Un obicei tâmpit: datul afară

Un proverb zice că dacă dai prostului puterea, vezi de ce este în stare să facă și așa este. La viața mea am văzut mulți proști și fiecare din ei, în momentul în care au avut puterea în mână, au luat decizii atât de proaste încât mi-au certificat cât de proști sunt, dacă mai era nevoie.
Nu aș fi scris acest articol dacă un prieten al meu nu mi-ar fi povestit cum la un examen de admitere, când i-a zis decanului, despre care eu aveam impresia că era un băiat deștept, că nu mai poate rămâne după ora 24:00 pentru a finaliza nu știu ce lucrare, respectivul, i-a zis prietenului meu:
- De mâine, caută-ți alt loc de muncă!
Mai pe românește, decanul, l-a dat afară pe prietenul meu, căci el ca decan nu fusese în stare să-și organizeze munca în așa fel încât să încheie lucrările cel târziu până la ora 21:00, ca lumea să plece acasă și să se întoarcă la muncă a doua zi.
Prietenul meu, mi-a răscolit o amintire, căci în vara anului 1972, șeful meu de catedră, influențat de niște idioți, când a întrebat cine lipsește de la ședința de catedră din Aula Magna, unul dintre idioți, ca să-mi plătească o poliță a rostit numele meu, iar acel șef a zis:
- Dați-l afară!
El nu știa că eu lipseam pentru că eram trimis de un idiot de prodecan într-o bază de practică la Cluj, cu 100 de studenți pentru o lună de zile, ordinul de deplasare fiind semnat chiar de el, prodecanul, care nu a avut curajul să spună că eram plecat în interes de serviciu. Idioții sunt și lași pe deasupra.
Am reanalizat cele două întâmplări și găsesc că fac parte din categoria obiceiurilor tâmpite care se concretizează prin decizii tâmpite, luate la nervi, care sunt făcute de așa-ziși oameni care au puterea în mână, care cred că dacă acționează discreționar sunt mari scule pe bascule. În realitate sunt niște manageri proști, care iau decizii la nervi și care cred că lumea stă la picioarele lor, fără să-și dea seama că distrug destine, cariere, oameni. Pe un astfel de specimen l-am întâlnit pe când era un neica-nimeni și i-am zis ceea ce a făcut, exact pe tonalitatea cu care el a spus tâmpenia cu datul afară. S-a făcut mic și doar faptul că nu am dat mâna cu el în public, cred că a însemnat lecția că niciodată nu trebuie să faci rău cuiva.

(05 octombrie 2025)

Cazul Alexandru ARȘINEL face valuri în presa dâmbovițeană

Presa dâmbovițeană, specialistă în manipulare, a prezentat ceea ce s-a întâmplat actorului de 82 de ani Alexandru ARȘINEL.  Concret, artistului i s-a refuzat o poziție de consilier artistic la Teatrul TĂNASE, eș având dreptul să lucreze ca artist în spectacole în continuare.

La noi, a rămas o vorbă, că artistul moare pe scenă, adică, nu se pensionează. Este vorbă rămasă de dinainte de război, când existau trupe de teatru particulare, unde artiștii jucau toată viața, exact cum este și acum, dacă actorul este la un teatru privat.

Comunismul a adus reguli noi pentru artiști.

Artistul este om al muncii.

Artistul are salariu de la stat.

Artistul are un program de lucru foarte clar stabilit.

Artistul are concediu.

Artistul este promovat cu examen.

Artistul plătește contribuții pentru pensie, din salariu.

Și în comunism ca și acum, artiștii jucau în filme, aveau spectacole de estradă, cântau la nunți și botezuri. Toți banii câștigați cu ocazia unor evenimanete erau nefiscalizați și cât timp erau în vervă, artiștii trăiau bine, dar când a venit vremea pensionării, fără a plăti contribuții, pensiile lor au rămas la niveluri foarte scăzute.

În cazul lui Alexandru ARȘINEL nu este vorba de o pensie mică. Ceea ce i s-a întâmplat artistului Alexandru ARȘINEL este interpretat ca un mare act de nedreptate. În republica România pensionarea se face la 65 de ani la bărbați și abia din anul 2020 cine vrea are dreptul să prelungească până la 70 de ani. Alexandru ARȘINEL este un om de 82 de ani. Se face paralela cu profesori celebri de la medicină, cărora li s-au oferit cabinete mult timp după pensionare și toată lumea îi privește ca pe niște monștrii sacrii ai medicinii, iar când aceștia trec pe culoare, medicii și pacienții se lipesc de pereți în semn de respect. Paralela nu este potrivită.

Eu aveam un prieten medic, șef de clinică, un excelent internist care avea un carnet cu persoane importante care după pensionare nu-și găseau locul și aveau grave probleme de sănătate, iar la distanță de sub un an de la momentul pensionării, părăseau această lume cu durerea în suflet, căci statutul de pensionar nu li se potrivea. 

Marele actor Alexandru ARȘINEL are posibilitatea să-și facă o trupă privată al cărei director să se autointituleze, să monteze spectacole și să bată țara. Sunt sigur că el reprezintă o atracție enormă și ar aduce trupa de la TĂNASE în sapă de lemn, pentru că în concurență acerbă, el are câștig de cauză prin talentul său uriaș. În acest fel el are posibilitatea să le arate celor care l-au nedreptățit cât de mult au pierdut și nu va mai avea restricții că la 82 de ani trebuie să se retragă. Va sta cât vrea acolo la trupa lui.

După 80 de ani de teatru, un artist are ce face, Mai joacă dacă este solicitat. Se apucă să scrie memoriile. face lecturi, merge la studiouri pentru a înregistra muzică și cuplete, recită poezii ale marilor clasici.

Eu am ieșit la pensie la 65 de ani și nu mi-am dorit o clipă să continui activitatea. Când am intrat în clasa a I-a mi-am pierdut libertatea. La 65 de ani mi-am recâștigat-o. Iubesc prea mult să fiu un om liber, pentru a mă duce să fiu sclav la cheremul cuiva. Am ce face, chiar și în meseria mea. Și fac de pe poziția de om liber, care nu are nevoie să fie sclav înconjurat de alți sclavi. 





(03 februarie 2022)