Showing posts with label tehnocrati. Show all posts
Showing posts with label tehnocrati. Show all posts

Sunday, March 26, 2017

Arta de a compromite

După atâta amar de vreme, cu gtristețe, constat că noi ca indivizi avem gena artei de a compromite. Noi suntem în stare să compromitem orice. Nu există domeniu, nu există perioadă, nu există ceva pentru care să nu avem resurse infinite și talent măreț de a compromite deplin și definitiv, adică ireversibil ceea ce pentru alții este greu de imaginat, dacă nu chiar imposibil.
Compromiterea comunismului mi s-a părut la început greu de realizat, dar cu trecerea timpului, pe măsura schimbărilor de gardă, de la corifeii entuziaști spre comumiștii hrăpăreți și pragmatici, lucrurile deveneau pe zi ce trece mai clare, mai bine conturate și tot ce se întreprindea făcea să crească discrepanța dintre vorbe și realități, ceea ce inevitabil era direcția spre compromitere. Atât timp cât conducătorii vorbeau de creșterea nivelului de trai și lumea murea de foame, atât timp cât unii umblau ca vai de capul lor și unii, puțini, dar existau, se lăfăiau în bogăție, deja însemna că fundamentul societății bazate pe principii solide s-a zdruncinat serios și prăbușirea devenea chestiune de luni, cel mult de ani, lucru care s-a și produs în 1989. Compromiterea s-a făcut prin propaganda deșănțată, prin nenumăratele slugi care mințeau mai ceva decât respirau și prin nemunca ridicată la rand de virtute, printr-un egalitarism de o vulgaritate crasă. Ceea ce era frumos, devenea hidos, ceea ce trebuia să fie bun se transforma în rău absolut, ceea ce trebuia să fie cinste se metamorfoza în hoție poleită și zornăitoare. Dacă peste tot comunismul a însemnat și un pic de libertate, și un pic de consumatorism și ceva pluralism și ceva deschidere, numai la noi, comunismul a însemnat un tip de închisoare tristă, în care textele sforăitoare indicau un viitor luminor, mult prea îndepărtat însă. 
Compromiterea specialiștilor a reprezentat o altă latură în care noi ca nație ne-am manifestat plenar, indicând drept specialiști niște persoane care habar nu aveau pe ce lume se află. Specialiștii autentici, cei care știau meserie se ascundeau de jenă, pentru a nu fi confundați cu tot felul de neaveniți care se înghesuiau la bucatele pe care partidul le oferea celor care știau să se orienteze și să dea din coate pentru a ajunge la masa cu bunătăți. Nu am o explicație la faptul că arhitecți au proiectat balcoanele acelea inutile late de 70cm și lungi, lungi. Nu am o explicație nici la blocurile de pe Victoria Socialismului, care arată mizerabil, hidos, megaloman și atroce prin tot ce au în ele. Nu am o explicație nici la grozăviile acelea de fântâni care nici la Phenian nu sunt atât de urâte ca cele de pe la Unirea, nefuncționale, încărcate și devastatoare pentru ochii celor care le sunt prin preajmă. dacă în vremurile acelea s-a compromis conceptul de specialist, bomboana pe colivă au pus-o numirile drept specialiști în poziții de conducere a unor agramați sau a unora care nu aveau nicio tangență cu domeniul în fruntea cărora ar fi trebuit să se așeze. ca miniștri ai învățământului au funcționat indivizi care nu au avut nicio tangență cu domeniul acesta deosebit de sensibil, iar la justiție a fost ministrează înainte de 1989 o tipă care numai carte de drept nu știa, iar în toamna lui 2015 tot la justiție  a primit unanimitate o ingineră. Să nu uităm ce dezastre au fost la agricultură cu electroniști și ginecologi, iar la sănătate cu economiști în loc de medici. Și acestea nu au fost acum 1000 de ani, ci în trecutul foarte apropiat, mâzgos, lent, incolor dar cu miros de nesuportat de câți bani a păpat.
