Era inteligenței artificiale

Dictatorii și nu numai ei, ne-au obișnuit cu asocierea unor denumiri pompoase perioadei în care s-au manifestat. Lui Nicolae CEAUȘESCU, slugile i-au zis că perioada în care el a condus România s-a numit epoca de aur. Și în 20 ianuarie a.c. am auzit din gurița unuinene vorbindu-se de era de aur. Mă rog. Eu știu că inteligența artificială aduce schimbări atât de profunde în viața oamenilor încât atât timp cât ea va fi operațională, perioada se va numi era inteligenței artificiale.

În era inteligenței artificiale, oamenii vor fi eliberați de executarea cu creierele lor a unor operații de rutină, repetitive și vor dispune de mult mai mult timp pentru a face muncă de creație originală.

În era inteligenței artificiale, oamenii vor  fi asistați în derularea de activități de creație astfel încât randamentele lor să crească simțitor.

În era inteligenței artificiale, oamenii vor fi evaluați cât mai riguros, astfel încât ierarhizarea lor valorică să reflecte cu adevărat calitățile lor.

În era inteligenței artificiale, oamenii vor aspectele de originalitate din munca de creație a fiecărui om va fi evidențiată și nimeni nu va mai face salturi spectaculoase în mod eronat, pentru a părea în ochii celor din jur ceea ce nu este cu adevărat.

În era inteligenței artificiale, oamenii vor face economii de timp spectaculoase, prin eliminarea timpilor de așteptare inutili sau deplasările nenecesare. 

În era inteligenței artificiale, oamenii vor  folosi multe din informațiile prelucrate, pentru a obține elemente de anticipare comportamentală, ceea ce va furniza opțiuni de derulare de activități viitoare, obținând creșterea gradului de satisfacție zilnică.

Inteligența artificială apare ca un miracol în viața oamenilor și de aceea ea deschide o nouă eră în viața acestora, motiv din care oamenii nu au a se teme de inteligența artificială.

(01 februarie 2025)

EPOCA DE AUR

Îmi aduc aminte vremurile de dinainte de 1989 în care se edifica societatea socialistă multilateral dezvoltată și România traversa EPOCA DE AUR, iar la al XIV-lea congres al pcr lumea îl ovaționa ce secretarul general al partidului Nicolae CEAUȘESCU, pe mult iubita și stimata tovarășa academician Elena CEAUȘESCU, savant de renume mondial, doctor honoris causa a multor universități prestigioase de peste hotare. Apărea în public și în tribune Nicu CEAUȘESCU, prim secretar pcr la județul Sibiu. Se vorbea despre Zoe CEAUȘESCU, cercetătoare la Institutul Național de Matematică, pentru care se construise o clădire impunătoare undeva pe calea Griviței, clădire care pe turnul liftului avea semne de integrală și de alți operatori ușor de recunoscut din matematică. Lumea amintea de Valentin CEAUȘESCU și el cercetător științific cu studii la Londra, care lucra la IFA de la Măgurele. Marin CEAUȘESCU era fratele lui Nicolae CEAUȘESCU și ani în șir a fost șeful reprezentanța economică a României la Viena.  Ilie CEAUȘESCU, doctor în istorie, a fost frate al lui Nicolae CEAULESCU,  a fost general al armatei române și a ocupat funcția de ministru adjunct al apărării. Elena BĂRBULESCU, sora lui Nicolae CEAUȘESCU, absolventă de Istorie era inspector general adjunct la județul Olt. Florea CEAUȘESCU și  Nicolae Andruță CEAUȘESCU erau frați ai lui Nicolae CEAUȘESCU.

Deși am urmărit destul de atent ceea ce se întâmpla în societatea comunistă și deși la televiziunea națională în cele două ore zilnice de program spațiul de emisie era ocupat mult de ceea ce făcea partidul și secretarul lui general sau unii membrii ai familiei sale, nu-mi amintesc să-i fi văzut pe toți CEAUȘEȘTII reuniți pe o aceeași scenă, deși cultul personalității lui Nicolae și cel al Elenei CEAUȘESCU atinseseră cote dincolo de paroxism, iar peste tot se verbea despre EPOCA DE AUR pe care o traversa țara deși alimentarele erau goale, curentul electric se întrerupea și frigul acapara apartamentele românilor.

Sunt în 20 ianuarie 2025 și mă frec la ochi, amintindu-mi de vremurile nenorocite pe care le-am trăit, iar afară este soare de parcă ar fi primăvară, deși e un pic cam friguț.

(20 ianuarie 2025)

Ecpoca de aur

Nu am o explicație logică, dar o explicație trebuie să existe de cum i-a fătat unuia mintea să zică despre perioada 1965-1989 că este o epocă de aur. A fost și mai rău, când oameni despre acre credeam că mai aveau un gram de creier, au intrat în corul celor care propăvăduiau această gogomănie.

Cum să fie de aur epoca în care erau cartele pentru alimente?

Cum să fie de aur epoca în care circulau bancurile cele mai teribile despre părintele ei?

Cum să fie de aur epoca în care libertatea cuvântului nu exista de nicio sămânță?

Cum să fie de aur epoca în care egalitatea ăn sărăcie atinsese cote de nedepășit?

Cum să fie de aur epoca în care arta murise în idolatrie și cult al personalității?

Cum să fie de aur epoca în care omul nou era o caricatură de prototip simplist?

Cum să fie de aur epoca în care izolarea a fost cuvânt de ordine?

Cum să fie de aur epoca în care pluripartidismul nu exista?

Cum să fie de aur epoca în care până și copii în pampers recitau ode pentru odioși?

Cum să fie de aur epoca în care în careaplauzele înregistrate se dădeau în megafoane?

Cum să fie de aur epoca în care mediocritatea și impostura erau în cele mai înalte poziții? 

Deci, nu a fost nicio epocă de aur, ci numai un timp al tristeții, tăcerii, durerii  și suferinței. Bine că nu a durat zeci de mii de ani așa cum a fost epoca pietrei sau epoca bronzului. Bine că am apucat să văd cum se termină. Ca dovadă că nu mai speram să se termine, în 1987 am vândut la DCA 200 kg de hârtie care era de fapt tot ceea ce strânsesem eu în materie de compilatoare și analiza corectitudinii programelor. Nu mai credeam că se va ieși din angrenajul nefast al politrucilor unde informatica nu însemna nimic și citatele din documentele de partid și din cuvântări ănsemna totul. Am răsuflat ușurat în 25 decembrie 1989 și am tras o gură de aer proaspăt, începând să cred că într-adevăr voi avea și eu șansa să o iau de la capăt cu managementul calității software.

(06 noiembrie 2016)