Lipsa proiectului de țară duce la risipa de resurse

Proiectul de țară este un text scris pe o pagină care dă direcția pe 20 de ani pentru o nație. Cel ce citește acest text știe exact ce are el de făcut acum, dar și în viitor, ca parte a nației de care aparține. Îmi amintesc de vremurile în care la congresele partidului comunist se definea ca proiect de țară să ajungem ca nivel de dezvoltare Spania în următorii 10 ani. Când se apropia termenul, se recunoștea că obiectivul nu prea fusese atins și pentru următorii 5 sau 10 ani se mai definea un proiect ambițios de țară, pe care era aproape imposibil de atins, dar comuniștii îl credeau scop mobilizator.

Dacă proiectul de țară numit România educată era lansat în anul 2015 lucrurile ar fi stat cu totul altfel, căci în 9 ani de mandat ai președintelui IOHANNIS, implementarea era începută și deja acum aveam posibilitatea să culegem roadele lui. Pentru faptul că proiectul de țară a fost demarat către sfârșitul celui de al II-lea mandat al președintelui, sunt sigur că aplicând principiul Meșterului MANOLE, proiectul va fi trecut pe un plan secund, vor fi operate modificări, iar prin anul 2026 se va considera că se reia de la zero și este ca și cum nici nu ar fi existat proiect de țară, iar resursele antrenate și acum abandonate echivalează cu o mare risipă de resurse. Noi avem obiceiul ca atunci când se schimbă guvernarea, toate proiectele începute intră în conservare, se deteriorează sau se uzează moral, totul nefiind altceva decât risipă de resurse, pe care nu o vede nimeni, dar care se resimte în buzunarul fiecăruia, toată lumea ridică din umeri.




(27 ianuarie 2025) 

A început școala

Așa cum era și de așteptat, ca pe vremea regelui, ca pe vremea dictaturii comuniste, ca în vremurile democrației noastre originale, prima zi de școală a fost marcată de vizita șefului statului la o unitate de învățământ unde a glăsuit în principal despre școală, îndemându-i pe elevi să învețe și pe profesori să-i învețe pe elevi, dar făcând și promisiuni.

A fost un prilej ca primarii, deputații și senatorii, dar și miniștrii și premierul să iasă la rampă, fiecare după puterile lui, cu discursuri mai mult sau mai puțin interesante. Școala începe pe 15 septembrie, dar cum acea zi cade vinerea, evident s-a produs o decalare, ca școala să înceapă de lunea, căci și Dumnezeu a început facerea lumii tot cu prima zi din săptămână, zi care este lunea.

Ar fi interesant dacă școala s-ar schimba un pic la față, adică profesorii să fie mai buni, violența să fie mai redusă, accentul pe memorare să fie mai redus și dorința elevilor pentru a învăța să crească. Am îndoieli pentru că spiritul nostru nu este orientat spre muncă adevărată, spre calitate, ci spre dorința de a fenta, de a arăta cât de șmecheri suntem și cât de fraieri sunt alții, dar realitatea ne izbește peste ochi, din moment ce nu avem realizări concrete și ni se întâmplă lucruri nasoale care ne arată că nu suntem nici frumoși, nici deștepți, nici șmecheri, ci suntem undeva la coadă, neluați în serios de nimeni și nici de istorie.

(11 septembrie 2023)

Cine o sabotează pe Ligia DECA?

Ligia DECA este ministrul învățământului, instalată pentru a duce la bun sfârșit proiectul România Educată, atât de drag președintelui Klaus IOHANNIS, dare a depus jurământul pe 3 octombrie 2022. Au trecut două luni și un pic și scandalul cu pedepsirea elevilor prin muștruluirea în fața clasei ne arată că biata Ligia DECA:
- e sabotată din interior,
- nu are echipă,
- acceptă ce-i propun alții,
- nu a luat măsuri energice.

