Ăia știrbi, fără dinți-n gură

Am auzit pe un nene, ușor ramolit, care-i lua în derâdere pe bătrânii știrbi, fără dantură impecabilă, care trăiesc pretutindeni în psațoiul nostru cel mioritic. Eu am trăit și în vremurile copilăriei comunismului, când și eu eram copil și-mi aduc perfect aminte că ne vizitau oameni de la țară, care în regimul precedent reușiseră să-și pună dinți de metal, căci nu se concepea atunci să nu ai gură sănătoasă, căci sănătatea corpului, de la dantură vine. Oamenii acum sunt săraci, căci unii ca nenea care râdea dse cei știrbi, fără dinți-n gură, au furat tot ce era de furat, au prăduit tot ce era de prăduit și ne-au adus în sapă de lemn. Să nu-mi zică mie nimeni că gem librăriile cu cărți nevândute și editura este eficientă, căci mor de râs, iar cu povestea p-lii tipărită în multe limbi, nimeni nu e ambasador al culturii mioritice.
Mă închin în fața voastră cei săraci și fără dinți în gură, căci dacă ați ajuns să fiți așa, înseamnă că nu v-ați vândut sufletul diavolului așa cum a făcut nenea filosoful și ați rămas de veghe în fața istoriei, drepți, curați și veșnici!

(18 decembrie 2024)

Cum se manifestă nesimțirea noastră?

Există nenumărate forme de manifestare a nesimțirii noastre, căci dacă suntem undeva la coada cozilor, explicația se găsește și în acest fel de a arăta că:
- nu ne pasă de ceea ce facem,
- suntem plini de suficiență,
- tot timpul credem că suntem cei mai cei, deși nu definim niciun criteriu,
- eul fiecăruia dintre noi este centrul universului,
- în afară de părerea noastră nu contează nimic.

Numai așa se explică dorința de a accede la resurse cu eforturi cât mai reduse, stabilirea de criterii pe care le îndeplinesc mai toți, deși performanța înseamnă altceva, iar conceptul legat de definirea celui mai bun este atât de relaxat, încât în orice colectivitate, toți sunt cei mai buni, căci egalitarismul este dus la extrem. 

Îmi amintesc de apariția cărții lui radu PARASCHIVESCU intitulată Ghidul nesimțitului, carte pe care eu o consider o capodoperă.

Cartea este referită prin:

Radu PARASCHIVESCU - Ghidul nesimțitului, Editura Humanitas, București, 2006, ISBN: 973-50-1340-1, ISBN-10: 973-50-1340-1, 190 pg.

Nu aș fi scris acest articol dacă azi, 27 mai 2024, nu aș fi văzut în parcarea de la nivelul -2 de la complexul ParkLake un cărucior de la CARREFOUR abandonat de un nesimțit sau de o nesimțită, pe locurile de parcare, deși până la locul unde se depozitează aceste cărucioare sunt mai puțin de 10 metri.

Se impune ca într-un timp cât mai scurt să eliminăm din vorbirea noastr sintagma merge și așa, căci se dovedește a fi păguboasă această abordare, nu numai pentru alții, ci și pentru cei care o gândesc și o implementează, căci ea se întoarce asemeni loviturii de bumerang, împotriva lor.



(27 mai 2024)

Eu și înjurăturile

La un moment dat, cineva m-a provocat și am fost obligat să-i răspund în termenii care au dus la încheierea unui dialog absolut aberant. Atunci, am extras din galeria de ziceri ce poartă generic titlul de înjurături, numai două dintre capodoperele limbajului popular românesc autentic și acel cineva a tăcut, ceea ce a însemnat că fusese învins.

Până la 18 ani, am trăit într-o mahala a Piteștiului, renumită prin oamenii care locuiau acolo și care se ocupau cu potcovitul cailor și boilor, cu spălatul rufelor la cazarma din deal, cu munci necalificate greu suportate de foarte mulți dintre concetățenii mei care aveau de la patru clase în sus. Acolo în mahala erau scandaluri între bărbați, certuri între femei și în toate cazurile tiradele care zburau dintr-o parte în alta erau extrem de colorate, de diverse, de profunde și mai ales de semnificative.

