Biata ȘOȘOACĂ! Ce a vrut și ce a ieșit...

Mă întrebam de ce România a ieșit țară învinsă în al II-lea Război Mondial și singur îmi dădeam și răspunsul: nu am avut politicieni de mare anvergură. Toți erau niște oameni mărunți, care nu și-au văzut nici măcar lungul nasului. viața pe care o trăim azi, arată că trăim vremuri de mare tristețe, cu politicieni mărunți, fără viziune, care nu știu nici măcar cum îi cheamă, dacă îi iei la bani mărunți, ceva mai repede.

Suntem o nație de 20 de milioane de suflete, din care 5 milioane sun plecați în bejenie, dar a avea în Piața Constituției în loc de 5.000 de mărșăluitori doar câțiva, arată că Diana ȘOȘOACĂ nu este un politician de mare anvergură. Mă înclinam în fața ei dacă în Piața Constituției erau cele 5.000 de suflete, dar pe străzile adiacente era încă 300 de mii de suflete, care tăcute, sprijineau pe cei 5.000 din piață. În acest fel s-ar fi văzut că protestatarii de la Afumați și din alte colțuri ale țării nu au forță, ci ea, Diana ȘOȘOACĂ este magnetul care polarizează și electrizează masele să-i vină alături. Ceea ce matematicianul, olimpic internațional, cu doctorat în Franța a gândit, iată, s-a dovedit a fi o gogoașă care nu semnifică altceva decât lipsă de viziune și politicianism de proastă calitate, căci vremurile sunt aspre și să nu ne mire că istoria ne va găsi ca și în 1939 în c-r-l gol și când se va trage linie ne vom da seama că va trebui să facem ceea ce deja se va considera rutină, adică vom trăda aliatul, bătându-ne pe buric cu ceea ce a zis un post de radio despre scurtarea duratei războiului. Credeam că lecția dură a tratatului de pace de la Paris din 1947 a fost învățată și că politicienii români vor fi cu mult mai responsabili. Se pare că nu este deloc așa. Îmi vine să plâng că nici după 77 de ani nu am învățat nimic și oamenii gândesc ca niște bebeluși care merg de-a bușelea, fără a se gândi să încerce să pășească în două piciorușe.


(21 ianuarie 2024)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Constantin PÂRVULESCU

 Constantin PÂRVULESCU era vecinul nostru de la numărul 20, căci noi aveam casa la numărul 18. Tata zicea că era mare ilegalist. Era cizmar ca și tata. Tata nu făcuse politică. dacă scriu aici despre vecinul nostru căruia noi îi ziceam domnul PÂRVULESCU, scriu pentru faptul că era un om cu totul special. Noi aveau un aparat de radio SERENADA, produs în Cehoslovacia și la el se prindea fie Europa Liberă, fie Vocea Americii. La noi, în 1956, în vremea contra-revoluției din Ungaria, domnul PÂRVULESCU venea să asculte la radio. Mai veneau și alți prieteni ai tatei, dar numai el era membru de partid comunist. M-a impresionat la acest om faptul că era un om de mare caracter. dacă el sau altul dintre cei acre veneau la noi să asculte la radio, ar fi turnat la securitate, tata ar fi ajuns la tăiat stuf în Delta Dunării sau la canal, ani buni sau i-ar fi putrezit oasele prin acele locuri.
Constantin PÂRVULESCU făcea parte din galeria bărbaților adevărați care nu se amestecau în treburile muierești, care vorbeau puțin, dar care aveau caracter și cuvânt, ceea ce în ziua de azi nu se mai întâlnesc, din moment ce bărbații își pensează sprâncenele, se epilează și se fardează. El avea dezamăgirile lui, căci una se spusese despre comunism înainte de 23 August 1944 și cu totul arăta comunismul în România anilor '50 sau '60.

Știu că tata l-a invitat pe domnul PÂRVULESCU la nunta mea de la restaurantul TOPOLOG din Pitești și el și-a dorit ca eu să-i torn țuica în ceașcă și să-i pun o linguriță de zahăr. Era plăcerea lui și eu m-am conformat. tata mi-a zis că domnul PÂRVULESCU n-a mai văzut un ginere ca mine care să-i satisfacă acea dorință și știa că așa fusesem eu învățat la mine acasă, să respect oamenii. Pe unii gineri i-ar fi deranjat așa ceva, dar pe mine, nu m-a deranjat deloc pentru că și eu dacă doresc ceva, voi fi încântat când obțin ceea ce doresc, mai ales când acel ceva nu presupune un efort supraomenesc.

(31 martie 2023)