În orice minister există o echipă permanentă, care indiferent cum se schimbă conducerea, această echipă rămâne pe loc, cu plusurile și cu minusurile ei. Ar trebui să vorbim despre performanță, dar nu este cazul, căci în ministere profesionalismul este doar un deziderat, criteriile de a fi admis pentru a lucra acolo nu au nicio legătură cu performanța de la director încolo. Criteriile politice fiind prioritare, au consecință firească ocuparea de poziții importante de către persoane care nu au nicio legătură cu performanța, cu cerințele de calificare și cu rezultatele din timpul școlarizării. Mediul în care-și desfășoară activitatea ministrul Ligia DECA este primul sabotor. Ligia DECA nu-și face singură programul. Programul lui Ligia DECA i-l fac alții, adică nu ea stabilește:

- întâlnirile,

- problemele zilnice,

- cazurile de rezolvat,

- volumul de muncă,

- contextul de lucru,

- soluțiile,

- structura textelor semnate.

Persoanele din anturajul ministrului Ligia DECA este dispus în cercuri concentrice, formând niveluri de competențe și de decizie. Este foarte clar că acele cercuri includ persoane neomogene, unde nivelul de mediocritate este cuantificabil, lucru pe care nimeni nu-l face. În acest context, sabotarea ministrului nu este neapărat voluntară, ci este un act involuntar, făcut de persoane mediocre care doresc să fie în prima linie, adică în unul din cercurile concentrice din proximitatea lui Ligia DECA, fără ca respectivele persoane să aibă idei, să cunoască problemele și mai ales să aibă realizări concrete.

Sabotorii lui Ligia DECA sunt toți cei care au rămas împietriți în vechile cutume ale educației și care nu au capacitatea de a se desprinde de trecut, care nu au înțeles dezideratele proiectului România Educată și care rămân în prima linie, nu pentru a rezolva ceva, ci pentru a ieși la pensie cândva, nefăcând mare brânză, doar pentru că nu au noțiunea de a primi o problemă, de a rezolva problema și de a li se analiza calitatea soluției date, iar salariul să depindă doar de calitatea muncii.

(22 decembrie 2022)

De ce România eșuată și nu România educată?

Postul PRO TV are o emisiune intitulată România eșuată, în care sunt prezentate neregulile din școli, minusurile din sistemul educațional. Așa cum stă bine oricărui canal tv de știri gata:
- să critice,
- s- îngrozească,
- să înfricoșeze,
- să manipuleze,
acest post a și găsit o titulatură pe măsură, care să ne ducă cu gândul la proiectul prezidențial, pe care o prezintă dimineața în sintagma România eșuată.
Nu am spus că totul merge pe roate în sistemul educațional mioritic. Cum nici la PRO TV lucrurile nu merg deloc pe roate, sistemul educațional este cum suntem noi toți câte puțin din toate, adică:
- needucați,
- inculți,
- mediocri,
- delăsători,
- leneși,
- neasumați.
Întotdeauna mi-au plăcut cei care construiesc și nu i-am apreciat niciodată pe cei ce critică. Nici nu a demarat proiectul România educată că iată, a și apărut o replică. Este specifică românește cu 100 de chibiți care stau pe margine și comentează, fără a pune umărul la construcție. Cred că nefericiții de la PRO Tv ar face bine să:
- cheme specialiști în educație,
- să solicite soluții,
- să gândească pozitiv,
- să pună umărul la procesul educațional.
Este dificil să credem că vor face așa ceva din moment ce televiziunile în general și PRO TV în special, sunt specializate în aspecte negative care fac rating și în abordări bazate pe emoții de suprafață, care impresionează, dar care nu contribuie la formarea tinerilor, ci la ură, dezbinare și individualism. Televiziunile nu formează, nu construiesc, ci distrug, inclusiv atunci când se autointitulează obiective, independente și echilibrate. Tocmai acestea mint, înșală și distrug. 

