Sluga are șanse să devinî vreodată boier?

Fiecare dintre noi se naște ori slugă, ori boier. Viața a arătat că slugile vor să devină boieri, dar niciodată boierii nu vor să devină  slugi. Viașa îi pune pe oameni în diferite posturi. 

Unii boieri, născuți boieri, rămân boieri și-și duc viața lor nestingherită de boieri. Pe unii boieri, viața îi împinge către statutul de slugi și fie pentru perioade scurte, fie pentru totdeauna trăiesc în condițiile de slugi, dar în adâncul ființei lor, poartă nemulțumirile pe care le dau statutul lor de boieri nativi.

Slugile născute slugi au traiectorii extrem de diverse. Unele slugi se luptă și ajung să ocupe demnități dedicate natural boierilor și de la înălțimea acelor dregătorii, uită de unde au plecat, dar comportamentul lor înnăscut de slugi, le face să ofere soluții de slugi și să aibă comportament de slugă, deși poartă mănuți de catifea prețioasă.

Mai greu este pentru slugile devenite temporar boieri să treacă din nou la statutul de slugă, drept caută tot timpul tot felul de tertipuri de a amâna momentul revenirii la statutul de slugă, căci cel care a gustat din borcanul cu miere al boieriei nu va vrea să treacă la cojile de mămăligă sau la firimiturile aruncate de alți boieri unuia care s-a comportat ca o javră.

Un boier rămâne pe vecie boier în comportament oriunde ar fi.

O slugă rămâne slugă întotdeauna prin tot ceea ce face.

(19 martie 2024)

Cultul personalității revine

La o analiză mai atentă vedem că unii oameni exersează cultul personalității pentru a suplini:
- nemunca,
- lipsa de idei,
- neimplicarea,
- ineficiența,
- creativitatea,
- profesionalismul.
Acești oameni studiază pe cel pentru care merg laudele și repetările laudelor, astfel încât să fie în stare să lanseze exact mesajele pe care receptorul le așteaptă, le crede și mai ales are convingerea că ele reprezintă adevăruri obiective, identificate cu modestie de către cei care rostesc mesajele. Cultul personalității încolțește numai și numai în cazul celor care sunt:

- slabi,

- primitivi,

- orgolioși,

- necalificați,

- neprofesioniști,

- nevaloroși,

- suficienți,

- simpli,

- superficiali.

Oamenii care ajung pe anumite funcții, vrând-nevrând își definesc o serie de cercuri concentrice. Cel mai apropiat cerc concentric este format din persoanele care alcătuiesc familia sa, ceea ce înseamnă că numărul elementelor care se dispun pe circumferință nu depășesc 10 elemente, distanța dintre elemente fiind de cel puțin 36 de grade. Următorul cerc concentric este format din persoane de încredere, cu care cel ajuns pe o funcție importantă a lucrat cot la cot, le cunoaște profesionalismul, performanțele și în care au mare încredere. Numărul acestor persoane nu depășește 30, ceea ce înseamnă că pe circumferința celui de al doilea cerc aceștia sunt separați de arce de 12 grade cel puțin. Și celelalte cercuri concentrice ar trebui construite pe baza unor principii valorice ale persoanelor. Am scris ar trebui, pentru că persoana care a ajuns  pe o anumită funcție prin alegeri sau prin numire, nu este chiar atât de liberă în mișcare încât :

- să definească criterii,

- să organizeze selecții,

- să construiască exact cercurile,

- să aibă numai colaboratori valoroși.

De regulă, sunt prea puțini cei care acceptă în jurul lor persoane cu nivel valoric mai mare decât al lor, pentru că au carențe în a defini valoarea unei persoane, dar mai ales, complexele de inferioritate, le impun ca în cercurile concentrice să fie plasate persoane cu mult mai slabe valoric decât cel care se află în centrul cercurilor, pentru a le manipula, a le domina, a le convinge, a le face să execute orbește sarcinile trasate.Cei care se străduiesc să dezvolte cultul personalității știu:

- să laude persoana,

- să caracterizeze pe cel vizat,

- să fie servili,

- să zâmbească,

- să găsească formule de adresare,

- să spună ceea ce se așteaptă de la ei,

- să stea tot timpul cu privirea în pământ,

- să fie convingători,

- să dea senzația că tot ce spun este din inimă,

- să mute vorba de colo-colo,

- să bage intrigi subtile,

- să fie prezenți exact când este nevoie,

- să intuiască nevoile celui pentru acre lucrează,

- să știe să deschidă ușa,

- să știe să-l facă să râdă pe superiorul său,

- să nu încurce niciodată minciunile,

- să găsească de fiecare dată alte calități șefului.

