Rolul nefast al examenelor naționale în distrugerea învățământului din spațiul mioritic

Pe vremea mea, examenele de terminare a școlii se susțineau în fiecare școală, nu era tevatura de acum nici cu circul subiectelor date la televizor, nici nu  memorarea rezumatelor și nici cu stresul bieților copii care sunt transformați în niște roboței de către indivizii care au gândit sistemul de învățământ nu pentru elevi, nu pentru societate, ci pentru a-și asigura ei venituri grase din meditații și locuri călduțe din ne-muncă și din non-calitatea pregătirii. Dovada este poziționarea elevilor din spațiul mioritic prin rezultatele testelor PISA, prin rezultatele mizerabile de la examenele de titularizare și prin numărul supradimensionat al suplinitorilor din școli. Eșecul sistemului educațional nu mai trebuie demonstrat. El se vede cu ochiul liber din cosmos.

La noi se pune accent pe media aritmetică, indicator statistic a cărui reprezentativitate trebuie demonstrată, ceea ce nu este cazul, deși 5 sutimi în plus îl urcă pe elev câteva sute de locuri în clasament sau 5 sutimi în minus, îl coboară pe bietul elev câteva sutimi în clasament.

Media aritmetică nu este reprezentativă pentru că:

- seria folosită în calcul este prea scurtă,

- elementele ce intră în calcul sunt neomogene,

- baremurile se aplică prea diferențiat,

- se mizează pe calculul la sutimi, deși este vorba de aproximații.

Pentru exemplificare, ar trebui să se ia la întâmplare 100 de teze și să se dea la corectat la 1.000 de profesori cât de cât omogeni și se va vedea că folosind corect statistica matematică, concluziile vor fi dezarmante, iar totul nu a fost altceva decât o minciună sfruntată, bazată pe un fetiș, dus până la nivelul unui absolutism barbar. Oamenii serioși nici n-am mai trebui să lucreze cu medii aritmetice incorect calculate din serii incorect definite. Machedonii au o vorbă: dacă într-o oală de ciorbă pui o lingură de c-c-t, totul c-c-t  se numește și așa și este, iar media aritmetică este lingura de c-c-t.

În plus, ceea ce se întâmplă cu examenele naționale este o comedie barbară, din moment ce elevii nu migrează pe matricea națională de colo-colo pentru a ne gândi la comparabilitatea de medii și așa imposibil de comparat, căci școlile sunt foarte diferite la oraș și la sate.

Pentru examenul de bacalaureat ar mai merge examen național dacă ar fi organizat altfel și dacă mediile de acolo ar fi reprezentative, fără a fi bazate pe rezumate, căci obiectivul nu este de a produce roboți, ci ființe cu gândire autonomă, creatoare, independente.

Nu spun ca examenele de admitere în licee să fie ca pe vremea mea, dar ni să se mai deruleze ca acum. Nu spun ca examenul de bacalaureat să fie ca pe vremea mea, dar nici media de la bacalaureat, nereprezentativă ori cum o dai, ori cum o întorci, să fie luată în calcul la admiterile în facultăți. Chestia cu evaluarea performanței nu se face într-un examen de 2 sau de 3 ore, ci pe parcurs, prin teste complexe, construite cu cap și pentru a îndeplini cu totul alte obiective, decât cele ale clasamentelor.

(27 decembrie 2023)

Admitere la Facultatea de Construcții

 
Înainte de 1989 când numărul de locuri în facultăți era planificat centralizat, examenele de admitere în facultăți aveau rolul de a selecta candidații. Erau mulți candidați care nu obțineau calitatea de student.

În zilele noastre, când sunt foarte multe locuri la facultate și s-au schimbat prioritățile tinerilor, facultățile sunt cele care vin în fața viitorilor studenți cu oferta lor.

Tinerii sunt cei care stabilesc obiectivele, prioritățile și se înscriu la facultatea care acoperă obiectivele și  prioritățile lor, căci au trecut vremurile în care conta să ai diplomă, doar de dragul de a avea o diplomă pe care nu o foloseai la nimic. Contează acum ca diploma să fie utilă, să ducă spre practicarea unei profesii care oferă satisfacții pe toate planurile.

(22 iulie 2023)

Bacalaureatul și erorile de evaluare

Numărul de elevi care au susținut examenul de bacalaureat a fost 125.352 elevi din cei 130.522 elevi înscriși. Au promovat în total 94.004 elevi examenul de bacalaureat, inclusiv după rezolvarea contestațiilor.

Prelucrările și analizele statistice ale datelor sunt reprezentative pentru că:

- mulțimea elevilor este omogenă ca vârstă și pregătire,

- mulțimea subiectelor a fost aceeași,

- timpul de elaborare a soluțiilor a fost același la toți elevii,

- evaluatorii formează o colectivitate omogenă,

- baremurile au fost unice pentru fiecare disciplină,

- s-a lucrat transparent pe tot parcursul bacalaureatului.

Colectivitatea elevilor care au susținut examenul de bacalaureat este o colectivitate mare, căci 130.522 elevi sunt mulți și nu multe sunt aplicațiile unde statistica să fie aplicată în condiții bune din punct de vedere al condițiilor pe care trebuie să le îndeplinească procesul de culegere a datelor, pentru a spune că nu batem câmpii când tragem concluzii, așa cum se întâmplă în multe cazuri, când lucrează neprofesioniștii cu date multe, unde prelucrările făcute pe calculator nu ar mai trebui să ridice niciun fel de probleme.