(15 octombrie 2022)

Ligia DECA și proiectul ROMÂNIA EDUCATĂ

Se știe că sistemul educațional din orice țară este sistemul:
- de complexitate foarte mare,
- cu inerție extrem de ridicată,
- în care efectele se văd peste 20 - 30 de ani.
De la reforma lui Spiru HARET nimeni nu a mai încercat o schimbare de o așa mare profunzime cum este în proiectul ROMÂNIA EDUCATĂ.
Revine ministresei Ligia DECA sarcina deosebită de a face ceea ce nu s-a mai făcut de peste 100 de ani în învățământul românesc.
Alegerea lui  Ligia DECA  să facă ceea ce este mai mult decât o revoluție în educația românească nu a fost întâmplătoare, ci s-a bazat pe faptul că Ligia DECA  este mămica acestui proiect, îl cunoaște în cele mai mici detalii, știe filosofia lui și sunt sigur că va merge la esența procesului de transformare, evitând cosmetizările aiurea pe care a încercat să le facă predecesorul ei și aici mă refer la aiureala cu mai mult de două mandate la rector, de parcă acolo stătea reforma pe care sărăcuțul de el o trâmbița.
Implementarea proiectului ROMÂNIA EDUCATĂ va întâmpina toată rezistența sistemului și când spun acestea știu ce spun, căci nu degeaba am lucrat 42 de ani în învățământ. Pentru a avea succes, Ligia DECA  trebuie să aibă o echipă formată din cel puțin 200 de specialiști care să asculte de comenzile ei de manager de proiect. Cei 200 nu trebuie să fie dintre cei din strada General H. M. Berthelot 28-30, în niciun caz.
Ligia DECA trebuie să se bazeze pe inși care nu sunt dependenți politic de nimic și mai ales care să vină cu studii fie în primele 20 de universități clasificate în România și cu doctorate dacă au să fie doctorate serioase, fără plagiate și alte mizerii. dacă printre cei 200 ar fi și vreo 20 de inși care au terminat universități de afară, dar undeva printre primele 30 universități din lume, nu aiureli care dau doar bine la CV, dar care nu apar printre cele 2000 de universități clasificate.
Fără o echipă formată din oameni de calitate, care ascultă de managerul de proiect, sunt șanse mici de a implementa acest proiect. 
Ligia DECA are de rezolvat problemele curente din minister. La ușa ei vor veni tot felul de personaje cu tot felul de probleme și acele probleme mici, dar stringente, zic solicitanții, îi vor măcina timpul și-i vor disipa energiile, astfel încât proiectul ROMÂNIA EDUCATĂ va trece pe planul 100 dacă nu are puterea de a delega și responsabiliza sarcinile din minister.
Deja am văzut cum au început trăncănitorii s-o toace pe biata Ligia DECA.
Ligia DECA a terminat Facultatea de Navigație si Transport Naval, Universitatea Maritima Constanta și ce legătură are cu doctoratul în științe politice de la Universitatea din Luxemburg, s-au întrebat, dar eu nu pun semnul întrebării, căci eu nu mă întreb nimic.
Bărfitorii, nu analiștii politici, au stat ore în șir și au tocat-o pe Ligia DECA de cum s-a înclinat în fața lui Klaus IOHANNIS când a predat dosarul cu jurământul de ministreasă. Ei alte lucruri nu au de făcut. 
Acum cei ce-și văd privilegiile clătinându-se, îi vor căuta nod în papură lui Ligia DECA și sunt sigur că rezultatele lor nu vor lipsi. Important este ca Ligia DECA să aibă capacitatea de a nu-și pierde timpul cu nimicurile, căci agenda și-o face ea, nu i-o face nimeni, căci este manager de proiect și nu funcționar oarecare cu cotiere, ochelari pe nas și cu biroul plin de hârțoage care nu înseamnă nimic.
Pe un perete de la MEC - Ministerul Educației și Cercetării este o listă cu toți miniștri educației. Sunt sigur că numele Ligia DECA nu va fi unul oarecare despre care am scris că m-au dezamăgit, căci ceea ce are ea de făcut acolo este măreț, fundamental și merită toate eforturile din lumea aceasta!