Nu scăpa nicio parte a corpului uman, fără a fi folosite denumirile științifice ale componentelor invocate, nu scăpa nicio ființă din anturajul celor implicați, indiferent de gradul rudenie, nu scăpa nicio tipologie de incident aducător de necazuri teribile care să fie asociate părților beligerante, cum nu lipsea nicio trimitere spere sfinți, biserici și alte entități din cele mai înalte sfere.

Dacă o facultate durează 5 ani și un doctorat a durat 6 ani, deci în 11 ani se obține un nivel de calificare maxim, în cei 18 ani cât am stat la mine în mahala, am pretenția că am atins perfecțiunea în domeniul înjurăturilor și regret că viața nu mi-a dat șansa să mă manifest plenar, pentru a evolua strict în măsura în care nu cei șapte ani de acasă, ci cei 11 ani de stat în mahala rămași după ce am scăzut din 18 pe 7, exact cât mi-a trebuit să iau un doctorat ceva mai târziu, mi-ar fi permis să dezvolt abordări bine țintite, dar care în mediul unde am activat erau nenecesare, căci înjurăturile din ziua de azi sunt descalificante prin lipsa de conținut și de substanță,  în raport cu fibra perenă a ceea ce definea mahalaua copilăriei mele.

Îmi aduc aminte că la Editura Humanitas a lui LIICEANU, a fost publicată traducerea în mai multe limbi a lucrării Povestea poveștilor scrisă de Ion CREANGĂ. Circulă pe Internet și o Baladă scrisă de TOPÂRCEANU, texte care în public lumea le evită, dar care sunt citite de cei avizi de o anume cultură.

Faptul că acum lumea nu mai scrie înjurături este un lucru foarte rău, căci astfel lumea nu mai știe să utilizeze corect cratima. La noi, nu exista înjurătură fără cel puțin o cratimă. Ce trist!



(22 mai 2023)

1.000 de oameni care m-au dezamăgit: Radu PARASCHIVESCU

Azi 04 iulie 2022 am ieșit prin mahala și la DIVERTA, librăria cu vin, am achiziționat cartea Noi suntem Români. (nimeni ne este perfect) avându-l ca autor pe Radu PARASCHIVESCU. Cartea are 295 pagini, este apărută în Editura Humanitas, București 2022 și are ISBN 978-973-50-7419-7.

Prin târg se zicea că Radu PARASCHIVESCU este un scriitor care scrie la comandă, care are patroni care-i dau direcția și el înjură pe cine i se comandă s-o facă. Mi s-au părut incorecte aceste comentarii și i-am luat cărțile extrem de critice la adresa unor personaje, preponderent din stânga eșicherului politic. Au trecut aprope trei ani de când stânga nu mai conduce și dreapta a scos la înaintare figuri de-a dreptul legendare prin fracturile de logică de care au dat dovadă. 

Am crezut că Radu PARASCHIVESCU într-un volum din 2022 va face o adevărată frescă a ceea ce se întâmplă în spațiul nostru cel mioritic. Am trecut la citirea cu nesaț a cărții, dar spre marea mea surpriză, văd că Radu PARASCHIVESCU nu abordează deloc tema, plasându-mă în perioade nedefinite, dar tot de Veorica vorbind, deși Raluca și Monica o depășesc de departe.

Radu PARASCHIVESCU este prozatorul care îmi place, dar care m-a dezamăgit căci este selectiv, iar ipoteza din târg se verifică. Sunt sigur că editura unde-și publică el cărțile nu ar accepta niciodată, ca în vremurile comuniste în care erau subiecte tabu, despre care nimeni nu avea voie să scrie, să publice o carte scrisă de Radu PARASCHIVESCU în care acesta să treacă de linia roșie unde scrie cu litere de o șchioapă: PE AICI NU SE TRERCE. Vreau să fiu contrazis.

(04 iulie 2022)

O dezmăgire oarecare

 Mergând la Librăria DIVERTA din Mall Vitan să cumpăr o nouă carte a lui Bogdan STOICA apărută în 2020 sau 2021, pe care însă nu am găsit-o, am găsit cartea lui Radu PARASCHIVESCU intitulată Acul de aur și ochii Glorianei, apărută în Editura Humanitas în 2021. Mă așteptam să mă anunțe autorul că tratează acolo exact ceea ce făcuse în cartea Orice om îi este teamă, publicată în 2018, adică și această nouă carte să fie o frescă a unei perioade, ză zicem, de dreapta din istoria României. Mie mi-a plăcut cu scrie Radu PARASCHIVESCU, pentru că are condei, verb și talent.