Trebuie spus că tezele elaborate de elevi nu au fost sub formă te teste grilă, pentru a nu mai vorbi de erori de evaluare. Tezele cu text elaborat de elevi, prin natura lucrurilor sunt supuse fluctuațiilor de evaluare. Dacă o teză ar fi dată aceluiași evaluator, cu siguranță că la fiecare evaluare el ar acorda un alt punctaj. E firesc să se întâmple așa și numai cine n-a făcut niciodată evaluări, va vorbi prosti și va abera, căci numai cine nu muncește nu greșește și nici nu se cheamă greșeală diferența de punctaj pentru o aceeași teză la doi evaluatori.

Au rămas multe din reminiscențele bolșevismului conform căruia trebuie să promoveze toți elevii. Îmi amintesc de filmul nord-corean Învățătoarea care arăta cum o învățătoare care a aflat că trenul cu președintele Kim va trece pe la 100 Km distanță de satul ei și-a popus ca toți elevii ei să obțintă doar note ze zece. Tot filmul arată munca învățătoarei care în ziua și la ora când trenul trebuia să treacă departe de satul ei avea bucuria să întâmpine trecerea trenului cu note de zece obținute de toți elevii ei. Așa se face și acum când se contorizează mecanic notele de zece, când se fac tot felul de procente, știut fiin daptul că examenul de bacalaureat pentru a fi reprezentativ, trebuie ca patru ani de liceu să însemne muncă, muncă și iar muncă, adică un proces educațional de calitate, dar cu profesori suplinitori și cu unii cu PEPSIGLAS, am mari dubii că se vorbește de procese de instruire de calitate.

Nu consider că este vorba de erori de evaluare, ci de diferențe firești de acordare a punctelor. Un deget ținut într-o poziție arată într-un fel, dacă-i schimbăm poziția, arată altfel. Deci și la evaluarea unui text tot așa stau lucrurile. Am vorbi de erori de evaluare deacă un profesor a luat tezele de la limba română și a folosit baremul de la matematică și cin cele 50 teze corectate de el, toate tezele au diferențe de 4,75 puncte față de punctele acordate de celălalt evaluator. Dacă nu s-a întâmplat așa ceva, cei ce fac comentarii deplasate legate de punctajele de după soluționarea contestațiilor, ei înșiși fac erori, căci nu știu despre ce vorbesc. Când spun toate aceste știu ce spun căci am corectat teze, am fost la examene, am soluționat contestații și tot ce se întâmplă la un examen este firesc, normal, etic și moral, că oameni suntem.

promovabilitatea a fost de 72,8% ceea ce e un procent bun, căci nu suntem la producția de porumb. Bacalaureatul e un examen cu pretenții, care face diferența între cei care l-au promovat și ceilalți elevi. dacă au fost 54.632 de contestații și s-au modificat notele la 51.646 de teze, nu rezultă că evaluatorii au greșit, ci există  interpretări ale baremurilor și ale textelor, care sunt lucruri normnale. Important este că ponderea diferențelor de evaluare s-a redus după derularea procesului de reexaminare a tezelor de către comisiile de contestații. În 94,53% din cazuri au existat diferențe de evaluare. Când privim un tablou, fiecare înțelegem altceva. Ideea este să comunică. E firesc, e normal. Totul este să avem convingerea că am respectat convențiile și că suntem împăcați cu noi înșine.

Pentru evaluarea unor texte care sunt creații ale inteligenței umane, nu există cântar, gramaj și nici eroare de cântărire, există doar diferențe firești de a vedea lucrurile.


(08 iulie 2023)

Profesorii au obținut exact ceea ce și-au dorit

După ce au promovat tot ce nu era de promovat, după ce și-au arătat slugărnicia față de elevii problemă ai unor părinți și mai problemă, profesorii s-au trezit că exact cei de la care credeau că vor obține răsplata pentru compromisurile pe care le-au făcut acordându-le notele de trecere nemeritate pe la tot felul de restante, corigențe și examene.

Pe când am fost președinte de bac la Ploiești, la Constanța, la Alexandria, la Fierbinți am văzut atâtea excese și atâta lipsă de verticalitate la directorii de licee și la profesorii de acolo, încât m-am convins că promovarea unor elevi care nu meritau nici să stea la coada vacii, dar care vor ajunge mari decidenți, le va aduce cel mai mare rău din viețile lor, adică umilință, mizerie și sărăcie. Dacă cei de la catedră nu-și doreau umilire, sărăcie, mizerie, cu siguranță, ar fi fost exigenți și nu s-ar fi lăsat călcați în picioare. Ei n-ar fi trecut la examene decât elevii care meritau să treacă și sunt sigur că elevii buni la carte nu ar fi procedat niciodată cum procedează acum cei ce se poartă execrabil cu binefăcătorii lor. Se știe că cel ce obține pe nedrept ceva, ulterior se comportă în așa fel încât cel care i-a fost binefăcător să dispară, să fie discreditat și niciodată nu ridice privirea din pământ, pentru a-l înfrunta pe el, nevolnicul, lipsitul de merite, pe care soarta l-a pus în fruntea bucatelor și i-a pus pixul puterii în mână pentru a împărți bunuri, favoruri, bani, bezele, zâmbete și niciodată dreptatea.

Dacă mă laud și eu cu ceva, este faptul că nu am fost niciodată în situația de a regreta că eu am pus bazele unei astfel de abordări, acordând note aiurea unora care nu le meritau.