Ligia DECA a fost consecventă când a gândit proiectul ROMÂNIA EDUCATĂ și sunt sigur că va asigura și primii pași de start ai implementării lui, căci numai mânie nu e poimâine, adică decembrie 2024 și am în memorie Revoluția Franceză de la 1789 și căderea Bastiliei.

(11 octombrie 2022)

România educată este proiectul de țară al președintelui IOHANNIS

România educată este proiect de țară.
Acest lucru a fost specificat de președintele Klaus IOHANNIS când Ligia DECA a depus jurământul ca ministreasă a învățământului, la Cotroceni.
România educată este un proiect expus pe 137 de pagini.
România educată este un proiect pe termen lung. S-a făcut afirmația că este un proiect de construire a României pentru 100 de ani.
Implementarea proiectului va începe după ce parlamentul va adopta legile învățământului. Este adevărat că Ligia DECA este mămica acestui proiect și deci este în măsură să treacă la derularea activităților specifice acestui proiect. Dacă legile învățământului au un caracter revoluționar, implementarea lor necesită:

- resurse,

- pregătire,

- evaluare,

- corecții.

Mandatul președintelui Klaus IOHANNIS se termină în decembrie 2024. Nu știu cine va fi noul președinte și nu știu dacă acesta va continua ceea ce s-a început în mandatul președintelui IOHANNIS, știut fiind faptul că noi suntem bântuiți de sindromul Meșterului Manole, adică ceea ce clădește unul, cel ce vine după el, demolează, căci consideră că el va face ceva cu mult mai bun.

Mi-aș dori ca învățământul să se schimbe din temelii, căci ceea ce se întâmplă acum arată stadiul dezastruos în care s-a prăbușit acesta, când despre scara valorilor nici nu mai este vorba. Lucrurile nu sunt simple și trebuie ruptă pisica în două. Va fi destul de dificil căci răul s-a produs deja și la orice schimbare se va invoca discriminarea sau alte elemente care nu au nicio legătură cu creșterea calității procesului de instruire. Nu mă apuc eu să fac analize sau aprecieri, dar dacă nu se vor limita numărul de mandate la decani, rectori și chiar la directorii de departamente la numărul de două mandate, totul se va duce pe apa sâmbetei prin anchilozare. Dacă nu vor exista filtre pentru a limita accesul absolvenților mediocri în învățământ și dacă nu se vor introduce criterii stricte de promovare, corpul profesoral va deveni amorf, dezinteresat și se vor crea dinastii.

Ministreasa Ligia DECA trebuie să aibă o forță teribilă pentru a distruge mușuroaiele de termite din învățământ și primul pas este depolitizarea învățământului la toate nivelurile.

(07 octombrie 2022)

De câte universități avem nevoie, bre?

 Există o listă a universităților din România care include:
- 53 de universități de stat,
- 35 de universități particulare autorizate, 
- 19 universități temporar autorizate, 
- 04 universități în curs de autorizare.
Bârfitorii spun că sunt prea multe universități în România. Pesimiștii spun că ar cam trebui să fie o universitate al un milion de locuitori, ceea ce ar însemna de fapt că ar fi suficiente 20 universități, dacă acum avem 19, 29 milioane de locuitori, căci rotunjirea se face în plus.
În opinia mea, nu numărul universităților este important,  ci importantă este calitatea absolvenților în raport cu rolul lor pe piața forței de muncă. Una este să pregătești 1.000 de absolvenți din acre 90% intră pe piața muncii și folosesc integral cunoștințele acumulate în facultate și cu totul altfel stau lucrurile când din 1.000 de absolvenți numai 5% lucrează în domeniul în care s-au pregătit.
Numărul de universități depinde de:
- obiectivul strategic al dezvoltării țării,
- dinamica resursei umane,
- nivelul de dezvoltare al economiei,
- cultura asupra calității forței de muncă.
Numărul de universități depinde de numeroși factori, politicile educaționale jucând un rol decisiv. Definirea de criterii riguroase de ierarhizare a universităților pe baze calitative are un rol fundamental în restructurarea fiecărei universități în general și ajustarea numărului de universități în special.