Pe colo șio pe colo, bârfitorii, scriau că Radu PARASCHIVESCU publică numai în Editura Humanitas, cum că ar fi omul de casă al patronului acesteia și că doar subiectele de o anumită factură îi sunt familiare, pentru că stăpânul i le comandă, pentru a sluji un interes politic. Bârfitorii lui Radu PARASCHIVESCU foloseau cuvinte deloc măgulitoare la adresa scriitorului, cuvinte cărora nu le-am dat crezare și le-am trecut în rândul răutăcismelor, vorba lui HAGI.

Deși Radu PARASCHIVESCU are o viteză excepțională de a filma evoluția din societatea noastră, mă așteptam ca acum în 2021 să citesc un roman scris de el, care să redea cu ironia-i cunoscută era liberală a lui ORBAN cu toate gafele lui TURCAN, cu aiurelile petrecute în pandemie, căci scriitorul Radu PARASCHIVESCU avea material din care să extragă lucruri extrem de spumoase, cele scrise despre Veorica DĂNCILĂ fiind doar mici glumițe.

N-a apărut o astfel de carte. Bănuiesc că autorul Radu PARASCHIVESCU dorește să comaseze două ere la fel de exotice, alăturând erei ORBAN, era  CÎȚU și să se oprească la joia 25 noiembrie când va fi învestit guvernul CIUCĂ. Dacă în anul 2022 nu va apare o astfel de carte, voi începe să cred bârfele, căci nu este deloc greu de a fi sluga cuiva, mai ales dacă acel stăpân îți dă bucata de pâine cea de toate zilele, așa cum zice rugăciunea, deși acel stăpân este un muritor cu voce tunătoare și fără operă filosofică.

(20 noiembrie 2021)

Aștept noua carte a lui Radu PARASCHIVESCU

Cei care stau pe margine și doar comentează, fără a produce nimic, îl bârfesc pe scriitorul Radu PARASCHIVESCU pentru faptul că în fiecare an scrie o carte. Scriitorii de talent cam așa procedează și aici mă refer la prozatori, căci poeților și dramaturgilor nu ai cum să le ceri să scrie în fiecare an câte un volum de versuri sau câte o piesă de teatru, știut fiind faptul că și poeții și dramaturgii au alte reguli ale scrisului.

Cartea lui Radu PARASCHIVESCU intitulată Orice om îi este teamă, radiografiază cu umor și ironie anii de guvernare ai PSD, în care acest partid cu grave carențe în managementul succesului și-a schimbat trei premieri, într-un mod cu totul inexplicabil, doar că un om a vrut să fie așa.

Am apreciat cartea lui Radu PARASCHIVESCU și acum când vedem ce face coaliția PNL-USR-UDMR, consider că scriitorul are suficient material pentru a se lansa în realizarea unui volum la fel de spumos, de analitic și mai ales de ironic, în care penelul său să disece tot ceea ce fac într-un comic desăvârșit actorii principalei comedii negre pe care o trăiește un popor în care istoria a încremenit în chițibușurile politicianiste ale lui Ludovic ORBAN, Anca DRAGU și Florin CÎȚU.

Am citit pe colo și pe colo cronici despre cărțile lui Radu PARASCHIVESCU și unii autorași răutăcioși, mediocrii și tendențioși de scriitură ziceau că acesta publică totul la Editura Humanitas, unde el este pălmaș aservit, iar abordările fac pe plac mahărului LIICEANU Gabriel. Eu îl consider pe Radu PARASCHIVESCU un scriitor de succes și mai ales de talent. I-am citit cărțile și i le apreciez. Tocmai de aceea el are datoria să le dea peste nas celor care-l contestă prin publicarea tot la Humanitas a unei cărți care să reîntregească  fresca epocii pe care o trăim, cu perioada noiembrie 2019 și până în zilele noastre, pentru a rămâne în literatură și guvernările ORBAN și CÎȚU.



(10 septembrie 2021) 

Vitrina cu șarlatani a lui Radu PARASCHIVESCU

Cartea despre care doresc să scriu câteva cuvinte este referită astfel:
Radu PARASCHIVESCU - Vitrina cu șarlatani, Editura HUMANITAS, București, 2020, 283 pg, ISBN: 978-973-50-6981-0
Din start mă declar un admirator al acestui prolific și invidiat scriitor, care publică am de an câte o carte, reușind să facă o frescă fidelă a societății românești de ieri și mai ales de azi. Ca să arăt acest lucru, ultimul capitol O, sole pandemio ne aduce în realitatea anului 2020 în care s-a publicat cartea.

