Marea greșeală a lui IL LUCE

IL LUCE este antrenorul cu o vastă experiență. La cei 79 de ani ai săi, mă așteptam să cântărească mult mai bine lucrurile și să decline oferta de a deveni selecționer al echipei de fotbal a țării noastre, doar  pentru că:
- timpul până la prima partidă de fotbal este foarte scurt,
- preluarea din mers a echipei naționale este riscantă,
- nu a mai avut contact cu fotbalul mioritic de zeci de ani,
- însuși fiul lui nu antrenează în spațiul mioritic,
- oricâte asigurări ar primi de la FRF, șerpăria de pe margine e sufocantă.
La cârma echipei naționale, IL LUCE  va avea o viață extrem de grea și îi va fi și mai greu când va afla adevăratele cauze din care Edi IORDĂNESCU nu a mai prelungit contractul de selecționer, după ce s-a întors cu echipa pe care o calificase la EURO 2024 din Germania. Cred că IL LUCE  a avut în vedere încheierea carierei sale de antrenor în mod apoteotic, dar riscul ca visul său să devină  coșmar este destul de mare și doar pentru zgomotele din jurul FRF trebuiau să-l facă să fie extrem de rezervat în decizie. Prea tinerii jucători ai echipei naționale de fotbal au nevoie de altceva, de cu totul altceva.

(05 august 2024) 

Gică HAGI, un rege înțelept

Eram sigur că marele fotbalist Gică HAGI îl va refuza pe președintele Federației Române de Fotbal - FRF, Răzvan BURLEANU în legătură cu acceptarea funcției de selecționer al echipei naționale de fotbal. Era de așteptat, pentru că marele fotbalist Gică HAGI a mai fost în această poziție în intervalul 2001 - 2002 și știe exact cum stau lucrurile acolo, mai ales în legătură cu restricțiile care apar în alcătuirea lotului, pe durata pregătirii lotului și mai ales pe nenumăratele condiționări ce apar la definirea echipei care evoluează la fiecare meci  de calificare, știut fiind faptul că jocul la aceste meciuri dă vizibilitate jucătorilor și generează oportunități extrem de importante pentru patronii de cluburi în a-și maximiza profiturile din vânzarea de jucători. Campionatul intern este neinteresant, drept care presiunile pentru a se obține vizibilitate sunt acelea care perturbă adevărata calitate a echipei reprezentative, din moment ce există o mare diferență între ceea ce vrea selecționerul și ceea ce impun toți cei care urmăresc cu totul alte interese, decât calificarea  echipei în competiții majore.
Îl apreciez foarte mult pe marele fotbalist Gică HAGI pentru opțiunea sa. Faptul că am văzut un nene de la FRF care avea tot felul de ziceri, mi s-a părut indecent, din moment ce s-a văzut ce nume vehicula respectivul în caz că marele Gică HAGI declină oferta. Să te gândești la gripari, ratați și drogați când vrei să faci propuneri de selecționeri, arată nu numai lipsă de imaginație, dar mai ales mediocritate lucie.

Atât timp cât atmosfera din jurul echipei naționale nu va fi una curată, iar selecționerul să aibă responsabilități fără imixtiuni, lucrurile vor sta sub semnul mocirlirii și băltirii în ape mizerabile, căci cei ce se târâsc în mediocritatea profitului imediat, nu vor înțelege niciodată ce înseamnă performanța.

(31 iulie 2024)

Munca fotbaliștilor de la națională

Cine muncește are și rezultate! Este un adevăr simplu, știut de toată lumea, dar evitat de cei mai mulți pentru că este evident, simplu, arhicunoscut, banal și mai ales că presupune timp, efort, disciplină, voință, răbdare, abnegație, încredere și modestie.

Primul lucru bun care s-a întâmplat a fost numirea lui Edward IORDĂNESCU pe poziția de antrenor al naționalei de fotbal. Edi IORDĂNESCU nu era nici prea tânăr, nici prea bătrân, nici necunoscut, nici prea cunoscut, ci exact persoana cu putere de muncă, cu tactul de a lucra cu fotbaliștii și cu viziunea de a derula un proces cu intensitatea corespunzătoare atingerii obiectivului numit calificarea la un campionat.