Oamenii puternici se înconjoară numai de colaboratori care prin ceea ce au făcut și prin ceea ce fac au dovedit profesionalism, cultură profesională solidă certificată prin diplome valoroase, care au realizat proiecte de succes și și-au asumat doar propriile realizări. Oamenii puternici nu fac rabat de la principii, de la calitate și de la rezultatele evaluărilor legate de eficiența celor cu care colaborează. Oamenii puternici stârpesc embrionii cultului personalității din fașă, prin climatul pe care-l instaurează în jurul lor. Din clipa în care omul puternic dă semne de slăbiciune și acceptă în jurul său persoane fără valoarea de nivelul stabilit, el devine un om slab și cultul personalității își face intrarea exact ca un aer puturos într-o încăpere care nu mai este aerisită.

Ne dăm seama că omul nu este puternic din clipa în care intrăm în biroul său și vedem mobile sofisticate, un fotoliu disproporționat în raport cu celelalte scaune, semne stridente ale opulenței, definită prin tablouri de patrimoniu, covoare în care pantofii se îngroapă, draperii grele cu falduri perfect aranjate, ștucaturi imposibile, uși supradimensionate, feronerie unicat din vremuri de demult și în general tot ceea ce inspiră grandoare, distanță și ierarhizare artificială.

Omul puternic are un designer de interioare, care știe ce este aceea simplitate, atmosferă a marilor decizii și definește locul de muncă al acestuia care chiar să inspire pentru toți care vin acolo, că au de-a face cu un om puternic, în adevăratul sens al cuvântului, că acolo se muncește, se vehiculează idei, nu cuvinte meșteșugite, care nu duc la nimic, pentru că ele înseamnă inactivitate, indecizie, neperformanță.

Ne dăm seama despre fiecare șef dacă e puternic sau nu după modul în care-și rulează colaboratorii. Se știe că o generație de specialiști se rulează la cel mult 6 sau 8 ani. Persoana care stă pe o poziție mai mult de 6 sau 8 ani, este o persoană depășită, care doar dorește să-și conserve avantajele, nimic mai mult. Există posibilitatea de ascensiune a unei persoane, dar aceasta este o cu totul altă poveste. Se concretizează prin trecerea spre cercurile concentrice cu scăderea distanței față de centrul cercurilor.

(06 ianuarie 2023)

1.000 de oameni care m-au dezamăgit: Răzvan TEODORESCU

Când eram foarte tânăr am cunoscut un doctor de pe Salvare, un om de mare cultură, care mi-a vorbit pentru prima dată de Răzvan TEODORESCU, despre istoricul și criticul de artă medievală Răzvan TEODORESCU. Mi-a făcut o demonstrație de zile mari, căci acel doctor de pe salvare abvea cam toate cărțile publicate înainte de 1988 de către Răzvan TEODORESCU.

A venit Revoluția din Decembrie 1989 și a apărut ca personaj de primă mărime Răzvan TEODORESCU, de pe poziția de Director general al Televiziunii Române Libere. Am crezsut atunci că el fiind om de artă, va scoate TVRL  din mocirla compromisului ceaușist și o va pune pe fundamente cu totul noi.

Eram în 1990 și eu ca și alți oameni fără minte, credeam că dacă ne implicăm facem c-c-tul praf, adică schimbăm ceva, fără a ști că jocurile erau de mult timp înainte făcute. Eram cum ziceam în Piața Victoriei. Era o vreme superbă și lumea cerea ca TVRL să trimită un car de reportaj să transmită din Piața Victoriei. Acolo era lumea liniștită. Se strigau lozinci. Se spunea Tatăl nostru și se îngenunchia. Nu era nimic antidemocratic. Răzvan TEODORESCU a zis că nu trimite un car de reportaj, căci e ceață în Piața Victoriei. Nu era niciun fel de ceață. Răzvan TEODORESCU m-a mințit în față, fi-i-ar rușine să-i fie!