Îmi aduc aminte de o scenă bizară. Eram secretar de comisie la examenul de stat, căci aveam funcția de asistent universitar, deci tărășenia s-a produs înainte de 1979. O tânără studentă a intrat în sală, și-a prezentat lucrarea de stat. Au avut loc discuții, i-au fost puse întrebări. Tânăra nu a știut să răspundă. Se punea problema să nu promoveze examenul de stat. La insistențele conducătorului științific, a obținut nota 6(șase), adică nota minimă de promovabilitate a acestui examen. Toamna, când am mers la un institutu mare de cercetări unde aveam un prieten, am avut surpriza să văd pe acea tânără că semna condica pe poziție de cercetătoare științifică stagiară. Peste ani și ani, pe la conferințe am revăzut-o pe fosta absolventă de nota șase că ocupa și o funcție administrativă în acel institut și ecourile care veneau se refereau la faptul că le cerea altora contribuții de excepție...

Mai am și alte exemple, dar îmi rezerv dreptul de a nu le expune aici, căci mai este timp și cu alte ocazii. Concluzia care se desprinde este una sigură, pentru viitor măcar. Profesorii trebuie să-și facă datoria cu demnitate și să curețe societatea de toate uscăturile, chiar dacă își doresc să le fie și lor bine peste 50 sau 100 de ani, dacă specia umană va mai exista.




(18 mai 2023)

Eu și succesele

Dacă mă laud și eu cu ceva, mă laud cu micile mele succese. Nu au fost puține, nu au fost nici multe. Au fost exact atâtea câte am avut ocazia să dobândesc prin opțiunile pe care le-am transpus în realitate. Trebuie să spun aici că pentru a avea succesele pe care le-am avut, mi-am definit obiective realizabile, fără să exagerez, căci eu știu că bucuria de a avea un succes la un obiectiv normal, este cu mult mai importantă decât tristețea de a înregistra un eșec legat de nerealizarea unui obiectiv deosebit de important.

Am avut succese când am promovat an de an cele șapte clase elementare.

Am avut succese când am promovat an de an clasele a VIII-a, a IX-a, a X-a și a XI-a de liceu.

Am avut succes când am promovat examenul de maturitate după terminarea liceului.

Am avut succese când am promovat rând pe rând sesiunile de examene din cei cinci ani de facultate.

Am avut succes când am susținut lucrarea de diplomă după terminarea anilor de facultate.

Am avut succes de fiecare dată când am finalizat alergarea celor 42 de Km cât este distanța unui maraton.

Am înregistrat drept succes fiecare antrenament la sală care s-a derulat exact așa cum mi l-am propus.

Am considerat ca fiind un succes în anul 2019 când am mers prin Europa 8.000 de Km.

Niciodată nu mi-am propus obiective nerealizabile, căci aceste obiective înseamnă eșecuri certe. Teoria mea este că dacă eu ridic o halteră de 50 de Kg azi, dacă mă antrenez suficient, voi reuși ca într-un an să ridic o halteră de 100 de Kg. Dar în niciun caz, dacă azi ridic o halteră de 50 de Kg, mâine nu voi fi în stare să ridic o halteră de 125 de Kg. Eu mă mai și uit în oglindă și dacă văd că în oglindă nu apare Brad PITT, îmi reprim abordările extravagante ale onor obiective încărcate de fantezie debordantă.

Eu am o calitate și anume, calitatea de a mă bucura sincer de succesele nu numai ale copiilor mei și ale soției mele. Eu mă bucur sincer de succesele celor pe care-i cunosc și știu cât de mult muncesc pentru a obține ceea ce și-au propus. În legătură cu succesele dușmanilor mei, căci am și eu dușmanii mei, nu spun că mă bucur, dar le contabilizez, căci succesele dușmanilor mei le dă valoarea reală, ceea ce înseamnă că nu am niște dușmani oarecare, banali, neînsemnați, ci dușmani valoroși, puternici, profesioniști, ceea ce este mare lucru. În plus, dacă-i întâlnesc, îi felicit și în felul acesta reușesc să-i țin la distanță.

Eu am teoria că un succes nu pică din cer. Succesul se construiește prin multă muncă, prin disciplină și cu foarte multă răbdare și perseverență. Cel puțin așa am obținut eu bruma mea de succese. Eu nu leg succesul de noroc. Norocul e una, succesul este cu totul altceva. De aceea nu joc la LOTO sau la Loz în plic sau la Pronosport.



(13 mai 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Mecanicul de ARO pe motorină

Veneam de la un examen de bacalaureat unde fusesem președinte, la un liceu de panificație din Constanța. Tocmai treceam printr-o comună cu nume de revoluționar de la 1848 când mașina mea, un ARO 244D a început să gâfâie și apoi s-a oprit. Tocmai eram în dreptul unui IAS de acolo din comună. Am ridicat capota, dar nu mi-am dat seama despre ce este vorba. Mașina pornea, dar se oprea, gâfâind din greu. Am mers prin comună și un om mi-a zis să încerc la IAS. Am mers acolo și Dumnezeu a vrut să dau de un bărbat de până în patruzeci de ani, care s-a oferit să vină să se uite la motor. Am ridicat capota, am dat la cheie și bărbatul acela a identificat imediat care era buba. De la motor pornea un furtun către filtrul de aer, furtun care se deteriorase și care se sugruma pur și simplu și motorul murea dacă nu mai primea aer. Bărbatul a mers în curtea IAS, a luat o bucată de furtun folosit la irigații, a tăiat exact cât era necesar, a înlocuit furtunul meu deteriorat și mașina a pornit ca prin farmec. Am vrut să-i plătesc omului, dar mi-a zis că pentru el faptul că i-am mulțumit frumos, valorează cât toți banii pe care i-aș fi dat. Ne-am strâns mâinile și eu am plecat. 
Am mai trecut spre mare de câteva ori pe dreptul acelui IAS și de fiecare dată mi-am adus aminte de omul acela priceput, care m-a scos din încurcătură. El nu era oricine, era un mecanic excepțional care fusese cu mașinile fabricii ARO de la Câmpulung în deșertul african, când se încerca să fie vândute mașinile românești de teren în țările Africii. Numai un mecanic de întreținere deosebit trebuia să fi fost acest bărbat din moment ce el a fost preferat altora să se ocupe de mașini pentru a face o figură bună cumpărătorilor africani. Sunt sigur că el fusese omul potrivit la locul potrivit, iar pentru mine a fost omul providențial.
(11 aprilie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Manole BĂNUȚĂ

