Un new fake de tot râsul: Ana BIRCHALL spioană

Toate televiziunile au înghițit gălușca dezbătând subiectul cu Ana BIRCHALL spioană la CIA. Mă așteptam la un pic de profesionalism prin redacții, când este preluată o știre. Ana BIRCHALL nu mai este de mult o copilă, din moment ce are 52 de ani. Ea este absolventă a unei facultăți de drept, a unui master la Yale Law School și practică avocatura în USA. Circulă prin redacțiile de știri de senzație un formular care se ia de pe internet și care se completează de oricine, chipurile, care dorește să devină spion CIA, ca și cum CIA este o școală de șoferi și oricine dorește să urmeze ore de teorie și de practică în conducerea autoturismului se înscrie, folosind un formular care se află pe portal și oricine în poate tipări, pentru a-l completa, semna și depune la secretariatul școlii sau pentru a-l scana și trimite la o adresă de e-mail specificată pe portalul respectivei școli de șoferi.

Este la mintea cocoșului că o astfel de știre este un fake news, să mai animeze redacțiile, mai ales că acum președintele Niculor DAN aduce o nouă garnitură de consilieri prezidențiali și Ana BIRCHALL a fost în echipa lui Ilie BOLOJAN, pe când acesta era președinte interimar și viața era deja cenușie în peisajul acesta autumnal, rece, ploios și predictibil, lipsit de senzațional.

Despre spioni auzim când:

- sunt expulzați diplomați,

- are loc un schimb de prizonieri,

- se produc morți suspecte,

- respectivii se lasă prinși,

- aceștia defectează pur și simplu.

Nu credeam că din orice chestie, televiziunile de știri dezvoltă subiecte senzaționale, când de fapt sunt doar fake news-uri de râd și curcile de cei ce privesc la televizor, căci văd lipsă crasă de profesionalism.



(06 octombrie 2025)

Dezvăluirea secretelor

Observ cu stupoare că televiziunile mizează pe exclusivități, dezvăluiri și pe știri de senzație. Ele crează impresia că serviciile secrete nu mai sunt deloc secrete și rezultatele muncii lor specifice sunt;
- puse în vitrină, 
- postate pe portaluri, 
- prezentate în conferințe de presă,
- șoptite la urechea anumitor jurnaliști,
- livrate pe surse,
- făcute publice prin rapoarte,
- manipulate neglijent,
- pierdute în autobuz,
- luate de vânt de pe birouri.

Realitatea este cu totul alta. Din 100.000 de cazuri, există doar dou sau trei situații în care au loc scurgeri de informații involuntare de la serviciile secrete. Tot ceea ce pleacă spre agenții de presă sau mass-media din serviciile secrete este exact doar ceea ce acestea vor să fie făcut public, în forma pe care aceste servicii secrete o doresc, obiectivul fiind unui singur. Nu am spus dacă informarea sau dezinformarea, dar obiectivul este unui singur, foarte bine definit, foarte bine țintit și foarte bine îndeplinit. Toată lumea trebuie să fie conștientă de acest lucru și în acest sens, toți care lucrează în mass-media trebuie să fie prudenți atunci când le parvin materiale sensibile, care nu circulă așa cum știm noi, publicul, când vedem un eveniment și îl relatăm, îl filmăm și îl prezentăm din gură-n gură, așa cum e cu prețul combustibilului afișat la pompă, care este public, în văzut tuturor.

Deci, secretele,

- sunt secrete,

- rămân secrete,

- nu se dezvăluie,

- nu sunt dezvăluite,

- au uzură morală,

- se scurg accidental extrem de rar,

- se prezintă ca prevenție,

- stau la baza dezinformărilor.

Cheltuielile foarte mari cu instruirea personalului care lucrează în serviciile secrete și cu achiziționarea de tehnică au la bază necesitatea obținerii informațiilor cu caracter secret de înaltă calitate, astfel încât organele statelor să beneficieze de rezultate precise ale muncii de informare și acțiunile de contracarare a pericolelor să fie extrem de eficiente. Serviciile secrete nu lucrează pentru senzaționalul din mass-media și nici pentru cârcotașii de la colțul străzii, care își alimentează viața cu zvonuri, minciuni și știri de doi bani, care captează atenția naivilor. Eu nu cred în dezvăluirile cu care se laudă tot felul de jurnaliști, care vin din zona serviciilor secrete, fie ele și servicii secrete celebre. Cred în neglijenta unor funcționari publici sau a unor gură-spartă de colo și de colo, care când știu și ei ceva despre un fapt banal, ies în piață, la gară și la moară și urlă în gura mare că știu ei ceva. Dacă mai spun că e aflat pe surse, devin mai interesanți. este sinfdromul omului fără realizări, care vrea să se bage și el în seamnă, nimic mai mult, nimic mai puțin.



(25 iunie 2025)