Viața de zi cu zi a lui Florin-Constantin JURCA

Florin-Constantin JURCA este omul care a slăbit 82 de kilograme. Despre el am scris un articol , dar se impune intrarea în alte detalii pentru a vedea ceva mai departe de lucrurile cu care suntem obișnuiți când analizăm o anumită stare de fapt.

Pentru a descrie cum arată o zi din viața lui Florin-Constantin JURCA am considerat că un dialog direct cu acesta este mult mai relevant decât a scrie un articol care să consemneze rezultatul trecut prin filtrul meu al unor discuții cu acesta. Ca și în cazul altor interviuri, răspunsurile lui Florin-Constantin JURCA vor avea în față acronimul FCJ prescurtare de la Florin-Constantin JURCA, iar întrebările mele vor avea acronimul II, prescurtare de la Ion Ivan.

II: Florin, să discutăm puțin despre efortul fizic pe care îl faci pentru întreținere.

FCJ: Mersul pe jos pe care-l fac zilnic are acelaşi traseu, 3,5km, o diferenţă de nivel de 437m (urcatul pe dealul oraşului unde locuim) printre care şi 214 trepte de urcat şi de coborât. La început făceam acest traseu în 3 ore, acum îmi ia 40 de minute. De asemenea eu sunt cel ce mă ocup de cumpărăturile familiei, de 3 ori pe săptămână şi de fiecare dată merg pe jos, la centre comerciale ce sunt situate la 500-800m de domiciliu, iar faptul că locuim la etajul 3 (ultimul), fără lift, reprezintă un avantaj, urcând şi coborând zilnic cele 62 de trepte de mai multe ori.

II: Are legătură acest aspect cu meseria ta?

FCJ: De formaţie mai mult sau mai puţin intelectuală, toate meseriile de până acum: ziarist, profesor, iar în acest moment contabil au fost şi sunt sedentare. Ca şi contabil am orar şi responsabilităţi de funcţionar, aşezat la un birou sau la mine acasă, dar de fiecare dată în faţă calculatorului, telefonului şi borderourilor. Contactul e mai ales cu cifrele şi mai puţin cu oamenii, cel puţin nu direct şi tocmai de aceea e foarte important să compensez această lipsă de activitate fizică cu timpul de mişcare pe care mi-l impun. Folosesc din ce în ce mai puţin maşina. De acasă, la birou (1,2km) merg pe jos. Iar la sfârşit de săptămână sau ori de câte ori simt nevoia, merg cu bicicleta (în general 2 ore pe săptămână). Pe timpul verii mergem aproape în fiecare seară la mare (300m de domiciliul nostru), dar din păcate nu ştiu să înot şi nici nu cred că voi învăţa vreodată...

II: Când mănânci gestionezi caloriile?

FCJ: Tendinţa pe care o are un om gras sau care se îngraşă e acela de a mânca mult şi repede... Eu nu aveam niciodată senzaţia de "sătul" şi în general nu stăteam mai mult de 10-15 minute la masă. Prostul obicei era acela de a nu mânca dimineaţa, destul de puţin la prânz, dar mult seara şi uneori chiar şi noaptea. Cel mai greu, în perioada de dinainte de operaţie a fost "disciplinarea" alimentară. În mod teoretic durata unei mese e de... 45 de minute. Niciodată nu am reuşit (recunosc), nici chiar după operaţie, să rămân mai mult de 25 de minute la masă. De fapt, pentru o digestie ideală e de preferat de a introduce în gură cantităţi mici de alimente şi de a le mesteca timp îndelungat, lucru ce nu prea l-am reuşit, pentru că nu pot fi deloc lent. În acest moment mă hrănesc de 4 ori pe zi: mic dejun (cereale + fructe + cafea), prânz (mâncare normală), un desert la ora 17 (fructe + iaurt) şi cină (din nou mâncare normală). În general nu depăşesc niciodată 300-400g de mâncare la masă. Mănânc absolut orice, dar eu personal evit mâncarea grasă, dulciurile sintetice şi produsele preparate timp îndelungat. Prefer legumele şi fructele crude (salate), evit pâinea, consum iaurt şi produse lactatice 0% grăsime, unt 15% grăsime, nu mai consum decât foarte rar ciocolată, dulceaţă, zahăr, coca-cola, băuturi gazoase etc. E o regulă pe care mi-am impus-o mie însumi, ştiind că ideal e de a le consuma cât mai puţin şi cât mai rar, decât deloc şi apoi făcând excese. Eu sunt cel ce fac cumpărăturile şi primul lucru pe care-l urmăresc la produsele cumpărate e numărul de calorii. Preferăm (şi eu, şi nevasta) produsele puţin calorice şi cu aport mai degrabă proteic şi fibros. Încerc să nu depăşesc 1500 calorii pe zi. Nu fac o contabilitate exactă a caloriilor, în schimb mă cântăresc în fiecare zi iar la cea mai mică dereglare a modului de alimentaţie sau variaţie de grame la cântărire, iau măsurile necesare diminuând sau mărind cantitatea de mâncare şi / sau exerciţiu fizic. La fiecare 3 luni am "obligaţia" de a-mi face analizele de vitamine şi alţi componenţi din sânge, de a consulta un endocrinolog pentru un bilanţ de sănătate, iar de două ori pe an consultaţie cu doctorul care m-a operat...

