Reproiectarea documentelor în era digitalizării

Cei care habar nu au de ceea ce înseamnă informatică în general și digitalizare în particular, pun carul înaintea boilor și în loc să simplifice lucrurile, ei le complică îngrozitor. În sistemele informaționale în care computerul nu există se lucrează cu tot felul de documente. Când se trece la digitalizare, aceste documente trebuie reproiectate pentru că:
- există baze de date cu informații deja încărcate,
- redundanța trebuie gestionată,
- oamenii trebuie să simtă că munca lor este ușurată,
- informațiile din documente se reduc ca volum,
- problema corectării se eficientizează,
- se fac validări în timp real. 
Reproiectarea documentelor se realizează în scopul tratării problemei de rezolvat în așa fel încât utilizatorul aplicației informatice să ofere toate datele necesare și atunci când se lansează aplicația în execuție să nu mai fie necesare date suplimentare și reliarea unor etape care preced soluționarea. datele trimise spre rezolvarea problemei, trebuie să fie complete și corect, fără a fi solicitate în exces informații care se preiau din alte baze de date, cu care aplicația relaționează.

Multe aplicații impun ca utilizatorul să-și creeze un cont unde oferă o serie de date, pe care aplicația le va folosi ori de câte ori este nevoie, fără a le mai cere utilizatorului la fiecare problemă pe care acesta dorește s-o rezolve. În reproiectarea documentelor deci nu vor mai apare acele câmpuri pe care utilizatorul le-a definit când și-a creat contul.

Documentul reproiectat este posibil să aibă câmpuri care sunt poziționat altfel decât erau în documentul inițial și să aibă câmpuri noi, precum elemente de identificare, parole de acces la rezultate, date la care rezultatele sunt accesibile și adresa unde se află aplicația. În cazul în care sunt necesare fișiere cu anumite documente se va specifica dimensiunea sau formatul, dar obligatoriu, acele documente vor fi specificate exact și modul de încărcare va permite verificarea ce va permite lansarea în lucru a cewrerii utilizatorului dacă datele sunt complete și corecte, aici incluzând chiar fișierele încărcate.

(17 iulie 2024)

Erori care bântuie procesul de digitalizare

Procesul de digitalizare este un proces complex și riscul de a face pași greșiți este foarte mare dacă:
- nu există o strategie de derulare a procesului,
- cetățeanul este scos din ecuație,
- redundanța scapă de sub control,
- diversitatea abordărilor depășește limitele admisibile,
- procesul de integrare a componentelor este ignorat,

- elementele de stimulare a interacțiunilor cetățeanului nu apar,
- lipsește feedback-ul necesar efectuării corecțiilor,
- carul este pus înaintea boilor.
Noi suntem obișnuiți să vedem ocupându-se de digitalizare persoane fără studii de specialitate, în contextul în care lumea crede că procesele de comunicare se suprapun cu digitalizarea, deși digitalizare înseamnă dezvoltare de sisteme informatice, de proiectare baze de date și de dezvoltare de interfețe prietenoase, în contextul unor aplicații deja proiectate pentru a fi integrate în lanțuri de mare complexitate.

Digitalizarea nu este un proces inițiatic, specific spațiului nostru cel mioritic, în condițiile în care Estonia are implementate componente ale digitalizării care acoperă peste 99% din necesarul recunoscut la ora actuală, nu neapărat că Estonia este o țară mititică, ci pentru faptul că Estonia și-a propus și a realizat disciplinarea întregului sistem socio-economic, cu includerea cetățenilor ca factori determinanți ai procesului, folosind în acest scop digitalizarea.

Noi am vorbit de informatizare și informatizarea s-a făcut după ureche. Noi am vorbit despre societatea bazată pe cunoaștere și suntem în situația de a avea o societate a ignoranților. Noi aberăm despre inteligența artificială și rămânem în stadiul diletantismului ieftin, bulevardier în care doar elementele spectaculoase din literatura tabloidelor fac deliciul emisiunilor de știri din televiziuni.

Să nu uităm că e-Factura a fost văzută ca mijloc de combatere a evaziunii fiscale, când în realitate, e-Factura este o componentă a procesului de digitalizare, prin care toate fluxurile scad semnificativ ca durată și procesele de prelucrare automată se completează exact așa cum este și firesc, iar combaterea evaziunii fiscale este undeva pe locul al VII-lea ca importanță, exact cum stă treaba și cu fumatul.