De aceea m-a dezamăgit Răzvan TEODORESCU. Din acea clipă, Răzvan TEODORESCU n-a mai figurat pentru mine nici cât o ceapă degerată, deși respectul meu pentru el era cât muntele de mare. Nu știu dacă acum la cei 83 de ani ai lui are regrete că a fost sluga lui Ion ILIESCU și a lui Petre ROMAN, el om de cultură fin, cu studii solide și opere fundamentale tipărite.

(23 iulie 2022)

Slugile politice

Există oameni care:

- nu au meserie,

- nu se pricep la nimic,

- care știu să spună DA,

- s-au născut slugi,

- nu-și asumă nimic,

- se fac preș,

- vor doar să profite,

- nu-și asumă nimic.

Acești oameni găsesc întotdeauna persoană pe care să le slujească plini de respect, umilință, fără să scoată o vorbă, știind când să se gudure pentru a face pe plac celor în slujba cărorta se găsesc. Aceste persoane intuiesc:

- ce place stăpânului,

- când stăpânul vrea ceva,

- dacă trebuie să râdă,

- momentul când să zâmbească,

- ce trebuie să spună să fie pe plac,

- dacă trebuie să tacă.

Ei sunt tot timpul o umbră în preajma celui care se consideră adevăratul stăpân. Am văzut astfel de persoane, fără meserie, fricoase, gata să sară în foc pentru a-l apăra pe șef, care deschid ușa șefului, îi servesc cafeaua șefului, spun bancuri șefului, îi oferă o țigară șefului, fără a uita să adauge ceva drăguț care să evidențieze poziția privilegiată pe care o are șeful în imina sa.

Oamenii aceștia care nu se pricep la nimic îl pun pe stăpân în situația să le ofere o sinecură, doar pentru a scăpa de ele, pentru că și stăpânii se plictisesc de slugile care fac totul previzibil, fără să vină cu noutăți și mai ales, dacă stăpânul avansează. El nu are cum să-și ia vechile slugi la noua împărăție, căci acolo sunt alte slugi, cu alte pretenții. Ca să le fie recunoscător stăpânul vechilor slugi, le plasează pe poziții din care slugile să mulgă și ele oarece vaci, să le fie bine, ca să nu le fie rău. Numai așa se explică numirile pe poziții neadecvate a unor nepricepuți. dacă respectivii ar fi fost pricepuți la ceva, cu siguranță ar avea rosturile lor și nu ar fi fost slugile nimănui. Toți numiții politic sunt:

- nepricepuți,

- fără caracter,

- nu au experiență,

- au carențe de caracter,

- sunt lipsiți de inițiativă,

- nu-și asumă nimic.

Să luăm numirile făcute de partide în orice momente și vom vedea că așa stau lucrurile. Nu există meseria de activist civic și nici meseria de propagandist așa cum nu există meseria de revoluționar. Numai în țeasta lui Nicolae CEAUȘESCU era ideea că el era revoluționar de profesie. Trebuie să știm exact că există tâmplar, există șofer, există contabil, există țambalagiu, există zidar, dar mai există mii și mii de alte meserii, iar cei le știu le practică cu succes. Numai cei cu meserie practicată cu succes au calitatea de a ocupa poziții eligibile. Cei fără meserie practicată cu succes, vor fi politicieni de mâna a doua, adică nimeni, căci nu au cum să depășească statutul de slugi care trebuie să stea drepți în fața stăpânilor..

(16 martie 2021)

Cariera de slugă

Cariera de slugă este cu mult mai mult decât o carieră, căci meseria de slugă nu este laîndemâna oricui, pentru a fi slugă trebuie:
- talentul de a zâmbi în orice moment,
- inspirație de a spune exact ceea ce place,
- lipsa respectului de sine,
- capacitatea de a fi preș,
- acceptarea umilințelor în public,
- ideia de a avea tot timpul un stăpân,
- puterea de a sta cu privirea în pământ,
- reprimarea acceselor de mândrie,
- modelarea stărilor după stăpân,
- anularea oricărei urme de personalitate.