II: Ai trei motive din care nu ai întrerupe drumul pe care mergi de doi ani?

FCJ: Greu de găsit (doar) trei motive.  Într-o ordine aleatorie aş zice: sănătatea, "mândria" de a mă redescoperi, ieşirea din bârlogul în care intrasem...

II:  Ai făcut vreun compromis de la programul pe care ți l-ai stabilit?

FCJ: Bineînţeles. Aproape zilnic fac compromisuri mai mici sau mai mari, doar că, de data asta mă autocontrolez şi mă auto-"pedepsesc". Ca orice om, am pofte alimentare pe care mi le satisfac (un bun grătar, o îngheţată, o bere, o prăjitură etc) dar fără excese şi mai ales topind eventualele surplusuri de calorii prin mişcare.

II: Dacă faci o comparație, acum te costă mai mult să păstrezi dieta decât o făceai înainte de a o începe?

FCJ: Mănânc mult mai sănătos şi mai ieftin decât înainte. Niciodată nu am fost un client al restaurantelor, al conservelor sau al mâncărurilor cumpărate gata preparate. În familia noastră eu sunt cel care găteşte şi care se ocupă de mâncare (cumpărare, preparare etc). Prepar mult mai puţin decât înainte, pun accent pe produse naturale (în special legume şi fructe) şi spun că mâncăm mai bine, mâncăm sănătos. E puţin mai scump, dar cum prepar mai puţin, bugetul lunar al hranei s-a redus cu 150-200€. Pentru noi doi, cheltuiesc 350-400€ lunar, ceea ce e puţin comparativ cu alte familii sau cu bugetul de dinainte de operaţie. Şi cu toate astea, doar eu mi-am schimbat regimul alimentar, pentru că nevasta mânca întotdeauna ca acum...

II: Ești bărbat tânăr. Te-ai gândit să faci copii?

FCJ: Deşi pare bizar, nu ne dorim copii. Îi iubim, ne ocupăm de ai altora (de nepoţeii noştri mai ales), dar suntem prea independenţi şi prea "egoişti", şi eu, şi nevasta. E o opţiune de viaţă. Nu ne dorim în mod deosebit ca cineva să ne poarte genele sau numele mai departe, iar dacă într-o bună zi va fi cazul, ne-am gândit deja la o eventuală adopţie...

II: Acum dormi mai mult sau mai puțin? Calitativ cum este somnul tău?

FCJ: Dorm mai puţin dar sunt mult mai odihnit. În ultimele luni înainte de operaţie, am făcut o "apnee a somnului", întrerupere bruscă şi periodică a respiratului în timpul somnului, aşa că am fost nevoit să dorm mai bine de doi ani cu o mască de aer. La 6 luni după operaţie, această boală a dispărut, s-a vindecat complet şi am regăsit somnul din copilărie şi calitatea lui de atunci. În general dorm 7-8 ore zilnic, dintr-o singură "suflare", adică fără treziri în timpul somnului. Practic închid ochii şi când îi deschid sunt 7-8 ore mai târziu. Ceea ce nu era deloc cazul înainte de operaţie, când practic, mersul la culcare era cel mai mare coşmar al zilei... Un motiv în plus la întrebarea 1.: "somnul odihnitor".