Compromiterea tehnocraților este așa de proaspătă încât a insista ar însemna răscolirea unor dureri care nu au încetat și oploșirea în continuare a unor răni nevindecate, supurânde, cu miros pestilențial. În mintea mea, un tehnocrat este un absolvent de Universitate din primele 10 ale lumii, care funcționează fie ca profesori, fie ca șefi ai unor laboratoare sau instituții, unde numai competența este cea care face ca rotițele de acolo să se miște și să iasă banul, rezultate și mai ales prestigiu. Tehnocrații sunt cei solicitați să coordoneze proiecte și soluțiile obținute să conducă la rezolvări care să se vadă palpabil prin poduri unicat suspendate, construcții de 1,000 m înățime, tuneluri pe sub oceane, introducerea de noi tehnologii care revoluționează medicina, adică totul pe principiul văzut-plăcut-cumpărat-folosit-apreciat. Când în timpul unui guvern Ponta a venit o fătucă la finanțe, titrată zicea lumea, am crezut că face rahatul praf. Când am văzut-o că vorbea de combaterea marii evaziuni fiscale sancționând-o pe nefericita din colț care vinde și ea o legătură de pătrunjel să supraviețuiască, mi-am dat seama că nu prea știe tehnocrata din ea cam nimic din viața reală și bine ar face să plece de unde a venit. Dar sfârțitul de an 2015 ne-a adus valul de tehnocrați personificați prin specimene care nici mari universități nu terminaseră, nici laboratoare celebre nu coordonaseră și nici lucrări de răsunte nu realizaseră. La drept vorbind, dacă ar fi fost ceva din cele ce am zis, trebuia să fie nebuni să lase lucrul și să ia mucul. Așa că, pe linia compromiterii conceptului de dehnocrat, au venit niște inși și niște inse de niciunde, cu niciun background, imaculați în ale rezultatelor care s-au grăbit să spună nițte tâmpenii mai mari ca Himalaia și aici mă refer la muncitorii care trebuie să muncească pe doi lei, la drepturile care sunt un lux și la mirarea cu carnea care e prea ieftină aici și mai scumpă la Brussels. La câtă lipsă de calități gogomăniile, oricare ar fi fost ele n-ar mai fi contat, atât timp cât obrăznicia exprimată arogant, care înlocuiește nonperformanța, este ceva firesc pentru orice nerușinat, care se autointitulează fraudulos tehnocrat.
Se zice că regele Midas ajunsese ca orice atingea se transforma în aur. Acum observ că tot ce se încearcă se compromite, căci nu eu am pus becuri la vulturul de la Filipeștii de Pădure, nu eu am pus termopane la monumentul istoric din Tîrgoviște, nu eu am înlocuit dalele de secole din bisericuța salvată prin mutare din București. Despre compromiterea trecutului și a istoriei nu scriu aici, pentru că însuși procesul comunismului a fost tot o modalitate de a compromite o felie din trecutul nostru, bun sau rău dar a fost trăit și îndurat de toți, străbătându-l și rămânând cu fruntea sus.



