, există și o bună bază tehnico-materială. Lipsesc însă condițiile financiare, pentru că o astfel de abordare are costuri foarte mari și nimeni nu este dispus să investească fără a ști care este profitul de după. Încă nu sunt create condițiile aici pentru a face dintr-o astfel de investiție ceva profitabil, cu certitudine profitabil. Predictibilitatea este la un nivel suficient de scăzut. Ceea ce este destul de rău este legat de faptul că mulți dintre sportivi îmbină culturismul științific cu cel empiric, mai ales atunci când doresc să iasă în competiții mari, cu premii substanțiale, lucru care înseamnă supunerea la riscuri enorme și exemple nefericite există deja.
Culturismul științific nu trebuie fetișizat întrucât organismul uman este o mașinărie extrem de complexă și este imposibil de a construi modele matematice care să țină seama de caracteristicile individuale ale fiecărui sportiv. Aici intervin elementele de artă și de creativitate ale antrenorilor, ale echipelor tehnice și chiar ale sportivului însuși. Abordările mecaniciste, înguste și simpliste nu fac altceva decât să limiteze ritmul de dezvoltare și performanța globală a sportivului în condițiile în care acum există nenumărate opțiuni și tehnologii care garantează în același mod succesul sportivului. Așa cum ecuația de gradul al treilea are trei soluții care o verifică, tot astfel în culturism există două sau trei sau chiar mai multe tehnici care să dea același rezultat dacă sunt aplicate corect.

Nimic nu vine de la sine, doar apăsând un buton. Culturismul înseamnă pasiune, muncă și voință.

(02 septembrie 2016)