Cariera de slugă perfectă este una de succes dacă și numai dacă stăpânul este de maximă mulțumire prin tot ceea ce sluga face pentru el. Sluga model este aceea care se evidențiază față de celelalte slugi prin:
- reacții,
- soluții,
- laude,
- promptitudine,
- devotament,
- viteză,
- zâmbet,
- miere,
- inițiativă,
- intuire.
Am văzut oameni onorabili care datorau cariera lor doar prin comportament de slugi, ceea ce se vedea în momentele în care relaționau cu stăpânii lor, care îi puneau în situațiile cele mai jenante, iar acei oameni onorabili se conformau fără să crâcnească. Am văzut pe al doilea om al județului dansând din buric, la bustul gol pe o masă la comanda celui mare venit de la București.

În ziua de azi se vorbește foarte mult despre carieră și în cazul slugilor. Toată lumea visează să facă o carieră, bineînțeles de succes, chiar și în cazul slugilor, căci există diferență între sluga oarecare și sluga perfectă. În opinia mea, a face o carieră de slugă înseamnă:

- a învăța la o școală simultan cu diferite discipline, comportamentul de slugă față de profesori,

- a profesa o meserie ca angajat al unui stăpân pentru a face numai ce stăpânul cere,

- a avea succes pe care îl transferă necondiționat stăpânului,

- a-l face să strălucească pe stăpân prin ceea ce face sluga, spunând că meritele nu-i aparțin,

- a fi mulțumit numai atunci când își mulțumește stăpânul,

- a fi recunoscut ca slujindu-și stăpânul în mod exemplar, de către celalte slugi mai ales, 

- a fi solicitat exact acolo unde tot ceea ce este nasol pentru stăpân este preluat de slugă zâmbind.

Cariera de slugă se construiește cu trudă și cu lacrimi. Cariera de slugă presupune un obiectiv realist legat de modalitatea de a parveni, nu neapărat prin muncă cinstită. Cariera de slugă presupune resurse disponibile oferite de stăpân discreționar. Cariera de slugă înseamnă autoevaluare însoțită de răzbunare cruntă când stăpânul își pierde puterea. Cariera slugii necesită sacrificii la capitolul mândrie, demnitate și credință. Cariera de slugă nu înseamnă autodistrugere acceptată voluntar.
Cariera de slugă este o chestiune extrem de mult discutată, fără ca mulți să înțeleagă despre ce este vorba. Foarte mulți mimează interesul pentru cariera de slugă, fără a-și da osteneala în vreo direcție. Lipsa de realism duce spre ratări dintre cele mai jenante și spre regrete dureroase, dar slugile de cele mai multe ori cad în picioare căci mulți dintre stăpâni au defectul de a fi creduli.

(28 martie 2018)

Definiția slugilor

Trebuie dată și definiția slugilor. Mai corect, ca la teoria mulțimilor se cuvine să arătăm cum stau lucrurile cu slugile, căci sluga este o noțiune primară. De la ea pornește totul, ca în matematică, unde de la mulțimi se dezvoltă algebra modernă.  Slugile sunt indivizii care:

- au un stăpân, dar dacă nu au îl caută sau îl inventează;

- îl lingușesc atât pe stăpân cât și pe cei din anturajul acestuia;

- ling cu asiduitate clanțele ușilor de la cabinetul stăpânului;

- sunt umile față de stăpân;

- sunt fata oricând să facă poftele cele mai excentrice ale stăpânului lor;

- își apără stăpânul ca niște câini credincioși în orice clipă;

- ca să intre în grațiile stăpânului pârăsc pe toți cei ce-l vorbesc de rău pe acesta;

- ascund stăpânului chestii neplăcute pentru a nu-l supăra;

- strâng dovezi împotriva stăpânului pentru a le folosi la momentul potrivit;

- împrăștie zvonuri defăimătoare despre dușmanii stăpânului lor;

- fac temenele și cânt trebuie, dar mai ales când nu este cazul;

- sunt în stare să-și spele stăpânul pe picioare și după aceea să bea lăturile;

- se oferă să facă tot felul de nimicuri spre plăcerea stăpânului;

- spun stăpânului numai și numai ce acesta dorește să audă;

- aprobă necondiționat tot ceea ce stăpânul spune;

- sunt lipsite de inițiativă, creativitate, onoare, demnitate, mândrie, curaj și voință;

- mi actprdă respect decât celor care acest lucru face plăcere stăpânului lor;

- mint din dorința de a face viața roz stăpânului lor.