(09 ianuarie 2024)

Am mai spus-o: școala a rămas mult în urma societății

Am mai spus-o și o repet: școala a rămas în urma societății, ea care era tot timpul cu câțiva pași înaintea societății.  Apariția calculatorului electronic, a laptopului, a telefonului mobil și a Internetului a generat abordări revoluționare ce nu s-au regăsit decât în elemente embrionare în anumite școli. Corpul didactic a rămas împietrit în tehnici și metode de predare, de ascultare și de evaluare, care nu au ținut pasul cu ceea ce Internetul și tehnologiile informatice oferă prin intermediul telefonului mobil, tabletei, laptopului și calculatorului personal.
Toată lumea ridică din umeri și se uită spre guvern, cerând bani pentru modernizare. Este foarte clar că nimeni nu dă bani dacă nu are certitudinea că aceștia se vor regăsi direct în procesul educațional, căci nimeni nu investește pe vorbe. Inexistența unor proiecte clare, cu termene, cu obiective, care să ofere garanția că tot ceea ce este scris acolo se va realiza pas cu pas, la termene și cu încadrarea în costuri, este cauza principală a stagnării sistemului educațional, în general, deci a școlii în particular.

Ceea ce vedem acum în școli legat de creșterea nivelului alarmant al violenței, agresivitatea unor elevi, dar și atacuri armate, nu sunt altceva decât consecințe ale faptului că școala a rămas mult în urma societății și elevii o percep ca pierdere de timp, din moment ce abandonul școlar este la cote alarmante, iar numărul elevilor care nu reușesc să finalizeze cicluri complecte de educație este și el ridicat.

Ar trebui să avem niște parametri simpli de evaluare a ceea ce se realizează în școală și aici mă refer la scrisul după dictare și la rezolvarea unor exerciții de-a dreptul banale. Rezultatele acelor teste trebuie analizate și sunt sigur că ele ar trebui să stea la baza unor decizii care să schimbe din temelii școala și s-o facă să devină ceea ce ar trebui să fie școala, adică factor de progres, nu afacere și nici fabrică de roboței care memorează rezumate în vederea unor concursuri care nu spun nimic și care sunt drumuri înfundate.

(04 mai 2023)

Un lucru îngrozitor de simplu:standardizarea

Când cumpărăm ceva și primim bonul de la casă, avem surpriza să vedem că de la un magazin la altul structura elementelor tipărite este alta, deși în mod normal, informațiile ar trebui să fie aceleași, adică:
- elemente de identificare ale vânzătorului,
- data curentă,
- produsele,
- cantitatea, prețul și valoarea totală,
- valoarea TVA
- mod de plată, cod card.
Mai apar și alte elemente. digitalizarea presupune:
- ordine,
- disciplină,
- muncă,
- corectitudine,
- transparență,
- proceduri.

Acum se bate monedă pe digitalizare și așa cum suntem obișnuiți:

- se vorbește multe,

- se fac angajări,

- nu se face mai nimic,

- nu lucrează profesioniștii acolo,

- se tot refac planuri,

- apar documentații, studii, fără fapte concrete.

Acum, rapid, aș vrea să văd:

- facturi standardizate,

- bonuri de casă standardizate,

- proceduri universale.

Toate se fac fără bătaie de cap căci e vorba de programare, de mici modificări în structuri de documente, care rearanjează aceleași informații, ca toate facturile să fie can la fel, adică, dacă vreau să găsesc numărul și codul facturii, la toate facturile să fie doar într-un singur loc. Și data emiterii și data scadenței, trebuie să fie la toate facturile la fel. Dacă apar particularități de la emitent la emitent, acele particularități se vor reflecta undeva în document, care nu afectează grav standardizarea, înnebunindu-l de cap pe cel ce citește documentul.

Acum la început e mai greu dar dacă se dă termen strâns și se bagă banul, cu siguranță, standardizarea își va vedea efectele. dacă nu se lucrează etapizat, peste 20 de ani vom vorbi tot despre standardizare, despre eficientizare și vom fi exact cum am fost la început, deși s-au cheltuira 20 miliarde de euro pe nimic, adică pe salarii babane pentru incompetenți, amante, fiii și fiicele unor pile și tot așa, care și-au găsit loc călduț în ale digitalizării, ca strategie pe hârtie, fără fapte concrete ca în romanele lui ILF și PETROV.

(02 mai 2022)

Recensământul inutil

Acum există:
- baze de date,
- tehnologii pentru baze de date de foarte mari dimensiuni,
- suficiente baze de date interconectate,
care țin evidența populației, a locuințelor și a animalelor din gospodăriile populației. Recensămintele erau utile acum 200 de ani când nu existau nici baze de date și nici tehnologiile de azi de a avea o imagine clară asupra populației și a altor elemente care sunt necesare pentru decidenții politici care definesc strategii legate de poziționările demografice pe termen mediu și lung.
Consider că nu există argumente solide ca acum în anul 2022 în loc să fie puse la punct bazele de adte naționale, se umblă cu surogate care nu duc la nimic, pentru că din recensământul anterior, nici după 10 ani nu se știa numărul persoanelor cu drept de vot din Ro.