Eram într-o practică agricolă de toamnă la una din fermele viticole de la  Focșani, parcă ferma 10 și lucram cu o echipă de studenți. Printre ei era și studentul Manole BĂNUȚĂ. Era un tip ceva mai înalt decât restul colegilor lui și am avut senzația că este un pic mai mare decât colegii lui. știa să glumească, dar niciodată nu sărea calul, cum uneori făceau colegii lui. A fost bine în acea practică agricolă, căci eu am lucrat alături de studenți, am mâncat la masă cu ei și oamenii simt când nu vrei să pari altceva atunci când ei veniți să învețe caret sunt duși la munca de jos, din prima zi de studenție.
Și după ce am terminat practica agricolă am discutat cu Manole BĂNUȚĂ. Când am lucrat la cursuri și la seminarii cu studenții din seria în care el le era coleg, am reușit să am o bună comunicare cu un grup dintre cei cu care fusesem în baza aceea de practică agricolă. Am coordonat lucrările de licență, cum se zice acum, lucrări de diplomă de stat, cum se zicea atunci, la mai mulți dintre studenții promoției lui Manole BĂNUȚĂ.
După terminarea facultății l-am mai întâlnit pe Manole de mai multe ori. Când am fost președinte de bacalaureat în comuna Beceni de lângă Buzău, am primit vizita lui Manole care a aflat că mă aflu acolo, el lucrând la o bancă din Buzău. L-am mai întâlnit pe Manole BĂNUȚĂ prin București căci avea numărul meu de telefon. Suntem acum prieteni pe Facebook și mă bucur să văd cum a evoluat acest tânăr valoros.
Manole BĂNUȚĂ este exemplu de bucureștean, cu apartament în Piața Amzei, deci în buricul târgului, care s-a stabilit în Buzău, căci există viață și în afara Bucureștiului și mai ales, există viitor în meserie oriunde, dacă ești foarte bun. Manole BĂNUȚĂ m-a impresionat că și-a păstrat acea prospețime în vorbă, acea spontaneitate pe care o avea acel Manole BĂNUȚĂ care era în baza de practică agricolă pe când era student în primul an de facultate și spre dezamăgirea generală, s-a lungit practica cu două săptămâni.

(19 februarue 2023)

1000 de oameni care m-au dezamăgit: Victoraș MICULA

Victoraș MICULA este acum un bărbat de 26 de ani.
Victoraș MICULA este fiul miliardarului Viorel MICULA.
Victoraș MICULA nu a obținut note de trecere la examenul de bacalaureat.
Victoraș MICULA m-a dezamăgit pentru că în comparație cu foarte mulți copii de miliardari de peste ocean care-și văd de treaba lor fără a-și pune părinții în situații delicate, face nefăcute, dintre care cea care arată că nu a fost în stare să ia note de trecere la examenul de bacalaureat, evidențiază că vede lumea cu totul altfel decât un om care are părinți ce au bani foarte mulți și care face dovada că are cap cu care gândește.
Victoraș MICULA m-a dezamăgit când a declanșat episodul cu mersul cu o mașină de poliție, îmbrăcat în haine de polițist, deși așa ceva are articole în codul penal, ceea ce dovedește că abordează superficial multe aspecte din realitate.
Victoraș MICULA m-a dezamăgit că a fost angrenat în episodul cu vânătoarea din elicopter, ceea ce denotă fie că are sfătuitori nepricepuți, fie că el însuși vede lumea în alte culor decât cele reale, ceea ce nu este deloc bine nici pentru el, nici pentru familia lui.
Victoraș MICULA m-a dezamăgit că scoate la iveală doar minusurile personalității sale, deși sunt sigur că are și unele calități. Acum nu stau eu să-i găsesc calitățile lui Victoraș MICULA, dar el este un bărbat tânăr și dacă a ajuns la vârsta de peste 25 de ani la care el nu se cunoaște și nici nu intenționează să se cunoască, este clar că drumul său este deja fixat și nimeni și nimic nu-l va face să fie altfel decât este acum, adică un tip care prin banii părinților săi are lumea la picioare și nu-și dorește altceva.

(07 octombrie 2022)

Intervalul optim definit de managementul politic

În managementul politic în afară de momentul optim, există și intervalul optim. 
Se consideră interval optim, acea perioadă în care se întreprinde o anumită acțiune cu efecte maxime, dacă funcția de optim este o funcție de maxim sau cu efecte minime, dacă funcția de optim este minimă.
Ca să dau un exemplu, pentru a face studiile gimnaziale intervalul optim este 6 - 16 ani. Lucrurile se complică foarte mult dacă apare un elev în clasa a I-a și are vârsta 15 ani, căci atitudinea celorlalți elevi va fi una foarte diferită, cum tot problematică este și apariția în clasa a VIII-a a unui elev de 25 de ani. Am exagerat un pic, pentru că uneori este bine ca exemplele să fie puțin deformate pentru a se înțelege mai bine ce înseamnă interval optim.
Eu am fost student între 18 și 23 de ani, dar în anul întâi de facultate am avut un coleg care avea vârsta de 39 de ani. Omul venise la facultate să fie coleg cu fiul lui, căci dorea ca acesta să facă o facultate și el se considera că este motorul care-l va determina pe puști să facă ceea ce inițial puștiul nu-și dorea. În anul 1970, tatăl și fiul au terminat facultatea și fiul era extrem de mândru de tatăl lui care a avut o voință extraordinară să trăiască viața de student bursier al statului.