Stilul este alert, precis, clar și mai ales colorat. Autorul surprinde cu mare dezinvoltură cele mai nuanțate aspecte din domeniul luat în vizor și arată că este analitic și mai ales, ironic cu toți cei care exagerează în a exploata naivitatea oamenilor.

Citind cartea, m-am gândit că unii sunt răi, iar alții, orice ar face, nu sunt atât de răi încât să fie luați în vizor de scriitor. E ca pe vremuri când satira și umorul se oprea la un director din minister cel mult, niciodată nu-l viza pe ministru sau pe altul mai de sus de acesta. Știu asta că am asistat la o vizionare a brigăzii artistice de la Facultatea de Cibernetică și când s-a făcut o glumă cu metroul, imediat aceasta a fost sancționată și scoasă. Tot așa a făcut și Radu PARASCHIVESCU prin a evita năstrușnicele afirmații ale unora de la puterea de dreapta, care tot a șarlatanii miroseau.

Pe o scară de la zero la zece, cartea este de nota 8(opt), comparativ cu capodopera aceluiași Radu PARASCHIVESCU pe care o notez cu 10(zece)




(10 iulie 2021)

Recviem vesel pentru tata

 Am găsit în librăria de la mallul din mahalaua mea cartea lui Radu PARASCHIVESCU intitulată Recviem vesel pentru tata, pe care am cumpărat-o fără să stau deloc pe gânduri, pentru că:

- proza lui Radu PARASCHIVESCU îmi place,

- îmi reamintesc lucruri trăite citind cărțile lui Radu PARASCHIVESCU,

- editura HUMANITAS publică cu grijă cărțile,

- în pandemie, un pic de optimism nu strică.

Poeții, dar și prozatorii s-au întrecut în a dedica versuri și romane mamelor, iar pentru tați nu prea stau așa

lucrurile. Mihail EMINESCU a scris poezia O, mamă, George COȘBUC a scris și el poezia Mama, Magda ISANOS a scri poezia Mama și tot așa. Nici prozatorii nu s-au lăsat mai prejos. Maxim GORKI a publicat în 1907 romanul Mama. Pearl S. BOCK a publicat în 1934 romanul Mama.

Mă gândeam că în educația unui băiat și tatăl joacă un rol important, căci băiatul când caută modelul, la tatăl lui se uită și ia de la el și bunele și relele. 

Când am văzut în librăria Diverta din mall cartea lui Radu PARASCHIVESCU n-am stat pe gânduri, am cumpărat-o și am citit-o în ritmul meu, cu întreruperi, căci sunt rare situațiile în care citesc o carte pe nerăsfuflate, pentru a savura fiecare moment descris de autor. Îmi place proza lui Radu PARASCHIVESCU că este:

- curată,

- exactă,

- dinamică,

- îngrijită,

- egală.

Autorul mi-a prilejuit și de această dată rememorarea unor momente pe care le-am trăit și eu în vremurile la care el face referire și exactitatea redărilor, culoarea și parfumul,  retrăite de mine acum la mulți ani distanță m-au reconfortat foarte mult. De aceea îl apreciez pe Radu PARASCHIVESCU că scrie o proză desprinsă din viața de zi cu zi, introducând acele elemente care fac din viața trăită, artă.

(02 aprilie 2021)

Gabriel LIICEANU și Mircea DINESCU se războiesc

     Doi mari ai culturii românești, adică Gabriel LIICEANU și Mircea DINESCU au început războiul. 

Gabriel LIICEANU este un filosof și director al Editurii HUMANITAS.

Mircea DINESCU este un mare poet, definit prin opera sa originală, impunătoare și valoroasă.

Pe blogul meu am scris și despre Gabriel LIICEANU și despre Mircea DINESCU, având cuvinte de laudă pentru amândoi.

    Gabriel LIICEANU este un bărbat care în mai va face 79 de ani și dacă speranța de viață e de 90 de ani, el are la dispoziție cel puțin 11 ani pentru a realiza marea operă filosofică de care eu am certitudinea că este în stare, având în vedere că are publicate foarte multe eseuri în timp, dar care așteaptă să fie sudate într-un întreg, fără a fi luate în seamă acele abordări care sunt interesante pentru toți cei care vor să cunoască detalii despre filosof ca atitudine civică în societatea noastră frământată și bulversată.

