Cum era practica agricolă a studenților în comunism?

În fiecare toamnă, preponderent în luna septembrie, studenții mergeau pentru 3 sau chiar și 6 săptămâni la practica agricolă în IAS-uri, care consta în a efectua munci precum:
- culesul porumbului,

- depănușatul porumbului,
- cules de fructe,
- cules de sfeclă,
- culesul viilor,
- culesul de legume, 

- sortare de cartofi.

Se organizau grupe de studenți care erau conduse de un cadru didactic. La practica agricolă trebuia să participe toți studenții și rar se întâmpla ca unii studenți să fie scutiți, la fel și pentru cadrele didactice mai tinere și aici mă refer la asistenții universitari și la lectori.

Se pleca din București ncu trenul. Din gări, studenții însoțiți de cadre didactice plecau spre IAS-uri cu autobuze sau alte mijloace de transport local adaptate pentru transportul de persoane. Bazele de practică aveau dormitoare, sală de mese, bucătărie pentru prepararea mâncării, grupuri sanitare. Se asigurau condiții civilizate de viață, pentru a nu apare probleme dificile de sănătate. La câte practici agricole am participat, condițiile de viață asigurate studenților au fost bune.

Se stabilea o normă pentru fiecare student și trebuie să spun că norma era rezonabilă, chiar mobilizatoare, nefiind cazuri în care un student conștiincios să nu o îndeplinească.

Trezirea studenților se făcea în jur de 6:00 dar nu mai târziu de 6:30. Se servea masa și la 8:00 studenții începeau munca la câmp până la ora 12:00 când se servea masa de prânz. La ora 13:30 se continua munca, până pe la 17:30 sau 18:00 când venea mijlocul de transport și-i ducea pe studenți la bază. Aceștia se pregăt eau pentru cină, care î
ncepea undeva la ora 19:00. După cină era un program de voie, care se încheia la ora 22:00 când studenții mergeau în dormitoare să se odihnească.

Sâmbăta era program scurt, care se încheia la ora 14:00, iar duminica nu se lucra decât în situații excepționale.

După terminarea practicii agricole, în ultima zi, erau IAS-uri care recompensau cu sume simbolice pe studenți, undeva sumele erau de la câteva zeci de lei, până la cel mult 300 de lei, în condițiile în care un asistent universitar debutant primea 1480 lei pe lună.

Unele IAS-uri organizau către finalulm perioadei, într-o duminică o excursie cu un autocar pentru a vizita obioective turistice din județ sau organizau o masă festivă cu un berbec la proțap, cu must și cu muzică.

Unii dintre studenți, dar și unii dintre tinerii asistenți păstrează amintiri frumoase din bazele de practică agricolă, mai ales atunci când cadrul didactic știa să genereze o atmosferă specifică, destinsă și de înțelegere între el și studenți, care pentru câteva săptămâni trebuiau să mucească altceva decât să studieze.


( 08 octombrie 2025)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Fița lui Victor

Victor era un bărbat ieșit la pensie. Făcea pe pescarul. Zic făcea, pentru că mergea zi de zi pe malul Argeșului la pescuit, dar nici eu și nici vecinii lui nu l-au văzut venind acasă cu o fâță de pește măcar. El stătea în chirie cu muierea lui. Victor era un bărbat foarte înalt și slab de ziceai că mânâncă numai joia doar o coajă de pâine muiată în apă, în restul zilelor ține post negru.
Muierea lui se numea Fița. Nu știu de unde venea acest nume. Era o femeie mititică și nu se potrivea deloc cu Victor, căci ea nici la cot nu-i ajungea bărbatului ei. Când am fost la ei în casă odată, am văzut o fotografie cu el mire și ea mireasă și diferența de înălțime era teribil de mare.
Fița era femeie vrednică. Îl spăla pe Victor, îl călca pe Victor, îi gătea lui Victor. Uneori, când se certau, Fița mergea să muncească cu ziua fie să spele rufe, fie să facă curat în casă la cucoane sau la neveste de ofițeri, fie chiar să lucreze la câmp căci se pricepea să dea cu sapa, să secere sau să culeagă porumb. Și noi o tocmeam pe Fița să vină la munca câmpului când era de secerat sau de prășit sau de cules porumbul, căci noi eram mici, tata lucra la fabrică și mama se ocupa de gospodărie, deși mai venea și dânsa să mai dea la sapă sau să secere la grâu sau să culeagă la porumb, dar nu stătea mult că trebuia să ajungă acasă să pregătească mâncare la oamenii angajați să lucreze la câmp.
Când m-am mai mărit eu un pic, am mers și am lucrat cot la cot cu Fița, dar nu am rezistat prea mult și Fița mi-a luat-o înainte și cu cât trecea timpul cu atât se depărta de mine. Știa Fița să muncească și ducea la muncă așa cum făceau alții, deși ea era doar o mână de om. Mie mi-a vorbit frumos Fița chiar dacă mă ajungea din urmă și mă depășea, deși ea făcea cu mult mai multe rânduri decât mine.

(02 aprilie 2023)