Noi românii, avem o vorbă: toate la vremea lor.

Unele lucruri sunt relative și nu trebuie încadrate în intervale optime. Se zice că dragostea este oarbă și de aceea, nu este deloc rezonabil să facem analize că unii se căsătoresc la 20 de ani, alții se căsătoresc la 30 de ani și sunt și oameni care se căsătoresc la 50 de ani. Nici când apar căsătorii între persoane trecute de 75 de ani nu ar trebui să existe discuții aprinse, dacă acolo nu sunt interese meschine.

Intervalul optim iese cu atât mai mult în evidență când o persoană deține o funcție, să zicem ministru sau parlamentar sau șef de județ. Am văzut cazuri în care astfel de persoane trecute bine de 45 de ani, au dorit să facă doctorate și le-au făcut. Am văzut atitudinea conducătorului de doctorat față de un astfel de doctorand și mă gândeam la schița lui CARAGIALE în care pedagogul de școală nouă îl întreba pe elev:

- Nu-i așa că pământul se învârtește, POPESCULE?

Iar elevul răspundea:

- Da, domnule!

Nu este interval optim să faci o facultate după 40 de ani dacă ești cu o funcție importantă, mai ales dacă universitatea se află în localitatea pe care studentul o păstorește și fondurile care vin la universitate stau în pixul studentului. Nu este interval optim să faci un liceu cu examen de bacalaureat între 35 și 40 de ani, când ai la picioarele tale un județ sau o circumscripție electorală, căci bieții profesori fac pe ei în pantaloni numai când apare elevul întârziat, iar acel profesor care îndrăznește să încalce cutumele, este devorat de colegi, care consideră că tot răul care se abate asupra liceului lor din cauza dificultăților pe care le întâmpină elevul Gâgă au o singură cauză, profesorul indisciplinat și nu elevul Gâgă care nu a citit nimic pentru examen și care dacă ia o notă sub 8(opt) consideră că este abuzat, nedreptățit și ignorat. Știu o povestioară când un super-barosan a finalizat studiile la ISEP și mai ales, cum le-a finalizat.

Managementul politic are nenumărate intervale optime și este rezonabil ca persoanele care urmăresc anumite obiective să definească clar aceste intervale și acțiunile pe care le întreprind să se deruleze în interiorul lor și nicio secundă la una dintre limitele intervalului.




(30 iulie 2022) 

Soarta elevilor premianți

Sunt în fiecare școală generală, în fiecare liceu elevi premianți. Nu iau în considerare acei premianți artificiali, doritți cu orice preț de părinți în a-și vedea odraslele pe scenă cu coroniță la clasele 1, 2 ,3 și 4. Iau în considerare elevii care constant, fără influențe externe, obțin note mari pentru că:

- învață acasă sistematic,

- rezolvă probleme în clasă,

- fac teze foarte bune,

- sunt recunoscuți ca foarte buni,

- au aprecieri obiective ale profesorilor.

În afară de a le acorda diplome și coronițe, școala și deci societatea nu face nimic pentru premianții ei, premianți care dovedesc capacitatea de a învăța, de a avea un comportament constant ca elevi și care reușesc să facă acele conexiuni între concepte care să-i ducă spre soluționarea de probleme care duc spre note de 9 și de 10. Premianții nu sunt cei care în cataloage au note de 4, 3 și cel mult 5. Premianții nu sunt cei care au cataloagele pline de absențe. Premianții nu sunt cei care-i cârpesc sau înjură pe profesori. Ei sunt elevii model de învățătură și de comportament.

Numai că societatea așa strâmbă cum este ea nu stimulează performanța reală, deci nici pe premianți. ba mai mult îi marginalizează. Între un elev care se laudă că chiulește, că a picat BAC-ul și unul care a luat BAC-ul cu media 10, tinerii și nu numai ei cască gura la chiulangiu și la cel picat la BAC, pentru că are carismă, e cool și prin gesturi, voce, tatuaje, țoate, știe să atragă atenția, să se facă simpatic și să deturneze atenția spre a fi un soi de model, deși el este personajul negativ.

televiziunile iau interviuri la intrarea în examenul de BAC, 70% celor care după țoale, freză, înfățișare dovedesc că nu s-au pregătit, iar sub 20%, elevolor cuminți, obișnuiți, să zicem de nota 8,50 pentru că ei nu fac rating. Foarte rare sunt interviurile cu elevii de 10 de la BAC sau cu olimpicii, pentru că ei nu dau bine pe sticlă. Lumea stă cu gura căscată la violuri, împușcături, hoții, violențe și accidente, căci așa a fost educată în ultimii 30 de ani.