Îmi aduc aminte că acum vreo 20 de ani în urmă, când ne-am întâlnit să discutăm introducerea unui semestru de tractică pentru studenții anului al III-lea de la colegiile universitare de 3 ani de pe vremea aceea, am dezbătut problema vreo 6 ore și nimeni nu a vrut să reducă orele de la discipline, încât discuția s-a încheiat că așa cum funcționează colegiile este excepțional, deși în Franța, în Olanda și în Germania, colegiile aveau acel semestru de practică în producție. Rezultă că strategia privind numărul și rolul universităților trebuie construită de către o agenție specializată, în niciun caz de către cei inplicați în proces, pentru că fiecare va trage spuza pe turta lui și după lungi dezbateri strategia va fi o struțo-cămilă, care va genera o soluție cu mult mai slabă decât ceea ce există acum, căci românul s-a născut poet.

În contextul actual, numărul de universități este nerelevant, căci învățământul online a rescris totul ceea ce înseamnă mediul academic, predare, examinare, certificare și numai universitățile care furnizează forță de muncă înalt calificată absorbită în proporție de peste 70% de piața muncii, vor fi supraviețuitoare. 

(31 decembrie 2021)

România educată a pornit la drum

România educată este proiectul de țară, zice presa, al președintelui Klaus IOHANNIS. Așa o fi.
România educată a pornit în forță după ce a stat la dospit ani buni, căci nu era majoritate la vot.
România educată are un calendar extrem de strâns, dar mă așteptam să se vorbească despre bani.
România educată înseamnă cel puțin 6% din PIB, căci fără bani totul este o poveste doar.
România educată se face și cu bani europeni, dar banii din buget permit marile reforme. 
România educată înseamnă construirea de școli.
România educată înseamnă profesori de înaltă performanță, plătiți pentru acea performanță.
România educată înseamnă reducerea suplinitorilor.
România educată înseamnă îndepărtarea mediocrităților din tot sistemul educațional.
România educată înseamnă să se înceapă cumva, fără a pune carul înaintea boilor.

(16 iulie 2021)

România educată

 România educată este un proiect extrem de ambițios. Unii spun că este proiectul nostru de țară. Alții spun că a fost lansat acum șase ani, dar nu s-a făcut prea mult la el pentru că PSD, PSD și iar PSD a pus bețe-n roate. Așa o fi.

Dacă chiar așa era, am nedumerirea de ce nu s-a lucrat la el și în noiembrie 2020 când PNL a venit la putere grație lui PONTA și TĂRICEANU, nu a fost puse pe masă:

- pachetul de legi ale educației,

- structurile organizaționale,

- procedurile manageriale,

- standardele de calitate,

- etapele de derulare,

- cei 6% din PIB în bugetul pe 2021,

astfel ca din 2021 deja să se treacă în forță la implementarea acestui proiect, încât să se scurteze durata de atingere a obiectivului definit acolo.

România educată este un proiect foarte vast, în care toată România trebuie angrenată, căci este proiect de țară și nu proiect de partid sau de persoană sau de coaliție.

Eu știu că în orice proiect se procedează cam așa:

- se definește obiectivul într-o propoziție de cel mult 10 cuvinte,

- se stabilește durata,

- se elaborează etapele,

- se stabilește valoarea proiectului,

- de definește lista de activități,

- se stabilesc resursele necesare,

- se construiește matricea rolurilor,

- se construiește devizul,

- se definesc procedurile de lucru,

- se adoptă,

- se finanțează,

- se trece la treabă,

- se fac evaluări și corecții.

După opinia mea, acest proiect de țară este definit pe termen lung, să zicem 25 de ani și toate forțele politice trebuie să participe la elaborarea lui, iar adoptarea să se facă prin consens. Așa cum a început, mă face să cred că asemeni oricărui proiect definit de cei de la putere, când se va schimba puterea va fi reluat de la zero și vom rămâne în același punct de unde am plecat, dar s-au chetuit resurse importante și s-a pierdut timpul. Zic.

(10 iulie 2021)