(26 martie 2017)

Tuesday, January 10, 2017

Gaura de 10 miliarde

De câteva zile încoace se discută de un minus de 10 miliarde de lei în bugetul finanțelor generat de:
- neîncasări la ANAF;
- rectificarea pozitivă;
- prognozare optimistă;
- campania electorală.
Lucrurile sunt destul de neplăcute din moment ce acești bani ar fi fost utili să acopere măririle de salarii care deja au fost lansate și aprobate de Parlament.
Am observat că lumea nu înțelege niște lucruri, legate de instrumentele moderne cu care se operează în economie, în științele inginerești dar și în viața de zi cu zi. Teoria probabilităților este un domeniu de studiu care permite cuantificarea șansei ca un eveniment cu efecte pozitive să se producă, respectiv, care este riscul ca un eveniment cu efecte negative să aibă loc. Valoarea obținută crează numai o imagine, permite o fundamentare adăugând noi argumente în luarea unei decizii, dar nu pune în evidență o certitudine. Tot așa stau lucrurile și în cazul prognozelor. Prognozarea unei creșteri economice se face:
- în ipoteze stabilite și acceptate;
- folosind modele matematice;
- pe baza unor seturi de date;
- ca proces reproductibil.
Prognozele sunt:
- realiste dacă ipotezele de lucru sunt bine fundamentate, seturile de date sunt reprezentative și modelele utilizare au structuri care țin seama de evoluțiile precedente ale economiei; știind că în niciun caz nu va fi vorba niciodată de un sistem care fincționează fără inerție, ceea ce pe perioade foarte scurte este lejer de identificat modelul adecvat; riscurile legate de calitatea prognozei sunt date de lungimea redusă a seturilor de date;
- pesimiste dacă ipotezele de lucru sunt fundamentate pe involuții sau stagnări ale nivelurilor asociate unor factori de influență, seturile de date sunt reprezentative și modelele utilizare au structuri care țin seama de reținerile legate evoluțiile precedente ale economiei; știind că în niciun caz nu va fi vorba niciodată de un sistem care fincționează fără inerție, ceea ce pe perioade foarte scurte este lejer de identificat modelul adecvat; riscurile legate de calitatea prognozei sunt date de lungimea redusă a seturilor de date; în cele mai multe cazuri evoluțiile reale depășesc nivelurile prognozate, aducând bucurie celor care au fost rezervați;
- optimiste dacă ipotezele de lucru sunt fundamentate pe evoluții excesiv de favorabile ale factorilor de influență deși realitatea arată că asemenea evoluții nu s-au produs în realitate niciodată; seturile de date sunt reprezentative și modelele utilizare au structuri care nu țin seama de evoluțiile precedente ale economiei , ci de tendința ce se dorește a fi obținută; știind că în niciun caz nu va fi vorba  de un sistem care fincționează fără inerție se face abstracție de acest lucru și se acceptă ideia salturilor spectaculoase; pentru perioade foarte scurte este lejer de identificat modelul neadecvat care garantează atingerea obiectivului; riscurile legate de calitatea prognozei sunt foarte mari tocmai datorită ipotezelor și modelului ales, verificările oferind niveluri reduse de credibilitate.
În elaborarea de prognoze, modelele de calitate permit efectuarea a tot felul de calcule care să stabilească niveluri de factori de influență și cu atât mai mult să se vadă caracterul realist sau fantezist al prognozei.
Consider că nivelul la care s-a ajuns acum în construirea modelelor de prognoză exclude erori mai mari de + sau - 10% calculate la lungimea domeniului de variație al variabilei prognozate. 
Ceea ce este foarte clar este legat de faptul că:
- procesul de prognozare este reproductibil;
- lista ipotezelor de lucru există;
- produsele software de prognozare sunt accesibile;
- datele de intrare sunt disponibile;
- intervalul de prognozare este foarte, chiar foarte scurt.
Lucrurile sunt simple:
- se ia nivelul care a stat la baza deciziei rectificării pozitive;
- se iau datele de intrare;
- se ia modelul de prognoză;
- se fac estimări cu produsul software;
- se compară ceea ce se obține cu ceea ce s-a operat;
- daca ce s-a obținut diferă de nivelul cu care s-a operat este o problemă.
Grecia a avut ceva probleme de raportare de date statistice. În URSS era un institut care falsifica datele statistice. Manipularea cu prognoze este un lucru extrem de simplu, fără a fi periculos atunci când rezultatele se referă la ceea ce se va produce peste 50 de ani. Reproductibilitatea prognozelor permite însă perfecționarea de modele ca mod de dezvoltare a științei ciberneticii și nu ca mijloc de a acuza pe cineva că a greșit, dacă și numai dacă acela nu a supraevaluat rolul prognozelor în analiza economică și în fundamentarea deciziilor. Și dacă nivelul de creștere economică a fost stabilit și nu prognozat, problema de analiză economică are un cu totul alt conținut, căci nimeni nu se aștepta ca PNL să facă în 11 decembrie 2016 doar 22% și să nu se alcătuiască o majoritate de dreapta.




(11 ianiarie 2017)

Tuesday, December 20, 2016

Ce e un tehnocrat adevărat?

Un tehnocrat pur se deosebește de tot felul de alte specii de tehnocrați. tot așa cum pisica se deosebește de tigru și de cal. Un tehnocrat pur, adică adevărat, trebuie:
- să fie educat, nu prost crescut;
- să știe cel puțin 3 limbi străine la perfecție;
- să fi absolvit una din primele 10 universități din lume;
- să fi făcut un doctorat la una din primele 5 universități din lume;
- să fi lucrat cel puțin 10 ani într-o mare companie;
- să fi realizat cel puțin 5 proiecte de succes, verificabile;
- să fi asigurant un management de excepție pentru 50 de persoane;
- să nu fi folosit resurse ilicite sau neortodoxe de la stat;
- să fi elaborat cel puțin o strategie pe care a și implementat-o cu succes.
Un tehnocrat pur-sânge aș zice este cel care prin tot ceea ce a făcut demonstrează că are abilități să dea soluții eficiente unor probleme de mare complexitate. Oricine altcineva care nu îndeplinește condițiile enumerate de mine este orice altceva în ochii mei decât un tehnocrat. Știam că persoane care au îndeplinit astfel de condiții au fost extrase din mediul unde acționau cu succes pentru a deveni membrii ai unor guverne dintr-o țară sud-americană.