Elevii premianți își croiesc singuri viața că societatea se ocupă doar de elevii sub-mediocri, organizîându-le tot felul de sesiuni suplimentare, coborând ștacheta la evaluări sub limitele decenței. Ei terminp strălucitor liceul. Ei merg la facultăți pretențioase și devin excelenți profesioniști. Ei nu se pierd nicum pentru că pe pozițiile lor profesionale primesc respectul celor din branșă. Premianții au evoluții excepționale, care  se datorează în exclusivitate eforturilor depuse de ei înșiși, societatea nu are niciun merit, căci societatea nu a făcut nimic pentru ei. Tot ceea ce obțin premianții se datorează doar muncii lor.

(16 marrie 2021)

Soarta elevilor olimpici internaționali

Dacă pentru corigenți și repetenți căutăm soluții care ocupă cel puțin 60% din timpul managerilor, despre vârfuri vorbim puțin și pentru vârfuri se face și mai puțin, ceea ce este grav. Dovadă că așa stau lucrurile:

- vârfurile iau drumul străinătății pentru a fi apreciate,

- mediocritățile au împânzit toate funcțiile importante,

- societatea se complace în bălăceală și mocirleală.

Faptul că Nicușor DAN în CV-ul lui amintește că a fost olimpic internațional la matematică este un lucru de excepție, dar să nu uităm cât de ridiculizat a fost și este Nicușor DAN pentru cu totul alte aspecte ale sale, care nu au nicio legătură cu performanțele lui de cercetător și activist civic, ci doar că nu prea își gestionează degetele de la mâini și nările nasului în ale sincronicității.

Liceul Tudor VIANU despre care știu niște lucruri de detaliu era o industrie de olimpici internaționali. Din câte știu eu, mulți dintre olimpicii de acolo sunt acum prin Silicon Valley sau predau prin mari univeristăți americane. Sunt sigur că dacă se răscolesc prin arhivele Ministerului Educației și se reconstituie listele olimpicilor internaționali de matematică, fizică, informatică și chimie și se vede ce s-a întâmplat cu acei olimpici, se va vedea că peste 80% nu mai sunt în România.

Știu când s-a decis ca olimpicii inernaționali să aibă se siune de bac și de admitere decalată, cât de mare a fost tărăboiul, deși pentru cei care nu au fost în stare să ia bacul în mod natural se organizează toamna o sesiune specială, deși se crede că ce un om nu face 4 ani recuperează în două luni, conform unei gândiri aberante, cotraproductive și mediocre.

Și când pentru olimpici s-a zis că sunt scutiți de examen de admitere, ci ei au dreptul să se înascrie la o facultate pur și simplu. Societatea românească nu este pregătită:

- să accepte vârfurile de performanță,

- să încurajeze elevii eminenți,

- să promoveze micile genii olimpice,

- să urmărească evoluția olimpicilor,

- să stabilizeze aici pe olimpici,

- să contribuie la dezvoltarea completă a olimpicilor.

Va trebui să schimbăm soarta olimpicilor internaționali, căci ei sunt niște speciali. Dacă olimpicilor din sport li se acordă rente viagere, este normal ca în afara acelor premieri de la minister să se facă mult mai mult pentru olimpici, căci ei sunt dovada concretă a performanței. Nu ar fi exclus ca în corupția generalizată de aici, cum se crează handicapuri la persoane perfect sănătoase doar pentru a primi acele sume pe care societatea le dă oamenilor în nevoie reală, dacă nu se realizează un echilibru să vedem și în zona olimpicilor situații anormale, generate din dorința de a accede a unor mediocri exact acolo unde nu le este locul în mod natural.

Trebuie reconsiderată soarta olimpicilor. Așa cum era centrul de gimnastică de la Deva, tot așa ar trebui să existe centre de antrenamente pentru elevii supradotați pentru a face față condițiilor de competiție de talie internațională, vârfurile trebuind selectate și dezvoltate într-un cadru organizat, căci performanța trebuie stimulată, întreținută și mai ales respectată.

Nu am văzut în bugetul pe 2021 niciun leu atribuit super-performanței, dar îmi amintesc cum muncitorii încolonați strigau pe Ana IPĂTESCU la intrarea în Piața Romană: Moarte intelectualilor! Și cercetarea științifică este aproape în moarte clinică, iar învățământul se târăște în subfinanțare cronică.

(16 martie 2021)

Profesorii titulari

Profesorii titulari reprezintă o categorie privilegiată de profesori care au garantată de stat poziția în organizația unde lucrează. Titularizarea este o calitate care se obține prin:

- concurs,

- repartizare,

- examen,

- altfel.

Am scris acest altfel pentru a marca forme privilegiate în condiții obscure prin care unele persoane reușesc să obțină calitatea de profesor titular, fără a îndeplini cerințele, dar având vântul la pupă și alinierea astrelor fiindu-le favorabile onțin ceea ce nu merită.

Profesorii titulari au posibilitatea de a evolua. Cândva erau gradele didactice, care garantau evoluția cadrului didactic prin examene sau prin elaborarea unei lucrări. Societatea evoluează și cu ea:

- se schimbă manualele,

- apar tehnici noi de învățare,

- se introduc noi capitole,

- se generalizează lucru în online,

- calculatorul devine sculă de lucru la sala de clasă,

- sistemul de evaluare se generalizează,

- criteriile de performanță sunt altele,

- învățătura e orientată spre eficiență.

Profesorii titulari trebuie să facă față șirului complex de transformări, pentru care statul trebuie să bage mâna în buzunar și să cheltuie banii cu perfecționarea continuă a profesorilor titulari. Pentru că nimeni nu trebuie să se considere nici veșnic și nici inamovibil, este imperios necesar să fie definit un sistem care să stimuleze dezvoltarea cadrelor didactice, în sensul bun al cuvântului. Pe vremuri era Gazeta matematică și se diferențiau profesorii după rezolvitori, dar și după propunerile de probleme la Gazetă. Acolo apăreau numele elevilor olimpici. Deci exista un criteriu de construire a elitelor printre elevi, de a diferenția prod=fesorii, căci una este să vorbești despre un colegiu național cu 10 olimpici internaționali și altfel satu lucrurile tot la un colegiu unde niciun elev nu promovează examenul de bacalaureat.