II: Diferă preocupările tale cu cititul cărților înainte și acum?

FCJ: Nu diferă, doar că citesc mai puţin decât în urmă cu 20 de ani. De vină sunt Internetul şi serviciul, dar de câte ori am ocazia, citesc...

II: Diferă cât stăteai cu ochii în televizor înainte de cât stai acum?

FCJ: De mai bine de 10 ani nu ne uităm la televizor, în schimb îmi petrec mult timp pe calculator jonglând între meserie şi plăcere...

II: Ce hobby nou a apărut în viața ta?

FCJ:  Cel mai nou hobby este mersul pe jos, ascultând muzică, cu căştile pe urechi.

II: Cun simți că te percep prietenii tăi cei vechi?

FCJ: Sunt o fire foarte prietenoasă, dar am puţini prieteni adevăraţi. Pentru ei nu ambalajul contează ci caracterul, iar cum acesta nu s-a schimbat (lupu-şi schimbă părul, dar năravul ba) nu am constatat nicio schimbare majoră în raporturile noastre.

II: Îți place să fii lăudat pentru ceea ce ai făcut?

FCJ: În general îmi place să fiu flatat pentru ceea ce fac, dar de data asta nu am aproape niciun merit. Totul a fost posibil cu miracolul medicinii iar contribuţia mea personală a fost destul de mică. În schimb nu-mi place să mi se aducă elogii. Am făcut-o pentru sănătatea mea şi pentru binele meu personal. Nu e o realizare... În schimb mi-ar fi plăcut să fiu "tras de urechi" atunci când greutatea mea a luat proporţii, pentru că eu nu eram conştient (sau nu vroiam să văd acest lucru), iar cei din jur probabil că mă respectau prea mult pentru a mă judecă sau poate simplu: nu le păsa...

II: Noua ta stare a devenit și a doua ta natură?

FCJ: Simt că trăiesc din nou, deci noul meu corp şi noile mele obiceiuri au devenit adevărata mea natură. Îmi place să trăiesc în prezent, fără nostalgia trecutului sau angoasa viitorului. Încerc să trăiesc viaţă la maxim, pe placul meu, profitând de fiecare clipă trăită şi fără a face rău în jurul meu...

II:  Dacă aveai 100 de euro înainte cum ai fi cheltuit-o? Dar acum?

FCJ:  Nu-s alcoolic, n-am fumat niciodată şi nici nu-s adeptul eleganţei exagerate... Mai mult ca sigur că i-aş fi făcut plăcere soţiei şi mie. Ei - flori sau un parfum, iar mie o carte sau vreun gaget electronic... Sau am fi plecat amândoi la sfârşit de săptămână. Sau le-aş fi dat-o în numerar sau jucării nepoţeilor noştri. Ceea ce facem şi azi... De fapt habby-urile nu s-au schimbat...

II:  Ce însemna pentru tine un lucru frumos înainte și ce înseamnă acum?

FCJ:  Pentru mine nu e frumos ceea ce e frumos ci ceea ce-mi dă senzaţia extraordinară de "bine". Folclorul, arta, lectura, nătura, bunătatea...

II:  Te consideri un învingător? Dă-mi trei argumente.

FCJ:  Nu mă consider un învingător ci un luptător. De regulă ajung să realizez ceea ce mi-am propus. Poate pentru că nu-mi propun să realizez lucruri imposibile sau poate că sunt considerat ambiţios (sau încăpăţânat) de către cei ce mă cunosc, dar în primul rând o fac pentru mine şi abia apoi pentru cei din jur. Nu sunt un filozof, dar nu pot fi bine cu cei din jur dacă nu sunt bine cu mine însumi. Trei argumente ? Diplomele obţinute, parcursul profesional, viaţa personală... Nu am avut doar succese, am avut destule eşecuri, dar am încercat să nu mă lamentez şi să merg mai departe sau să o iau de la capăt...

II: Cum este să guști succesul din cupa învingătorului?