Se vorbește despre comportament slugarnic, despre slugă, despre slugăreală. Este absolut necesar să deprindem acele abilități încât să identificăm care sunt slugile altora și să avem tăria de a nu primi în anturajul nostru slugi. Nu avem nevoie nici de slugile noastre și nici de a prelua slugile altora.

(26 martie 2018)

Trădarea slugilor

Slugile trădează, căci așa sunt ele făcute, să trădeze. Trădarea slugilor este:

- premeditată,

- profundă,

- gândită,

- planificată,

- logică,

- mizerabilă,

- previzibilă,

- structurată,

- adâncă,

- repetitivă,

- liniară,

- documentată,

- interesantă,

- aiuritoare,

- ineficientă,

- individuală.

Am văzut multe slugi la viața mea. Niciuna dintre ele nu și-a reprimat actul de trădare în raport cu alții, căci pentru mine slugile n-au însemnat nici cât o ceapă degerată, lucru pe care li l-am făcut cunoscut și tot ce făceau acele slugi nu avea niciun efect.

De multe ori, am intuit acte de trădare și mi-am avertizat și prietenii și adversarii. Am avut tehnica mea de a face acest lucru și niciuneia dintre slugi nu i-a fost cald.

(25 martie 2018)

Proverbele slugilor

Multe dintre slugi, dacă nu toate slugile își ghidează viața după proverbe precum:

- interesul poartă fesul,

- capul plecat, sabia nu-l taie,

- fă-te frate cu dracul până treci puntea,

- nimeni nu spune, Doamne, ia-mi, ci toți spun, Doamne, dă-mi,

- stăpânul rău face sluga hoață,

- nu te uita la cățelușul care latră; uită-te cine-i ține lanțul.

(24 martie 2018)

Defectele slugilor

În timp am cunoscut foarte multe slugi. Nu erau ale mele, deși uneori doar dacă aș fi pocnit din degete s-ar fi încolonat la mine foarte multe slugi. Aveam ce oferi. La toate slugile pe care le-am cunoscut, nu am întâlnit deloc calități, ci numai și numai defecte. Voi enumera aici câteva dintre defectele care-mi vin acum în minte și care la vremea cu pricina mi s-au părut foarte importante.

Slugile nu au simțul responsabilității. Lor trebuie să le dai orice să facă, dar cu condiția să nu răspundă de nimic. Ele muncesc, uneori fac lucruri bune, dar sunt atât de fricoase încât nu vor să răspundă singure ca prime executante de nimic. Ele merg cu gloata, execută la grămadă orice și dacă este în regulă este OK, dacă nu, o dau cotită și merg mai departe căci nerăspunzând de nimic, trec la a executa altceva tot așa, fără a răspunde concret de vreo sarcină.

Slugile nu au capacitatea de a se autoevalua și de fiecare dată când apare prilejul își cer drepturile chiar dacă nu au merite de niciun fel. Întotdeauna se consideră că și-au îndeplinit sarcinile primite, deși nu s-au angajat să facă ceva concret pe persoană fizică, chiar dacă doar au privit de pe margine, căci slugile nu au capacitatea de a se implica și de a conștientiza că au lucrat sau nu au lucrat ceva.

Slugile nu știu ce este loialitatea față de cineva. Ele știu doar că au un interes și indiferent ce fac sau ce nu fac, își urmăresc cu asiduitate interesul. Ele vând și cumpără pe oricine dacă acțiunea de vânzare-cumpărare are corespondent într-un pas oricât de mic în a atinge obiectivul urmărit. De-a lungul timpului am văzut slugi care veneau la mine să vândă. Numai că eu nu cumpăram și le-am zis de fiecare dată că acela care-mi vinde mie pe cineva, mâine mă va vinde pe mine. Plecau rapid.