Al doilea lucru bun care s-a produs a fost legat de faptul că lui Edi IORDĂNESCU i s-a dat posibilitatea de a alege fotbaliștii cu care să alcătuiască lotul echipei naționale de fotbal, căci includerea în lot a unor fotbaliști cu alte obiective decât acela de a duce echipa națională la un campionat s-a dovedit a nu fi decât ceva inutil, păgubos și ineficient pe termen lung, căci echipa națională avea nevoie de o altă abordare.

Al treilea lucru bun pe care l-a făcut Edi IORDĂNESCU a fost crearea unui climat de muncă pe teren, de respect față de suporteri, de responsabilitate față de activitatea de pe teren la toți cei selectați să facă parte din echipa națională de fotbal.

Al patrulea lucru bun făcut de antrenor a fost identificarea jucătorilor cu potențial adevărat de a evolua în echipa națională, astfel încât aceștia să ofere randamentul maxim în meciurile de calificare, răspunzând direct de opțiunile pe care le-a făcut, întrucât el de pe poziția de antrenor a jucat și rolul de selecționer, lucrând în acest sens cu o echipă de specialiști.

Al cincilea lucru care s-a produs la echipa națională a fost creșterea nivelului de profesionalism pe toate palierele, cu limitarea pozițiilor și influențelor de pe margine ale tot felul de chibiți care doar au căutat să profite din gravitatea lor în jurul echipei de fotbal naționale, fără asumarea vreunei responsabilități. Un rol decisiv l-a avut în definirea structurilor operaționale de la echipa națională lui Răzvan BURLEANU, acum un bărbat copt, ajuns la vârsta de 39 de ani, vârstă tocmai bună pentru decizii ample, definitorii.

Consider că după aproape doi ani de muncă într-un nou context, Edi IORDĂNESCU a reușit derularea unui proiect așa cum trebuie, ca la carte și a ajuns să-și îndeplinească obiectivele, căci el este un om puternic, s-a înconjurat de oameni puternici. El este un om muncitor, cu vorba măsurată, care s-a înconjurat de oameni care să-i semene și nu a lăsat loc abordărilor festiviste, de conjunctură, ci a pus accent pe muncă, pe seriozitate, iar fotbaliștii selectați de el au muncit respectând indicațiile lui, ceea ce s-a văzut pe teren.   Se zice că ce naște din pisică, tot șoareci mănâncă. Proverbul este adevărat căci Edward IORDĂNESCU este fiul lui Anghel IORDĂNESCU și nu trebuie să scriu eu aici nimic despre cine a fost Anghel IORDĂNESCI pentru fotbalul românesc, pentru că toată lumea știe.


(24 noiembrie 2023)

365 împotriva României: Răzvan BURLEANU, ca expresie a ineficienței

La mine, lucrurile sunt extrem de simple. Un prezident este bun dacă pe cei 5 ani de mandat lasă în urma lui vreo 300 km de autostradă. 

CONSTANTINESCU nu a fost bun.

ILIESCU nu a fost bun.

BĂSESCU nu a fost bun.

Despre IOHANNIS nu mă pronunț că mai are un an de mandat.

Și în fotbal tot așa este. Un președinte de FRF este bun dacă duce echipa la Campionatul European sau la Campionatul Mondial, unde va prin sferturi, nu doar într-o vizită de lucru la vreo 4 meciuri să plece rușinată.