FCJ: Nu prea am timp să-l gust, pentru că sunt un perpetuum mobile. Trec repede de la una la alta şi nu mă culc pe laurii reuşitei şi nici nu mă învelesc cu spinii eşecului. Viaţa e scurtă, deloc uşoară şi nu văd motive s-o fac mai dificilă decât este... Uneori sunt greu de pornit (ca aproape orice ardelean), dar şi greu de oprit...

II: Ce le lipsește celor care nu fac ceea ce ai făcut tu?

FCJ: Nu cred că le lipseşte ceva în mod deosebit... Probabil le lipsește puţină motivaţie, voinţă, au frica de necunoscut, "lenea", le lipsește  timpul sau este vorba de lipsa de încredere în propria persoană, în forţele proprii şi în cei din jur... Dar fiecare caz e un caz aparte...

II: Te-ai gândit cum va fi la sub 90 de kile?

FCJ: Am trăit deja experienţa asta în urmă cu 15 ani când cântăream 82 kg. Nu ştiu dacă de data asta voi coborî sub 90 kg. Ţelul propus era acela de a ajunge la 105-110 kg şi el a fost realizat. Mă trag dintr-o familie de oameni "osoşi" cu o "densitate osoasă" uşor peste medie... Ceea ce e mai important e să-mi menţin greutatea actuală şi cel mai mare câştig a fost acela de a-mi modifica comportamentul alimentar şi de a conştientiza răul pe care singur mi-l făceam...

II: Te vezi un bărbat cu abdomen plat și cu cubulețe?

FCJ: Nu mă văd... În ultima vreme aveam burtă dublă, la propriu şi la figurat (cureaua de la pantaloni îmi separa burta aproape în două) şi bărbia dublă. Acum totul e aproape normal, am scăzut peste tot, la fel cum mă şi îngrăşasem peste tot, nu doar burta şi fundul...

II: Cum iubește un bărbat supraponderal și cum o face unul sub 95 de kile la 1,8 m?

FCJ: Iubirea e diferită de la persoană la persoană. Dragostea mea nu a avut de suferit în ceea ce priveşte dragostea sentimentală. Mai rău era cu dragostea fizică, adică cu... sexul... Oamenii supraponderali au probleme de... "poziţie" în relaţia cu partenera/partenerul, în cel mai fericit caz, pentru că pot apărea disfuncţionalităţi erectile, lipsa libidoului, oboseală la efort etc. În ultimele luni dinainte de operaţie am trecut şi eu prin astfel de "episoade", dar totul s-a rezolvat prin pierderea kilogramelor. Şi pot spune, pentru a concluziona, că niciodată nu am fost mai bărbat, în toate sensurile cuvântului, decât în acest moment, nici chiar în tinereţe...

II: Cum știe să se bucure un supraponderal și cum o face unul normal?

FCJ: Supraponderalul îşi găseşte plăcerea la care nu are acces prin raport la un om bine constituit fizic, prin mâncare, sedentarism, dormit etc. Iar acesta e un cerc vicios pentru că cu cât ia proporţii, cu atât mai mult favorizează aceşti factori negativi, la care se adaugă lipsa de încredere, teamă de fi judecat mai degrabă pentru fizicul sau decât pentru intelectul sau etc. Nu ştiu cum se "bucură" cei normali, dar eu am acum o legătură strânsă cu natura, cu oamenii din jur şi orice activitate fizică sau orice clipă petrecută în mijlocul naturii mi se pare un dar divin...

II: Vei merge cu bicicleta?

FCJ: Bineînţeles, de câte ori am ocazia...

II: Te-ai gândit să dai cu piciorul în mingea de fotbal?

FCJ:  Da... am şi jucat fotbal, când eram elev, pe post de... portar, pentru că având un gabarit ca al meu, cu greu ar fi pătruns mingea în poartă, oricât de lent m-aş fi mişcat. Şi cu toate astea nu-mi plac sporturile de alergare... De fapt nu mi-a plăcut niciodată să alerg, fie că eram tânăr, slab sau gras...

II:  Dacă ai merge la întâlnirea de 40 de ani de la terminarea liceului cum ai primi reacțiile colegilor? Dacă mergi la întâlnirea de 20 de ani de la terminarea facultății cum te vei simți?