Pe vremea când eu am făcut școala, profesorul era profesor, elevul era elev, iar prestigiul era o coordonată esențială a profesorului titular. În orașul meu erau profesori renumiți prin numărul de elevi ce intrau la Medicină, la Drept sau la Electronică. dacă totul e o apă și un pământ, nu se obține progres, iar lipsa unei scări valorice are efecte nedorite, ceea ce duce la scăderea calității, la sărăcie și la contraperformanță.

(16 martie 2021) 

Diplome adevărate

Este vorba despre:

- diplome de bacalaureat adevărate,

- diplome de licență adevărate,

- diplome de master adevărate,

- diplome de doctor în științe adevărate.

Posesorul diplomei a parcurs următorii pași:

- a dat un concurs pentru a deveni elev sau student sau doctorand,

- a fost acceptat la acea instituție de învățământ,

- a urmat cursurile,

- a elaborat referate și proiecte,

- a dat răspunsuri care au fost evaluate cu note de promovare,

- a susținut examene în fața comisiilor exigente și a obținut note de promovare,

- a finalizat prin examen de bacalaureat, de licență, de master sau susținere teză de doctorat,

- a fost evaluat și susținerea examenului final a fost însoțită de notă de promovare,

- a obținut diploma,

- a mers și s-a angajat și are un loc de muncă unde folosește ceea ce a învățat pentru diplomă.

Anii de școală îi sunt utili posesorului diplomei căci la locul de muncă folosește conceptele de la disciplinele din anii de studii și faptul că a promovat anii de studii arată că toată munca lui a avut un rost. El recunoaște că nu a pierdut timpul degeaba pe băncile școlii și în proporție de cel puțin 60% din ceea ce face la locul de muncă are tangență cu ceea ce a învățat în școală.

O astfel de diplomă este adevărată, căci ea reflectă munca depusă de posesorul ei pentru a se califica și durata de acomodare cu locul de muncă nu a necesitat mai mult de 3 sau 4 luni.

(15 martie 2021) 

Diplome inutile

Alegerea unei facultăți este pentru un tânăr o chestiune extrem de importantă.

Tânărul alege o facultate.

Este admis la acea facultate.

Participă la cursuri.

Elaborează referate și proiecte.

Învață pentru examene.

Promovează examenele cu note mari cu examinatori la un nivel de exigență ridicat.

Elaborează lucrarea de licență.

Susține în fața comisiei exigente lucrarea de licență.

Încheie facultatea cu o medie de peste 8,50.

Un astfel de absolvent este unul temeinic pregătit profesional.

Apare situația nefericită că acest absolvent merge să lucreze în producție și locul său de muncă nu necesită niciuna dintre cunoștințele acumulate în facultate. Diploma îi servește doar la a arăta că are studii superioare, dar acele studii nu-i sunt utile pentru meseria pe care o exercită zi de zi la locul său de muncă. Să presupunem că tânărul a terminat o facultate de muzică și lucrează într-o firmă de software pentru sisteme informatice economice. El nu folosește nicio noțiune acumulată în facultate la locul de muncă unde face testare de software, deci diploma lui este inutilă.

Sunt foarte mulți tineri care au terminat facultăți și care au locuri de muncă în zone absolut diferite de specificul domeniului unde s-au pregătit, deci au diplome inutile. Sistemul de învățământ permite ca studiile de masterat să-i dea tânărului cunoștințe care să-l apropie de meseria pe care o profesează. Am cunoscut persoane care prin masterat au căpătat specializarea în concordanță cu  cerințele locului de muncă, licența fiind doar trambulina spre obiectivul urmărit.

Apare ca element de tristețe faptul că multe persoane urmează un stagiu doctoral fără să continue cercetarea științifică după susținerea tezei, doar pentru a avea titlul de doctor în știință sau pentru a obține un plus la salariu sau doar pentru a avea scris pe cartea de vizită PhD.

(15 martie 2021) 

Diplome fără acoperire

Sunt persoane dornice să aibă diplome. Merg, se înscriu la facultate. Prin mijloace care ocolesc principiile de moralitate, mai ales dacă respectivele persoane sau altele din anturajul lor dispun de instrumente adecvate care să influențeze obținerea notelor de promovare, astfel că în final cei în cauză se află în situația de a avea folile matricole completate cu note de promovare, deși cunoștințele la disciplinele din planurile de învățământ sunt dacă nu nule, cel puțin foarte aproape de zero.

Diplomele fără acoperire corespund situației în care posesorul lor nu cunoaște concepte, nu a citi cărți din domeniu, iar dacă s-a aflat în fața examinatorului, acesta a fost convins să acorde notă de promovare nu prin răspunsurile date la întrebări, ci prin cu totul alte căi, bazate pe imoralitate, forță, corupție și indecență.

Sunt foarte multe persoane care după ocuparea de funcții importante au reușit să termine nenumărate facultăți, masterate și să facă doctorate, deși liceul l-au absolvit după vârsta de 25 de ani. Nu prea cred eu în iluminarea instantanee și nici în căpătarea de capacități geniale după 25 ani, care să permită astfel de performanțe. Se știe că adolescenții au capacitatea de a acumula cu mult mai bună decât maturii, iar un om cu nenumărate griji, are disponibilități mult mai reduse de a acumula cunoștințe care să-i permită absolvirea unei facultăți cu 40 de examene, care necesită timp pentru a citi materiale, pentru a face proiecte și referate, temeinice și pentru a avea o prezență reală la cursuri și la seminarii.