Răzvan BURLEANU este președinte FRF din 5 martie 2014 și și-a reînnoit mandatul  în 18 aprilie 2018 pentru încă 4 ani, cu un scor de 168 pentru el, iar Ionuț LUPESCU a luat 78 de voturi din totalul de 257 membri ai Adunării Generale. Dacă la începutul primului mandat, Răzvan BURLEANU avea dreptul să se vaite de greaua moștenire, este clar că fiind mult prea tânăr nu avea cum să știe toate meandrele și chițibușurile din FRF. Deci, nefăcând prea mare brânză cu echipa națională și nici cu campionatul, care este extrem de slab, lucru care se vede din ieșirile echipelor noastre în meciuri oficiale de competiție cu alte echipe din Europa, rezultă cu claritate că Răzvan BURLEANU este un președinte al FRF slab. Îmi voi revizui această părere când echipa noastră națională va fi cel puțin într-un meci de semifinală la unul dintre campionatele de fotbal de mare anvergură sau o echipă de club va repeta performanța Stelei de la Sevilla. Până atunci voi spune că fotbalul românesc este mocirlos, sulfuros, năclăit, mediocru, lent, pauper și fără bază reală în rândul tinerilor. Acum Răzvan BURLEANU are 34 de ani. Are tot timpul din lume să facă 10 mandate și să lase un fotbal românesc de calitate, care să aducă lumea pe stadioane, căci stadioane se fac, dar fotbal nu este. Exemplul cel mai răsunător este stadionul din Tg. Jiu, construcție arhitectonică absolut remarcabilă, dar orașul nu are echipă pe măsură care să-l umple de spectatori. Stau și mă întreb, așa în sinea mea, cum vor arăta stadioanele renovate în 2020 și mai ales ce se va întâmpla acolo, căci Europa ne face brânci pe scări și noi ne ținem strâns cu mâinile de barele de protecție, rămânând împietriți pe loc.
Printre cei 365 împotriva României l-am inclus și pe  Răzvan BURLEANU, ca expresie a ineficienței fotbalului mioritic, care ne ține la periferia Europei.

Aștept să văd miracolele lui Răzvan BURLEANU.

(16 august 2018)

Vrei să fii președintele FRF în 2022?

Cine crede că va accede la funcția de președinte al FRF în 2022 apucându-se să-și exprime această opțiune începând cu ianuarie 2022 se înșeală amarnic, pentru că nu așa se procezează, zice managementul politic.

Deci, pentru a avea certitudinea că va câștiga președinția FRF, cel ce-și dorește așa ceva trebuie să facă următorii pași, zice managementul politic:

- să se uite în oglindă să vadă dacă are față pentru așa ceva,

- să vadă dacă însamnă ceva pentru fotbalul românesc,

- să se apuce de mâine să-și pregătească punerea candidaturii,

- să studieze grupul țintă, adică pe cei ce votează și nu e greu,

- să studieze contextul economic, politic și social de azi și în perspectivă,

- să vadă ce vor cei ce votează pe președintele FRF,

- să înceapă să deruleze activități prin care să se facă cunoscut votanților,

- să nu fie ostentativ prin toate ieșirile lui publice,

- să construiască un program pornind de la programul actualului învingător,

- să definească o strategie de intrare în cursă, definită pe 4 ani,

- să nu dea din coate, ci să facă lucruri concrete,

- să ia poziții publice în concordanță cu ce vor votanții,

- să se vadă învingător, dar niciodată să nu spună acest lucru,

- să facă tot timpul calcule și analize obiective a ceea ce face,

- să critice, dar constructiv, venind cu idei simple, credibile și eficiente,

- să strângă în jurul lui oameni credibili din fotbal și el să fie lider,

- să muncească și să vină cu idei în articole, cărți, interviuri,

- să spună mesaje simple, scurte și țintite, ușor de digerat.

Orice altă abordare este sortită eșecului, căci pe telegraf vine doar cel care spune ceea ce vor să audă cei ce ascultă câte ceva despre fotbal și devine cel de încredere pentru toată lumea. La noi, revoluțiile sunt sângeroase, iar noi suntem un popor pașnic, unde mămăliga nu explodează.

(23 ianuarie 2018)

Răzvan BURLEANU i-a ciuruit...

Luând exemplul marelui său protector, Răzvan BURLEANU a rostit ieri 18 aprilie 2018, după ce a fost declarat învingător și a devenit pentru a II-a oară președinte al FRF:

- Le mulţumesc contracandidaţilor pentru participare, îi mulţumesc întregii mele echipe, aţi fost azi fermi, drepţi, integri. Sunt mândru că fac parte din această echipă, din această familie. Iar, într-un final, recunosc că deşi n-a fost doar un fleac, i-am ciuruit!