FCJ:  În urmă cu 4 ani am avut întâlnirea de 20 de ani de la terminarea liceului, întâlnire la care nu am... mers. Mi-a fost ruşine cu corpul meu de atunci, mai ales că în liceu am avut (ne)şansa să fiu într-o clasă compusă din 29 de fete şi eu, singurul băiat... De când cu internet-ul şi Facebook-ul, menţinem legătură cu colegii de liceu şi de facultate, ne "spionăm" aşa că nu prea avem "secrete" cu privinţă la "fizic"...

II: Te-ai gândit să te epilezi?

FCJ: Eu nu... Nevasta-mi zice câteodată, în glumă, pentru că sunt păros ca un urs. În afară de chelie, am păr... MULT absolut peste tot... Când suntem acasă, ne petrecem aproape tot timpul dezbrăcaţi, în pieile goale, iar părul are farmecul lui, zic eu... atâta timp cât nu o deranjează pe nevastă. În schimb ţinem mult la igienă, ne spălăm sau facem duşuri des/dese (vara chiar de 3 ori pe zi).

Nu oricine este în stare să slăbească 82 de kilograme. Lumea trebuie să înțeleagă că pentru a face acest lucru nu este ceva supraomenesc, dar este ceva care necesită:

- efort;

- perseverență;

- voință;

- dorință;

- motivare;

- continuitate.

Înseamnă că toți cei ce doresc să slăbească trebuie să găsească un model, să realizeze mental că acesta este obiectivul de urmat și că numai ei singuri trebuie să facă ceea ce trebuie făcut pentru a ajunge acolo unde și-au propus. Nimeni nu o va face în locul lor, iar scuzele, oricare ar fi ele nu-și găsesc nici locul și nici rostul. Totul este la cel ce vrea să slăbească, în mintea lui, în sufletul lui, în corpul lui și în acțiunile lui, adică, într-un cuvânt, la el și numai în el.

(08 august 2017)

Un om special: Florin-Constantin JURCA

De câte ori întâlnesc oameni care fac lucruri deosebite, caut să le înțeleg demersurile, să văd care sunt resorturile care-i fac să se deosebească de noi ceilalți. Mi-am făcut un țel în a-i prezenta pe toți cei pe care eu îi consider speciali. Iată unul dintre aceștia.
Se numește Florin-Constantin JURCA și are 42 de ani. Are 180 cm înălțime.
În mai 2016 avea 180 kg, iar acum în iulie are 98 kg. Faptul că a dat jos 82 kg este un lucru extraordinar. Este un miracol. Este rezultatul luptei pe care acest om deosebit a dus-o cu el însuși, pentru a deveni ceea ce și-a dorit, adică un om care să fie în stare ceea ce fac toți oamenii de vârsta lui, în mod normal, fără un efort deosebit, adică să meargă normal, să treacă neobservat pe stradă, să fie în stare să alerfe după autobuz, să meargă cu bicicleta, să se îmbrace de la orice magazin de haine, să fie în stare să-și lege singur șireturile de la pantofi.