(20 decembrie 2016)

Tuesday, May 10, 2016

Guvernul de tehnocrați cum îl vedeam eu


Am stat de vorbă acum vreo cinci ani cu o doamnă care este din Chile dar care a venit aici în vremea dictaturii lui Augusto José Ramón Pinochet Ugarte prin 1974 și a plecat de aici când s-a reinstaurat democrația acolo, după 1990.
Doamna mi-a povestit despre cum se alcătuiesc acolo la ea în Chile guvernele de tehnocrați și sunt urmate etapele:
- prezidentul se gândește la cineva, care acel cineva este un creier adevărat cu experiență prin USA și profesor pe la o mare universitate de acolo;
- cel nominalizat, agreat de sfera politică, își alcătuiește echipa tot din profesori și tipi cu experiență la marile companii din USA după care au trecut în învățământ;
- ministrii iau consilieri tot profesori de la marile universități din USA sau din Chile.
Acolo nu exista să-și angajeze neveste la cabinete sau copiii să și-i faca europarlamentari. Și consilierii pe probleme din parlament sau de la guvern sun specialisti autentici, nu terfeloage.
Spunea doamna aceea că orice problemă ar apare acolo, se formează o echipă de specialiști, ei dau soluții și politicienii aplică. Așa au  rezolvat problemele din minele de cupru, așa au rezolvat problemele cu clădirile care să reziste la cutremure. La întrebarea firească pentru ea, bizară pentru mine, dacă profesorii universitari sunt folosiți i-am răspuns sec: NU.
Nu am cunoștință de o problemă pe care o echipă de cercetători să o filuat în studiu, să fi oferit dpuă sau trei variante și politicul să fi aplicat una dintre ele. Nu există în istoria noastră așa ceva.
Legile sunt făcute de neprofesioniști.
Strategiile sunt făcute de politicieni sau de cei foarte apropiați politicienilor.
Lipsesc experții pe probleme.
Toată lumea critică în loc să vină cu soluții.
Toți sunt deștepți în a da sfaturi.
Foarte puțini se implică.
A controla este foarte ușor. A preveni e buba.
Când lucrurile nu sunt construite pe baze reale, soluțiile sunt modeste, chiar foarte modeste.
În 26 de ani, Ioana Petrescu,  fost cadru universitar la Universitatea Maryland, a devenit ministrul de finanyțe și a fost tocată mărunt și mitraliată la foc continuu, după ce a devenit ministru de finanțe. Nu-mi amintesc să fi fost cineva adus în guvern și să fi fost absolvent de o universitate prin USA si sa fi lucrat ca profesor în primele 10 universități din top 100. cele zece universități sunt:
01. Massachusetts Institute of Technology (MIT)

02. Massachusetts Institute of Technology (MIT)

03. University of Cambridge

04. Stanford University
05. California Institute of Technology (Caltech)
06. University of Oxford
07. UCL (University College London)
08. Imperial College London
09. ETH Zurich - Swiss Federal Institute of Technology
10. University of Chicago
Teoria este că dacă un politician sau oricare altcineva este mediocru, în niciun caz nu are cum să ofere soluții de înaltă calitate, ci numai și numai soluții mediocre sau chiar mizerabile.
În realitate, guvernul de tehnocrați de Dâmbovița, pus pe tavă s-a prezentat extrem de modest dacă stau să cuget și să mă gândesc la:
  • modelul de 28 de ani propus pentru sănătate;
  • doamna ingineră propusă pentru justiție;
  • nenumărații funcționari veniți de la Brussels;
  • lipsa unui program de start frumos, structurat și coerent;
  • tăcerile prelungite și lipsa de acțiune;
  • confuziile între refomare și înlocuire de manageri;
  • concluziile că totul de dinainte a fost foarte rău;
  • tăcerile prelungi și bâjbâielile consacrate;
  • cimiliturile necontrolate ca jigniri specifice;
  • plecările silențioase prin demisii și revocări.
Așa că în perioada care va urma, se va încadra în regulile banalului, ale can-canului și ale spiritul bășcălios de Dâmbovița, pentru că unora care vor simți toate efectele negative că anul acesta n-au absorbit un eurocent, nu le ramane decât să râdă a pagubă și a oale sparte. Nicio calamitate, cutremur sau război nu vin neanunțate și neînsoțite de altele.