Există acum o aplicație de recensământ 2022 interesantă, dar neadaptată cerințelor de a realiza interfețe orientate spre cetățean, căci textele sunt extrem de lungi și cu terminologie de statistică, de parcă tot păoporul e obligat să știe statistică. În plus, multe din elementele de acolo trebuiau extrase de la fisc sau de la alte baze de date, căci fiscul are toate elementele legate de case și terenuri. Deci, se dovedește că nu sunt baze de date interconectate sau nu se vrea interconectarea lor.

(09 aprilie 2022)

Digitizarea domestică, necesitate și realitate

Digitizarea domestică înseamnă procesul de eliminare a utilizării informațiilor stocate pe suport de hârtie în favoarea utilizării de fișiere document, fișiere pdf, fișiere imagine, fie că sunt primite pe poșta electronică, fie că sunt scanate, fie că sunt fotografiate, fie că sunt generate prin tastare, fie că sunt primite pe un suport extern de memorare a informației, oricare ar fi acesta.
Fiecare dintre noi are posibilitatea, dacă își dorește să treacă la derularea unui proces de digitizare domestică, singura condiție fiind legată de asigurarea securității informațiilor stocate, realizabilă prin:
- salvarea periodică a tuturor documentelor digitizate pe un suport extern,
- transmiterea prin e-mail a documentelor pentru a fi salvate acolo.
Este important să existe modalități care să asigure regăsirea rapidă a informațiilor. Dacă se găsește un sistem bun de generare a acronimelor care desemnează numele fișierelor, cu siguranță, procesul de regăsire va fi eficient.
Pentru facturile de telefonie mobilă acel acronim va conține AAAAAA-YYYY-LL-ZZ unde AAA...A este numele rețelei de telefonie mobilă, YYYY este anul în care s-a emis factura, LL este luna în care s-a emis factura și ZZ este ziua în care s-a emis factura. Dacă a fost efectuată plata, fișierul cu ordinul de plată va conține AAAAAA-YYYY-LL-ZZ BBB, unde BBB este acronimul asociat băncii prin care s-a efectuat plata. În cazul în care există alte documente, vom identifica modalități clare de construire a acronimelor și vom face un fișier OPIS cu documentele digitizate ca să ne ușurăm munca de căutare. Denumirea documentului în clar va conține tipul documentului (adeverință, notă, înștiințare, aviz, răspuns, solicitare, etcetera) emitentul și data. Dacă simțim nevoia, acolo vom mai pune în text și alte elemente care să ne ajute, inclusiv acronimul documentului pentru a-l regăsi mai ușor.
Procesul de digitizare este:
- dificil,
- disciplinat,
- riguros,
- permanent,
- omogen,
- complet,
căci orice abordare ne va pune în situația de a nu mai știi dacă avem sau nu documentul digitizat, ceea ce înseamnă că trebuie să-l căutăm în arhiva cu hârtii, ca după ce l-am găsit să ne dăm seama că îl aveam și în format electronic și l-am căutat degeaba, când aveam de făcut altceva.
Este rezonabil să derulăm procesul de digitizare exact așa cum fac și cei care trec la digitizarea arhivelor din întreprinderi. Este important ca la procesul de digitizare să nu se facă niciun rabat de la calitatea transpunerii informațiilor de pe suportul de pe hârtie la fișier text sau fișier imagine, căci nu este deloc productiv să fie repetate la momente diferite corecțiile pentru a înlocui fișierele cu deficiențe de calitate. Rezoluția este esențială în procesul de scanare și de aceea trebuie pornit de la realitatea că:
- de la o rezoluție mare la una mică drumul e posibil, dar invers, nu,
- căutarea fișierului de înlocuit nu este o treabă ușoară,
- procesul de asigurare a calității este el însuși bântuit de riscuri.
Se știe că o treabă trebuie făcută bine de la început și trebuie să existe un plan pentru digitizarea domestică, astfel încât în doi sau trei ani acest proces să fie finalizat, mergând în paralel cu digitizarea documentelor curente și cu digitizarea documentelor de arhivă, sistematizate anterior pentru a nu digitiza de mai multe ori un același document.

(06 octombrie 20210

Informatizare sau digitalizare?

Digitalizarea este procesul prin care se obțin fișiere care se stochează în memoria unui calculator. Aceste fișiere se obțin prin:
- scanare,
- fotografiere,
- captare de sunet,
- tastare de texte,
- utilizare screen touch,
- folosire de senzori.
Se vorbește de digitalizarea:
- cărților dintr-o bibliotecă,
- filmelor de la cinematecă,
- arhivelor instituțiilor de stat,
- benzilor de magnetofon de la radiodifuziune,
- manuscriselor lui EMINESCU,
- afișelor cu spectacolele Teatrului Național.
Există un proces amplu de digitalizare, numai că acesta presupune:
- echipamente,
- oameni,
- bani,
- obiective,
- eficiență,
- calitate,
- finalitate.
Trebuie urmărită finalitatea procesului de digitalizare, iar acest lucru presupune ca utilizatorii:
- să crească numeric,
- să folosească bazele de date,
- să valideze utilitatea procesului.