În literatura de specialitate există tot felul de indicatori care permit calculul greutății ideale GI, a unei persoane și, respectiv, determinarea abaterii greutății fiecăruia dintre noi, GE, față de aceasta, ca diferența:
D = GE - GI.
Dacă D este mai mică decât zero înseamnă că persoama are o deficiență de greutate.
Dacă D este egală cu zero, înseamnă că persoana are o greutate ideală.
Dacă D este pozitivă, înseamnă că persoana are un plus de greutate.
Indicatorul GI se calculează după formula:
GI = H -100
unde H este înălțimea persoanei, dată în centimetrii. Rezultă dintr-un calcul simplu că
D = GE - H + 100
În cazul lui Florin-Constantin JURCA, pentru mai 2016,  GI = 180 -10 = 80, adică greutatea sa ideală ar fi strict 80 kg. În mai 2016, abaterea sa de la greitatea ideală, D = 180 - 80 = 100, ceea ce duce la concluzia simplă că Florin căra după el un sac de 100 dekilograme.
În zona nutriționismului există nenumărate formule de calcul pentru a stabili poziția pe care o ocupăm fiecare dintre noi. Indicatorul BMI - body mass index este deat de formula simplă
BMI = GE / (H * H)
adică raportul dintre greutatea existentă și pătratul înălțimii persoanei.
Pentru Florin-Constantin JURCA, cel din mai 2016 indicatorul BMI are valoarea calculată egală cu 55,6 iar pentru Florin-Constantin JURCA cel de azi este 30,2 ceea ce reprezintă un salt spectaculos pentru acest bărbat tânăr.
Istoricul evoluției lui Florin nu este unul spectaculos, zestrea sa genetică fiind cea a tipologiei celui născut durduliu și care pe toată durata copilăriei era un grăsuț, fără a fi ceva ieșit din comun. Cum medicina corectează ceva și dereglează altceva, în cazul lui Florin, un tratament de o lună efectuat în 1986 a determinat o dereglare la nivel hormonal. În numai trei luni el a crescut 20 cm în înălțime, iar la cei 11 ani devenise un adevărat bărbat de 177cm înălțime, 92 kg, cu vocea de bărbat, cu barbă și cu pilozitate pe tot corpul.
În școala elementară a făcut sport până în clasa a VI-a, după care a fost scutit de educație fizică pe baza unui diagnostic, nu ca acum când părinții fac acest lucru ca nu cumva media mai mică de la educație fizică să nu-l tragă în jos pe elev, la tot felul de ierarhizări, când este nevoie de media generală la admiterea în liceu.
Așa cum se știe, copiii, fără prea multă minte cum îi știm, când au în clasă un coleg mai altfel, fac ei ce fac și găsesc porecle acestuia, fac glume nesărate la adresa lui, mergând până a-l jigni. În cazul lui Florin situația a fost un pic schimbată datorită situației salefoarte bune la învățătură. Răutăcismele față de el ale copiilor, vorba lui Gică Hagi, au fost reprimate de către aceștia, iar profesorii au devenit protectori. Florin-Constantin JURCA a fost tot timpul un elev foarte bun la carte și de aceea era respectat. Examenul de bacalaureat susținut în 1993 la finalizat cu o medie de peste 9, ceea ce a făcut diferența și a determinat să crească și mai mult respectul colegilor față de el.
Florin este un tip foarte ambițios, lucru care se vede prin dorința lui permanentă de a se autodepăși, prin muncă intelectuală, cu obiective foarte clar definite pe care le-a dus la finalizare cu succes. Numai așa se explică faptul că a terminat studii superioare în mai multe domenii, având diplome univeristare la:
- Şcoala Superioară de Jurnalism, Bucureşti, 1996;
- Facultatea de Chimie şi Inginerie Chimică, UBB Cluj, 2001;
- Masterul de Chimie şi Tratamentul Chimic al Apelor, Lille, 2008;
- Facultatea de Contabilitate şi Gestiune, Montpellier, 2015.
La fiecare ciclu educațional parcurs, Florin avea scăderi de greutate în jur de 10 - 15 kg. La terminarea Facultății de contabilitate de la Montpellier, a observat că această scădere nu s-a produs, ba din contră a avut loc o creștere în greutate. Acesta a fost semnul și semnalul că trebuie să facă ceva, pentru că lucrurile se îndreaptă deja într-o direcție greșită.
Se zice că bărbații se disciplinează foarte mult dacă fac armata. Deși Florin a fost scutit de armată, prin tot ce a făcut a dovedit că este un om disciplinat, motivat, organizat și care atunci când își propune să facă un lucru, îl face, indiferent care sunt eforturile necesare pentru a-l finaliza.
În studenție, poziția lui Florin era cu totul alta, pentru că tendințele spre obezitate la tineri sunt ceva mai conturate datorită hranei de la fast food, a lipsei mișcării și nu a unor cauze medicale. Vremurile moderne îi fac pe foarte mulți tineri să considere că se simyt bine în pielea lor, fără să se gândească la efectele pe care le au asupra duratei de viață, toate kilogramele care exced niște limite considerate de normalitate în raport cu înălțimea, sexul și mai ales cu vârsta celui care le poartă zi de zi cu el. Adulții au alte preocupări legate de carieră, de serviciu, de salariu, de standardul de viață, nemaifiind preocupați să analizeze ce fac cei din jur.