Slugile nu dispun de modalități specifice realizării unor lucruri concrete, despre care să spună că le aparține. Atunci când au de făcut o parte dintr-un material, se fac că muncesc și transpiră. La termenul stabilit ori spun că au uitat materialul acasă, ori găsesc un motiv de a amâna. În finalul finalurilor nu aduc nimic. Este o eroare foarte mare a celui care crede că o slugă are un altfel de comportament și-i încredințează sarcini concrete, conștient fiind că sluga, oricâte promisiuni face, nu va realiza nimic sau va aduce niște chestii puerile, fără valoare și inutilizabile.

(24 martie 2018)

Plecarea slugilor

Plecarea slugilor se produce când pleacă stăpânul fie că nu mai este pe funcția de stăpân, fie că moare și tot aia este. Slugile nu au demnitate și de aceea ele caută să se aciuiască pe lângă noul stăpân. Numai că acesta are slugile sale care sunt:

- necruțătoare față de vechile slugi,

- dornice să-și intre rapid în drepturi,

- nerăbdătoare să se înfrupte din cașcaval,

- pregătite să-i fie alături stăpânului,

- gata să se bucure de noua poziție a stăpânului.

Am văzut slugi rămase fără stăpân care dacă ajung în fața noului stăpân plâng, se tăvălesc, îi jură credință și bineînțeles spun cât de rău a fost stăpânul care nu mai este. Aceste slugi își enumeră calitățile, dintre care experiența, supușenia și devotamentul sunt pe primul plan. Unele dintre ele reușesc să rămână și duc aceeași viață de zbucium până când sunt înlăturate. Slugile care pleacă, nu pleacă cu mâna goală decât numai dacă sunt proaste. Toate slugile își fac un rost și trăiesc bine, fără a-și aminti de vremurile când erau umilite, șutuite, înjurate și terfelite în public. Ele au grijă să se descrie în culori favorabile, din care să iasă că erau demne, puternice și curajoase. Unii mai și cred.

(23 martie 2018)

Slugile perfecte

Am cunoscut un domn care era maestru în a selecta colaboratorii, care de fapt erau slugi perfecte. Aceștia:

- primeau ordine;

- executau totul;

- nu comentau;

- admirau pe stăpân;

- îi erau dedicați trup și suflet;

- îl extaziau prin inițiative;

- slujeau cu patos;

- nu ieșeau din cuvânt;

- lucrau neobosit;

- imitau pe stăpân.

Nu l-am admirat nici pe acel domn, ba mai mult l-am detestat pentru că slugile lui, ca și el, erau în slujba răului, a satisfacerii unor ambiții prostești, duse la extrem. Se dovedea cu claritate, că ori de câte ori sinergia lucrează în sens negativ, efectele sunt de 1000 de ori amplificate de la nasol către super-nasol, adică spre ceea ce este mai mult decât catastrofal. Analizându-i slugile care se perindau pe la cabinetul acelui domn am văzut că toate erau:

- gelatinoase;

- impersonale;

- ariviste;

- inculte;

- limitate;

- submediocre;

- sufocante;

- aprobatoare;

- mincinoase;

- perfide;

- tăcute;

- ascunse;

- zâmbărețe;

- transpirate;

- șleampete;

- încurcate;

- neclare;

- mieroase;

- false.

Mă gândeam că parcă a tunat și le-a adunat. Se zice că un strop de miere atrage mai multe muște decât o cană cu fiere. Am trăit cu senzația că slugile aleargă după stăpân și-l găsesc după miros. La stăpânul care dorește slugi perfecte, vin slugi perfecte și acesta le angajează să-i fie lui bine, atât timp cât are cu ce să le recompenseze baban.