(10 mai 2016)

Saturday, April 2, 2016

Adevărații profesioniști

Pe vremuri era conceptul de specialist. Lumea îl folosea cu atâta plăcere încât oricine zicea ceva spunea și cuvântul specialist, mai ales în legătură cu sine. Se ajunsese încât oricine  apărea, musai trebuia să se considere specialist. Acum cuvântul tehnocrat e pe buzele tuturor, deși ls câte prostii au debitat tehnocrații de serviciu, mai că am senzația cp chestia cu specialițtii era floare la ureche. Motivul din care cred că specialist dar și tehnocrat sunt cuvinte care sunt mai mult înjurături decât ceva care să desemneze  un lucru important, am depășit stadiul utilizării lor. Cine mi-ar adresa cu băi pecialistule sau băi tehnocratule aș considera că echivalează cu o înjurătură de mamă. Cine mă înjură de mamă va fi pedepsit, pentru că sunt necruțător în atare situație.
Ca să evit orice confuzie folosesc acum termenul de profesionist. Prin profesionist înțeleg pe acea persoană care:
- știe o meserie;
- a făcut o școală pentru acea meserie;
- a lucrat și lucrează în acea meserie;
- a urcat multe trepte în meseria respectivă, fiind foarte aproape de nivelul de vârf;
- cei din jur recunosc faptul că respectivul știe meseria;
- cunoaște și aplică procedurile specifice;
- se respectă pe sine dar și pe cei care doresc să fie excelenți meseriași;
- are preocupări pentru perfecționare continuă;
- lucrează în mediul real;
- niciodată nu vorbește despre ecea ce el nu știe;
- dacp vrea să arate cuiva cum se face ceva se bazează pe faptul că el a executat acele operații;
- nu iși dispersează eforturile în varii direcții;
- are o bibliotecă de specialitate;
- cunoaște pe toți cei care activează la un nivel înalt în domeniul său;
- nu a trișat și nici nu va trișa;
- dă dovadă de mare profunzime în abordarea oricărei probleme;
- se documentează permanent înainte de a porni la un drum nou în meserie;
- se consultă cu alții din meseria sa pentru a asigura succesul la ceea ce va face.
dacă ne uităm în jurul nostru, acest tip de om căruia eu îi zic profesionist este din ce în ce mai rar pentru că acum oamenilor le place:
- să nu aibe meserie;
- să-și dea cu părerea;
- să fie în bătaia vântului;
- să meargă pe principiul dacă pică, pică.
Numai ce la un adevărat profesionist se învată temeinic o meserie. Ceilalți:
- urlă;
- improvizează;
- jignesc;
- lucrează haotic;
- nu explică;
- nu exemplifică cu mâinile lor;
- evită ceea ec este greu;
- lucrează empiric;
- n-au vocabularul meseriei;
- sunt nepricepuți;
- nu au scule;
- cer bacșisiru mereu;
- nu folosesc scule.
Trebuie să spun că am avut marea șansă de a lucra cu adevărați profesioniști. marii mei profesori despre care vorbesc cu venerație erau adevărați profesioniști. Cu cuvinte puține ei spuneau totul.
Adevărații profesioniști sunt verificați de viața reală unde ei activează zi de zi și iși fac meseria pentru care s-au pregătit ani în șir. profesioniștii nu sunt nici amatori, nici  diletanți, nici nu au învățat meseria după ureche. Ei au citit, ei au avut un maestru lângă care au petrecut mult timp să descifreze tainele acelei meserii. Ei sunt adevărați meșteri care știu totul de la A la Z în meserie și nu vine nimeni să le dea lecții pentru cp nu îndăznește nimeni să le sufle în ciorbă. Ei prin tot ceea ce au făcut au impus acel respect și au oferit garanția că din mâinile lor ies numai și numai lucruri foarte bune, fără niciun risc.


(03 aprilie 2016)