    Mircea DINESCU este un bărbat care în noiembrie v a împlini 71 de ani. Dacă pornim de la ideea că o persoană de sex masculin nu depășește 90 de ani ca speranță de viață, în cei 20 de ani rămași ca fiind siguri, poetul are suficient timp de a se preocupa de a pune cap la cap opera și să ofere unei edituri spre publicare undeva la 20 de volume mari, copertate, exact așa cum am văzut eu în 1972 la Weimar într-o librărie opera lui GOETHE.

    Gabriel LIICEANU are abordări interesante despre viața din România de azi, despre unele personaje care au dat culoare acestei vieți, dar care s-au pierdut în fumul timpului. Nu am înțeles de ce filosoful a consumat importante resurse pentru a da atenție unor lucruri efemere. Am apreciat că el a făcut din editura sa un portstindard al calității și mă mândresc cu cititul prozatorului Radu PARASCHIVESCU, publicat acolo, scriitor extrem de interesant, chiar dacă am avut întrebări despre cartea cu povestea poveștilor publicată tot acolo și nu oricum ci în condiții grafice de excepție, chiar și în mai multe limbi.

    Mircea DINESCU este unul dintre poeții mei preferați, care are verb, are metaforă și știe să întoarcă fiecare cuvânt dându-i sens exact cum face sticlarul care ia ghemotocul incandescent și face din el artă pură sau dacă trebuie doar un simplu borcan de pus castraveți în oțet. Am avut ocazia să-l văd pe poet acolo la el la Cetate și am apreciat tot ce face el acolo, inclusiv borșul de pește servit la restaurantul său. Poetul are un comic al lui inconfundabil, iar poemele lui sunt recunoscute de la o poștă ca reprezentând un brand, ceea ce este foarte greu să se realizeze în ziua de azi, când lumea este copleșită de nimicuri.

    Ana BLANDIANA acum spre sfârșitul lunii acesteia va împlini 79 de ani. Femeile au o speranță de viață ceva mai mare și dacă eu iau în considerare 95 de ani, poeta are la dispoziție cel puțin 16 ani pentru a definitiva cele peste 30 de volume de poezii, într-o ediție cu volume masive, legate în piele bleumarin și scrise cu litere de aur, asemeni tuturor edițiilor de lux.

Nu am să înțeleg niciodată cum trei mari personalități ale culturii se pierd în nimicuri nesemnificative ale unui trecut pe care toată lumea dorește să-l dea uitării, nu pentru că ar fi jenant, ci doar pentru faptul că și ei și noi avem în față viitorul pe care trebuie să-l gestionăm cu scopul de a lăsa neamului românesc valori autentice fie că este vorba de poeme, fie că este vorba de un sistem filosofic original, fie că este vorba de a ridica un zid, fie că pur și simplu este vorba de a mătura o stradă. Fiecare trebuie să facă exact ceea ce Dumnezeu i-a hărăzit să facă, fără a-și risipi inutil energiile, așa cum se întâmplă de câteva zile, când schimburi de mesaje arată că filosoful și poetul trăiesc în trecut, când de fapt trebuie urgent să se ocupe de operele lor, viitorimea așteptând în librării acele tomuri necesare culturii naționale.

(14 martie 2021)

Capodopera lui Radu PARASCHIVESCU

Radu PARASCHIVESCU este un prozator important al acestor ani, el fiind prezent în librării la standurile cărților publicate de autorii români.

Zilele trecute am văzut cartea Ghidul nesimțitului scrisă de Radu PARASCHIVESCU, carte despre care auzisem câte ceva, dar pe care nu reușisem s-o citesc. Am cumpărat-o la prețul de 28 de lei de la librăria Diverta din Mall Vitan. Cartea a apărut mai întâi în anul 2006 și a fost reeditată în anul 2019. Caracteristicile de recunoaștere a acestei cărți sunt:

Radu PARASCHIVESCU - Ghidul nesimțitului, Editura Humanitas, București, 2019, 190 pg.,  ISBN: 978-973-50-6405-1.