Se zice că nu este bine să muști mâna care ți-a întins o bucată de pâine. În cazul slugilor perfecte, zicerea nu mai este valabilă. Prima mână care este lovită este exact mâna stăpânului care le-a dat dumicatul, mână care este lovită năpraznic. Slugile perfectă își acceptă cu umilință destinul, dar acumulează atâta ură și sete de răzbunare încât la momentu potrivit se dezlănțuie năvalnic și necontrolat asupra celui care i-a miluit. Domnul de care spuneam avea mirări când exact cei pe care i-a scos din mocirlă îi trăgeau copite peste bot în cascadă. Toate carențele de caracter și toate răutăcismele, vorba lui Gică Hagi, au ieșit la iveală instantaneu la acele slugi care se făceau preș cu toate ocaziile din lume ce li se ofereau, iar stăpânul își ștergea botinele voios ca șoimul cel ușor, ce zboară de pe munte, vorba lui Alecsandri.

Nu m-am înconjurat nici de oameni slabi, nici de admiratori, nici de mediocrii, nici de proști, ceea ce mi-a creat în viață un mare avantaj, pentru că oamenii cu caracter stau tot timpul în banca lor și sunt preocupați de a rezolva probleme, pentru a fi bine la toată lumea, nu să execute ordine orbește. Am o listă cu slugi perfecte, abjecte și veșnice. Stăpânul rău, face sluga hoață, iar stăpânul bun o face perfidă. Fiecare își merită soarta în felul lui sau a ei, de la caz la caz, după faptele rele zămislite.

(04 iulie 2017)

Lașitatea mioritică

Istoria noastră are ciclicități speciale, dintre carea renașterea lașității mioritice este una dintre ele. O dată la 25 de ani ne apucă dintr-o dată să punem în cârca unei singure persoane tot răul la care fiecare dintre noi a contribuit cu cât a fost în stare. 

Nicolae Ceaușescu s-a înscăunat în 1964 și după 25 de ani a fost detronat, fiind purtător unic al tot răului care s-a produs la noi. Cei care l-au slujit cu devotament, s-au dovedit a fi primii care l-au părăsit și care din lașitate au aruncat cu pietre în el sau a lovit mâna care le-a dat bucata de pâine. Să ne amintim tânguielile ridicole ale celor care i-au fost în prima linie, clamând ziceri de care și văzduhul se rușina. Toate cuvintele grele le-au zis după ce acesta devenit dictator, odios și altele asemenea, nu mai avea cum să se apere din mormânt.

După ceva alți 25 de ani în 2014, i-a venit rândul fostului prezident Traian BĂSESCU să trăiască momentele lașității mioritice a foștilor săi tovarăși de luptă din PDL, care cu arme și bagaje au trecut la PNL, spunând în felurite modalități cum au luptat ei împotriva răului absolut. Căci, evident, cum stă bine unui politician dâmbăvițean, el a luptat și a luptat și binele pentru care a luptat, a ieșit victorios, deși tot timpul cât a avut de supt, a făcut-o fără nicio reținere, căci binefăcătorul era unul, pe care bineînțeles că în cele mai adânci străfunduri ale sufletului îl ura, dar pe exterior îl iubea, pentru a primi sinecurile de rigoare.

Noi folosim verbul a focusa în mod aiuritor, dar toți se focusează pe un general ieșit în pensie, atribuindu-i puteri supranaturale, aproape epice, un fel de deus in machina, dar pe invers. 

Stau și mă întreb câtă nerușinare zace în unii oameni, de ajung să se coboare atât de jos, încât să nu zicî ceea ce a zis Tudor POSTELNICU într-un moment de sinceritate pură, adică, am fost un dobitoc. După aceea, asemeni unui melc, să intre în cochilie și să rămână acolo până mai uită lumea.

Am cunoscut un individ NIV, care în noiembrie 1989 țopăia de fericire că Nicolae CEAUȘESCU va fi ales secretar general nu de partid, ci de popor, ca în ianuarie 1990 la gura lui să fie cele mai teribile ocări la adresa celui care îi dăduse o pâine foarte albă de mâncart și acces la magazinele cc-ului unde să-și satisfacă amanta lui cea tinerică.