Florin este cel care a încercat mai multe regimuri alimentare, dar rezultatele nu au fost cele așteptate. Greutatea sa a variat, nedepășind 100kg până în anul 2004, când acest prag a fost depășit. Florin avea în anul 2007 o greutate de 115 kg, în anul 2010 cântărea 145 kg, în anul 2014 a adăugat 10 kg ajungând la 150 de kilograme, iar în anul 2016 în aprilie ajunsese la 180 kg. A existat și o perioadă în care a luat antidepresive, după ce a schimbat radical contextul său existențial, prin stabilirea în Franța.
Florin este o fire veselă, optimistă, lucru care se vede și din postările lui de pe
contul de la facebook,în care acele poze năstrușnice, căutate cu grijă pun în evidență cele mai neașteptate ipostaze ale unor oameni, care fac deliciul privitorului, care este de regulă, plin de înțelegere față de micile întâmplări ale vieții de zi cu zi trăite de fiecare dintre noi. Tot acolo se află bancuri inteligente, care uneori îi deranjează pe cei care numai aparent vor să pară deranjați.
Este deosebit de interesantă aplecarea lui Florin către folclorul autentic, pentru că la el pe contul de facebook se află postări cu mari cântăreți precum Ștefan LĂZĂRESCU, Dumitru SOPON, Nicolae SABĂU, Florica UNGUR, Mina PÂSLARU, Ion DUCA, Ion STOLECAN, Dam MOISESCU, Petre SĂBĂDEANU sau instrumentiști precum Ionel BUDIȘTEANU și Ion DRĂGOI. Este vorba numai de folclor autentic.
Tot acolo sunt și fotografii de demult, care invocă locuri și stări ale oamenilor, așa cum erau ele în acei ani, în care țara noastră nu era bântuită de capitalism sălbatic, de milionari de carton și de prea mult prost gust în arhitectură, în comportament și în decizii cotidiene. Toate trebuie urmărite cu atenție căci Florin este un fin observator al vieții de zi cu zi și știe să analizeze moravurile unei societăți în care duritatea, arivismul, fățărnicia și răutatea au poziții dominante.
Optimismul robust, suportul din familie și dorința de a face o mare schimbare, au fost factorii determinanți care l-au făcut pe Florin să aprofundeze problema drumului pe care trebuie să-l parcurgă pentru a scădea sever din greutate, până a ajunge la o greutate foarte apropiată de greutatea ideală, adică, mai pe românește, să ajungă să slăbească peste 90 kilograme. A studiat cu mare atenție literatura și s-a pregătit mental pentru a îndeplini condițiile de intrare într-un program de slăbire, care în mod obligatoriu este precedat de asigurarea că este în stare să facă eforturi pentru a reduce din greutate, printr-o dietă foarte exactă cu restricții impuse asupra numărului maxim de calorii pe care să le consume zilnic. Ceea ce alții au reușit să facă în doi ani, Florin a făcut în 9 luni. Drumul parcurs de el a fost scurtat foarte mult, eforturile fiind considerabile, aici accentuez că este vorba de voință, voință și iar voință. În planul său, în mod obligatoriu a fost inclusă și o intervenție chirurgicală, fără riscuri majore dacă  ținem seama că Florin este un bărbat tânăr și greutatea sa nu a depășit niciodată 200 kg. Dificultatea ducerii la bun sfârșit a acestui obiectiv nu este acest moment, ci tot ceea ce l-a precedat, respectiv, ceea ce a urmat. Suportul de mare ajuror al lui Florin este familia sa, respectiv, soția, medic de profesie. Indiferent de ceea ce este în jur, indiferent de tot ceea ce fac ceilalți, subiectul, adică Florin este piesa esențială în acest proces, pentru că el trebuie să:
- respecte dieta;
- facă mișcare;
- nu cedeze niciunei tentații;
- continue neabătut ceea ce a început.
După momentul esențial al intervenției chirurgicale, drumul lui Florin este parcurs de către el cu aceeași perseverență și într-un an a trecut de la 180 de kilograme la 98 de kilograme, căci 82 kilograme pierdute reprezintă un rezultat de excepție al acestui tânăr, pe care eu îl consider special prin tot ceea ce el a făcut și cu siguranță că va face. El spune că declicul a venit în ultimul an de facultate, 2014-2015, la Montpellier.  Dar de la intenție, până la a obține rezultate concrete, drumul este foarte lung și anevoios. El a găsit resursele să-l parcurgă și a reușit, ceea ce este mare lucru.
În nenumărate situații, pentru a fi convingători că un supliment este bun, că o dietă este eficientă sau că un anumit program dă rezultate de excepție, se prezintă fotografii cu înainte, respectiv, după, pentru a se vedea diferențele. Voi proceda, cu acordul lui Florin la a prezenta rezultatul de excepție obținut de el din aprilie 2016 până acum în iulie 2017.