Cartea este tipărită într-un tiraj de 65.000 exemplare, ceea ce este deosebit de important pentruun autor român, știut fiind că apetența pentru citit nu este la cotele cele mai importante pentru noi cei aflați în spațiul carpato-danubiano-pontic, unde birtul din sat este locația cel mai mult frecventată.

Cartea tratează problematica legată de nesimțitul călător, de nesimțitul de la bloc și de nesimțitul V.I.P.

Se vede de departe că scriitorul Radu PARASCHIVESCU este preocupat de studierea în profunzime a fenomenului, spiritul său analitic scoțând în evidență nuanțe nebănuite ale identificării nesimțitului aflat în cele mai variate ipostaze. Radu PARASCHIVESCU dispune de un limbaj adecvat ironizării nesimțitului aflat la volan, pe plajă, în Parlament, la televizor sau pe scara blocului.

Textul elaborat de Radu PARASCHIVESCU este:

- alert,

- dens,

- colorat,

- plăcut,
- coerent,
- îngrijit,

- avizat.

Vocabularul lui Radu PARASCHIVESCU arată disponibilitatea autorului spre explorarea unor teritorii extrem de variate, cu adaptarea subvocabularelor la context, căci replicile date de nesimțiții descriși de el aparțin lumii din care nesimțitul descinde.

Tot timpul când am citit cartea scrisă de Radu PARASCHIVESCU m-am gândit la romanul Groapa a lui Eugen BARBU în primul rând că stilul în care Radu PARASCHIVESCU a scris acest Ghid este foarte îngrijit, preocuparea autorului fiind să scoată în evidență trăsăturile fundamentale ale nesimțitului prin abordarea acestuia ca:

- atitudine,

- limbaj,

- îmbrăcăminte,

- socializare.

Scriitorul Radu PARASCHIVESCU a realizat cu Ghidul nesimțitului ceea ce se numește în mod curent, o capodoperă și nu greșesc cu nimic să spun acest lucru pentru că subiectul este tratat ca un întreg, are structură graduală, este variat și scris cu talent. Elși-a dat măsura forței sale artistice. Mulți cred că se străduie să spună că și ei ar fi scris o astfel de caret căci despre nesimțire oricine dacă se pune pe scris are ce scrie, căci nesimțiți sunt pe toate drumurile. Este adevărat, dar numai pe jumătate, căci despre nesimțiți nu trebuie scrise texte brute, neprelucrate, ci texte care să aibă în ele un ceva anume, care să-l facă pe cititor să fie de acord cu ceea ce este scris acolo și mai mult, să-l facă să deschidă ochii și să fie cu mult mai analitic cu cei din jur și să identifice toate nuanțele care să-l separe pe el, omul de bun simț, de cei care manifestă carențe impardonabile și care se încadrează fără dubiu în categoria nesimțiților.

(20 februarie 2020)

O carte de Radu PARASCHIVESCU

Despre scriitorul Radu PARASCHIVESCU mi-a vorbit bunul meu prieten George MATEI. Mi l-a recomandat căldurăs. Am început să citesc cartea lui Am fost cândva femeie de onoare. Mie îmi place proza scurtă. La proza scurtă contemporană vreau:

- dinamism,

- ritm,

- claritate,

- structură,

- simplitate,

- originalitate,

- consistență,

- vioiciune.

La scriitorul Radu PARASCHIVESCU le-am găsit pe toate. Am fost pus în situația, foarte rară dealtfel, să citesc cartea într-un ritm pe care nu l-am mai avut de la romanul lui Gabriel  García MÁRQUEZ pe numele complet Gabriel José de la Concordia García MÁRQUEZ, intitulat  Un veac de singurătate și publicat la BPT în multe exemplare, roman pe care l-am citit într-o noapte în baie, stând pe marginea căzii.

Radu PARASCHIVESCU este un prozator mare, stilul său fiind exact ceea ce trebuie în aceste vremuri ăn care lucrările epice de mare întindere nu se potrivesc ritmului vieții în care ne desfășurăm activitatea și a citi despre ceea ce trăim pe sute și sute de pagini devine agasant, plictisitor și de nesuportat. La Radu PARASCHIVESCU textele sunt pline de sevă și în ele regăsesc lumea de lângă mine, oameni și evenimente pe care le-am trăit și pe care scriitorul le redă prin filtrul gândirii sale care în proporție de 106,2%  se suprapune cu modul meu de gândire.

(10 februarie 2018)