Eu am mari rețineri că o persoană care nu a avut performanțe în școala generală și care a întrerupt studiile liceale pentru a le finaliza după vârsta de 25 de ani, dispune de resurse care să-i permită de pe poziția de angajat la o firmă unde lucrează 8 ore pe zi, să meargă la cursuri la o facultate cu frecvență la zi și să o și termine pe bune, cum se zice.

Diplomele fără acoperire corespund situației în care exigența a fost controlată și promovabilitatea a fost asigurată chiar în condițiile unui volum de cunoștințe precar al celui examinat.

(15 martie 2021)

Liceele cu zero absolvenți de BAC

Sunt sigur că aceste licee au apărut în localități prin depunerea unor acte la inspectorate, acte care au mers mai departe și la minister s-a considerat oportună existența lor. Deci:

- există o cerere;

- există o solicitare semnată;

- există aprobări locale semnate;

- există aprobare la MEC semnată;

- au fost asumate responsabilități.

Cei ce au gândit formarea unui liceu au motivat prin:

- existența elevilor;

- profesori de calitate;

- derulare procese;

- eficiență cel puțin normală;

- absolvenți pregătiți.

Nimic nu se face atunci când se spune că:

- nu vor fi rezultate;

- nu se va învăța carte;

- profesorii sunt slabi;

- nu sunt elevi;

- nu vor fi sun 50% promovați.

În aceste context, trebuie făcută o analiză și trebuie luate măsuri. Trebuie văzut cine a făcut referatul de oportunitate al înființării liceului cu zero absolvenți la BAC, cine l-a aprobat și cum au decurs acolo lucrurile. Este important să se vadă ce note s-au dat, ce carte s-a făcut și mai ales, cine sunt profesorii care au predat, ce au predat și cum au evaluat. Eu știu că nu există elev rău, ci profesor rău. Dacă profesorul este exigent, oface pentru că știe carte. Atunci și elevul învață. Dacă elevul se trage de șireturi cu profesorul care este slab pregătit profesional sau este plin de vicii, evident procesul de instruire suferă și rezultatul se vede la picații de la BAC. Refuz să cred că într-un liceu unde s-a învățat carte, notele s-au dat pe merit, elevii au mers la BAC doar pentru a pica, așa că le-a cășunat lor pe liceu, să fie cu zero absolvenți la BAC, pentru a fi desființat. Dacă nu vor fi identificați vinovații de la înființarea liceului, până la cei care au generat situația catastrofală a celor de fără BAC, niciodată lucrurile nu vor intra pe făgașul normal.

(07 iulie 2017)

Rezultatele de la Bacalaureat

S-au afișat rezultatele de la examenul de bacalaureat. &1,4% dintre cei care s-au prezentat la toate problele de BAC au obținut note care asu dat o medie peste 6, ceea ce i-a făcut să fie declaratți promovați. Este o rată de promovabilitate destul de bună, dar mult mai slabă dacă ne gândim că pe vremea lui Ceaușescu acea rată de promovabilitate bătea spre 90%. Față de BAC-ul de pe vremea lui Daniel Funeriu când promovabilitatea nu depășea 60%, acum este o situație bună, zic unii, foarte bună, zic alții, mizerabilă, zic eu pentru că BACul azi este:

- neconcludent;

- bazat pe memorare;

- nu dă nimic absolventului;

- prea subiectiv;

- cantitativ;

- bizar;

- neomogen;

- necomparabil;

- aleator.

Am și eu câteva întrebări nevinovate:

- au mai funcționat camerele video în clase?

- au fost respectate procedurile;

- care a fost comportamentul profesorilor supraveghetori?

- s-au mai strâns bani pentru comisiile de BAC?

- cât exigente au fost comisiile de la oral?

- cum se explică numărul graznic de mare al contestațiilor?

- de ce sunt 10 licee cu zero promovați de BAC, când 10 e nota maximă?

Nu aștept niciun răspuns pentru că eu știu răspunsurile reale și nimeni și nimic nu mă va convinge că atît timp cât în învățământ:

- salariile sunt mizerabile,

- suplinitorii sunt peste 30%,

- nu sunt uniforme obligarorii,

- memorarea este fundamentul,

procentul de 71,4% de promovabilitate are vreo relevanță reală. Când liceul îi va da absolventului o meserie solidă, când îl va învăța pe elev să fie om, să gândească, să aibă atitudine și determinare, să știe acesta clar care îi va fi parcursul, fără a fi în bătaia vântului, atunci chiar și 50% rată de promovabilitate va reprezenta altceva decât o cufră oarecare. Numai faptul că sunt 42.000 de contestații, adică 10% din notele de la teze sunt considerate de elevi ca nefiind corect acordate, spune foarte mult. Pe de o parte se acceptă ideia că unii dintre corectori au fost subiectivi. Sunt și situații în care elevii nu știu să se aprecieze. Să nu uităm că aceste contestații nu au fost depuse de elevi pur și simplu, ci de elevi asistați de părinți sau de meditatorii. Vor fi ți surprize, dintre cele mai colorate, când note mari vor deveni minuscule, dar și în cazul în care note mici vor deveni mari sau umflate strategic și neîntâplător, firește, dacă.

(06 iulie 2017)