Am cunoscut o altă slugă care acum se perindă pe la tot felul de televiziuni și spune că usturoi n-a mâncat și nici gura nu-i pute, deși în zicerile publice plescăia din limbă, exact pe părți care nu se expun în public, moi fiind și rotunde sau folosind comparații cu eroi din filme tip western american.
Lașitatea mioritică este o formă de existență a materiei, prin care se produce transformarea de la 180 de grade a persoanelor, atunci când stăpânul iese din scenă. Periodicitatea de 4 ani se produce, când tot din lașitate, cei ce vin la putere vorbesc despre greaua moștenire, pentru a masca propriile neputințe.

(30 mai 2017)

Stăpânul rău face sluga hoaţă

Este un proverb vechi, foarte vecui, groaznic de vechi.
Acest proverb se traduce cam așa:
- dacă stăpânul este cu ochii pe slugă 24/24;
- dacă stăpânul nu-l lasă să fure și el un capăt de ață;
- dacă stăpânul îl controlează și la venire dar mai ales la plecare;
- dacă stăpânul nu-și laudă cât de cât sugile;
atunci slugile găsesc miște căi foarte rafinate să fure și ele un oarece de le stăpân.
Întotdeauna trebuie acceptată din start ideia că un 3% până la 5% sunt pierderi obiective fie datorate unor distrugeri, fie datorate unor sustrageri.
Dacă:
- stăpânul se poară frumos;
- stăpânul stimulează sluga atunci când aceasta lucrează bine;
- stăpânul se face că nu vede când sluga pleacă acasă cu un capăt de ață;
- stăpânul își respectă sluga pentru ceea ce este ea;
- stăpânul mănâncă la masă cu sluga,
se dezvoltă premise ca sluga să nu mai fie nici  rea și nici hoață.
Aș da un exemplu: un tată se dovedea extrem de exigent cu unicul său fiu care trebuia în mintea acelui tată să fie absolut genuia. tatăl acela nu accepta rabat.
Așa s- născut ideia de a falsifica. Puștiul a început:
- să mintă că a luat numai note foarte mari;
- să schimbe notele în carnetul de student;
- să spună că merge la școală și el își dechisese un club al lui;
- să spună ca merge la un foarte bun coleg să lucreze le proiecte și el mergea la femei;
- să caute să se coalizeze în rău cu bunicii și chiar cu mama lui.
Aici, stăpânul rău era chiar tatăl, iar sluga să nu  zicem hoață, dar ciudată, era fiul său.
La o diswcuție cu sluga, adică, fiul, L-am sfătuit că minciuna nu are picioarele chiar așa de lungi și când se va afla va fi rău. O discuție ca de la bărbat la bărbat se impune. Așa s-a și întâmplat. Stăpânul rău s-a îmblânzit, iar sluga a coborât cu picioarele pe pământ.
Nu vreaqu acum să vorbesc de proiectele  finanțate din banii UE, căci stăpânul impune reguli dure din care executanții, adică slugile, nu se aleg și ele cu nicio lețcaie de bani negri. Se găsesc modalități de a fenta acele reguli și:
- unii pontează pe zi 40 de ore;
- unora li se pun banii în card și ei după aceea îi dau la cine i-a propus să intre în proiect;
- dezvoltă morișca eu la tine, tu la mine;
- se dau bătuți sau cu probleme sociale pentru a fi incluși în programe de ajutorare.
E boală generală hoția asta și de aceea stârpirea necesită muncă mulă și mai ales inteligență, pentru a nu duce la apralizarea ireversibilă a programelor, căci fără proiecte aprobate și derulate, nici programele nu mai există.
Absorbția minusculă de dinainte de 2012 a avut la bază teama viscerală a furturilor și a returnării sumelor incorect cheltuite.
La noi și în comunism erau stăpâni răi, care nu dădeau de mâncare oamenilor, adică slugilor. Consecința a fost simplă. S-a creat o altă economie paralelă și mai tot omul avea frigiderul plin, dar toată lumea se văita.
Între 2004 -2012 săpânul a fost indulgent, drăguț, îngăduitor, generos, dar slugile au furat din greu cu sacoșele, cu geamantanele, cu orice.
Morala: ori cum o dai, ori cum o iei, dacă luga este sau nu hoață de educație depinde și nu de stăpân dacă e rău sau bun. Stăpânul prin definiție e rău, căci așa trebuie să fie stăpânul, rău, dat dracului de rău.

(13 martie 2016)