Drumul lui nu s-a încheiat aici și nu se încheie cu una, cu două. Mai are de parcurs încă multe etape. Pe el îl ajută tinerețea, voința, caracterul, familia și faptul că are 180 cm înălțime. Dacă inițial medicii au stabilit ca obiectiv țintă greutatea de 105 -110 kg, Florin a atins obiectivul și este hotărât să gestioneze în continuare procesul încât să aibă un nivel de satisfacție al lucrului bine făcut, pe termen lung. Fiind un bărbat tânăr și derulând procesul de slăbire în mod progresiv, nu au apărut acumulări în exces de piele, motiv din care el nu are nevoie de nicio operație plastică de îndepărtare a acelui exces. Florin consideră că după operaţie a renăscut. Nu mai are deloc probleme de respiraţie, apneea somnului a dispărut,  iar activitățile ale vieții de zi cu zi, care acum câțiva ani i se păreau un vis frumos, dar prea îndepărtat, acum sunt  floare la ureche. În plus, nu mai are probleme cu alegerea hainelor, acum nemaifiind obligat să cumpere doar ceea ce se găsea la măsurile XXL. Atitudinea sa față de alimentație s-a schimbat radical, devenind expert în a defini meniuurile zilnice care să dea aportul caloric strict necesar în raport cu activitatea depusă și cu cerințele biologice fundamentale. Faptul că știe foarte bine ce face în zona alimentației, se vede prin rezultatele remarcabile obținute. Consumă produse naturale şi mai ales produse hipocalorice evitând dulciurile, de făinoasele şi de grăsimile.
A depășit demult situația în care mânca și când era vesel, dar mânca și când era trist. A găsit acel echilibru necesar care să-l ducă spre o viață normală, a unui om care știe ce vrea de la el în special și de la viață, în general.
La toate se adaugă faptul că Florin face multă mișcare, adică merge foarte mult pe jos, niciodată mai puțin de o oră. Merge la serviciu pe jos, urcă trei etaje pentru a ajunge la apartament. Când merge să se plimbe prin oraș, se plimbă pe jos. Când merge la plajă, merge pe jos. Când merge la cumpărături, merge pe jos. Evită cât mai mult cu putință mersul cu mașina și cu autobuzul.
Când am vizionat episoadele pe canalul TLC unde sunt arătate cazuri de persoane de peste 300 kg greutate, am văzut că cine dorește, face trecerea de la această greutate imposibilă, spre greutatea unui om normal. Testul este acolo de a slăbi undeva la 40 - 60 kg pentru a fi acceptat pentru programare la intervenție chirurgicală. Am văzut în acele episoade cât de greu este fiecărui erou să opereze schimbări radicale legate de alimentație. Manifest de fiecare dată admirație pentru cei care se luptă cu ei înșiși și reușesc. Și în cazul lui Florin-Constantin JURCA tot așa stau lucrurile. El a făcut un lucru extraordinar. Și-a dovedit lui că este acel bărbat care știe să-și urmeze calea și știe să facă totul pentru a ajunge acolo unde și-a propus. El a devenit unul dintre modelele de mare voință pentru mine și de la el știu că nu există nicio barieră dacă vrei să faci un lucru deosebit. Prin muncă, cu un plan realist, bine definit, cu o mobilizare totală, se ajunge la destinația stabilită, în timpul estimat, iar costurile nu au nicio importanță în raport cu avantajele care se obțin.
Restect, Florin-Constantin JURCA!

(13 iulie 2017)