La alegeri au participat 4 competitori.

Răzvan BURLEANU a obținut 168 voturi.

Ionuț LUPESCU a obținut 78 de voturi.

Marcel PUȘCAȘ a obținut 8 voturi.

Ilie DRĂGAN nu a obținut niciun vot.

Adunarea generală a FRF a avut 257 membri, deci Răzvan BURLEANU a obținut 65,36%, ceea ce este un scor confortabil. Ionuț LUPESCU este considerat un exponent al generației de aur a fotbalului românesc, înțelegând prin aceasta că echipa națională în vremea când el a jucat a obținut cele mai bune rezultate pe la campionatele din afara țării, fără a se situa vreodată pe primele 4 poziții.

Am văzut emisiunea de pe Antena 3 din 17 aprilie 2018 în care erau prezenți în platou sau prin conexiuni video nume importante ale fotbalului, care l-au susținut pe Ionuț LUPESCU. Mi-am adus aminte cum tot acolo, cu mulți ani în urmă a fost susținut Cezar OUATU în a participa la Eurovision, unde prestația sa a fost de 65 puncte, ocupând locul 13 din 26 de state, pe un final care a semănat mult cu cel al R. Moldova plasată pe locul 3.

Managementul politic pe care eu îl invoc foarte des îi dădea șanse bune lui Răzvan BURLEANU, căci FRF înseamnă cluburi, înseamnă bani, înseamnă orice altceva în afară de fotbal și calitate în fotbal. Stau mărturie rezultatele mai mult decât penibile ale acestui sport fără bază în mase, în competiții internaționale, căci goana după profit subteran este mult prea mare.

Despre Ionuț LUPESCU știu doar un episod cu un os pe pasăre de la un restaurant de 5 stele de prin Cluj în iulie 2007 și cam atât.

Nici cu Răzvan BURLEANU, nici cu Ionuț LUPESCU și nici cu altcineva fotbalul de la noi nu se va transforma atât timp cât societatea românească nu se va însănătoși și onoarea, demnitatea și măreția nu vor trece pe primul plan, iar bețiile și cluburile să devină amintiri urâte printre jucători.

(19 aprilie 2018)

Christoph Paul DAUM, antrenorul naționalei noastre de fotbal

Bietul Christoph Paul DAUM, devenind antrenorul naționalei noastre de fotbal nu a știut în ce se bagă pentru că fotbaliștii:

- sunt dominați de vicii;

- cară uși în spate pe teren;

- n-au suflu și nici talent;

- au lipsă de zvâc;

- sunt mioritici puri;

- au minusuri de talent;

- bântuie prin baruri;

- au gâlceavă cu disciplina;

- trăiesc în mediu poluat.

Sărăcuțul Christoph Paul DAUM ar fi trebuit să fie și selecționer, numai că necunoscând care sunt jucătorii român care ar fi apți să fie incluși în echipa națională, a puat și el ceea ce i s-a servit, iar ce i s-a servit este dominat de interese economice și de profit prin transferuri la tot ce a jucat la națională și este vizibil în alte țări, chiar dacă e modest, dar este vizibil.
Christoph Paul DAUM, antrenorul naționalei noastre de fotbal este încă o piesă care a mâncat nervii românilor câțiva ani și a prelungit agonia fotbalului de mâna a treia, făcându-ne să uităm și amintirile din vremea când echipa lui Hagi mergea la mondiale și la europene. Iar îmi vine să plâng după banii pe biletul partidei Ro-Gr când grecii ne-au caftit nasol pe National Arena

Când am vorbit despre mediocri și mediocritate, am zis că un mediocru se va înconjura doar de-ai lui, adică de mediocri, iar soluțiile acestora, vor fi evident, mediocre. N-am avut niciodată certitudinea că în vârful FRF sunt strategi adevărați, oameni de fotbal autentici,  cu experiență, dar și cu rezultate la activ. Deci.

(03 septembrie 2017)