Așa cum este pornită digitalizarea dovedește:

- amatorism,

- nepricepere,

- ambiguitate,

- subiectivism.

Faptul că nu se vorbește de un concept clar, bine definit, ridică semne de întrebare. Este mult prea vag să se vorbească de digitalizare în general, ci trebuie stabilit un obiectiv clar. De exemplu, încheierea transpunerii în format digital a arhivelor în 5 ani, cu etape clare, dintre care enumer:

- achiziționarea de echipamente,

- formarea de persoane,

- asigurarea continuității,

- menținerea ritmului,

- evaluarea stadiilor,

- asigurarea calității,

- asigurarea de resurse,

- efectuarea de corecții.

Dacă se vorbește de digitalizarea unei biblioteci de 1.000.000 de exemplare, se vor stabili exact cu se face digitalizarea unui volum și mai ales cum se va face accesul la componentele acelor baze de date. Criteriile flexibile de acces dau valoare oricărei digitalizări.

(18 septembrie 2021)

Interpretări originale

 Îmi place de mă omor faptul că noi avem interpretări originale la orice. Comunismul nostru original a fost cel cu societatea socialistă multilateral dezvoltată, care a însemnat:
- stat pe loc,
- sărăcie lucie,
- minciună cât cuprinde,
- aplauze și grandomanie,
- cultul personalității exacerbat.
A venit Revoluția din Decembrie și a aduc democrația originală cu:
- capitaliști de carton,
- lozinci periculoase,
- mocirleală generalizată,
- corupție endemică,
- jumătăți de măsură.

În vremea comunismului s-a dorit informatizarea cu reducerea numărului de birocrați, ceea ce a înspăinântat lumea de la ghișee. Nu s-a făcut nimic. Democrația originală a venit cu strategia dezvoltării societății informaționale, pe mai multe etape, dar fără bani, fără continuitate și fără a urmări finalități, nu s-a realizat mare brânză. Numai pandemia a reușit să bage groaza în birocrați și să determine accelerarea procesului de informatizare prin implementarea de aplicații care să-l facă pe cetățean să evite venirea în contact cu funcționarul de la ghișeu, deși totul a fost gândit ca funcționarul de la ghișeu să fie protejat de contactele cu cetățenii. Totul a mers până la un punct, când venirea relaxărilor în cascadă a generat scăderea ritmului de realizare de aplicații și acum ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic, ghișeul, funcționarii și cetățenii trăiesc aceleași drame ca cele de dinainte de pandemie. Probabil valul al IV-lea să restarteze procesul de implementare de aplicații care să-l scutească pe cetățean de umilințele mersului la ghișeele instituțiilor statului corupt, inert și ineficient, pentru a-și rezolva problemele cotidiene.

(18 septembrie 2021)

Cum ne dăm seama că o aplicație informatică online este proastă...

 Nu este deloc greu să vedem că aplicația informatică este proastă. O aplicație informatică online este proastă dacă și numai dacă:

- ne enervează,

- greșim de prea multe ori la introducerea datelor,

- este lipsită de autoconfigurare,

- cere să știm date tehnice,

- are interfață prea diferită de aplicații echivalente,

- nu respectă reguli elementare.

Sunt aplicații de bancă la terminalele ATM care pun întrebarea tâmpită dacă vrem să continuăm când comisionul este zero. Omul vine la automat să facă o operație. Orice om cu scaun la cap bate drumul să facă operația. Orice om cu scaun la cap dacă are comision zero o face precis. Sunt sigur că dacă dezvoltatorul:

- ar fi pus întrebarea,

- ar fi contorizat când comisionul este zero nu s-ar fi continuat,

- ar fi analizat, 

sunt sigur că ar fi ajuns la concluzia că întrebarea dacă să continue s-ar fi pus doar dacă acel comision este diferit de zero. În acest context autoconfigurarea interfeței ar fi presupus ca numărarea răspunsurilor să fie analizată periodic și în final să se afișeze mesaj numai dacă acel comision este nenul. Așa cum e făcută interfața arată că aplicația informatică este proastă.

(18 aprilie 2021)

Cu informatizarea la pământ

 Coada de la ANAF și mesajele transmise prin textele de pe ușă arată că cei de la ANAF nu au fost influențați de pandemie în niciun fel. Singura cale de a-i mișca din loc este desființarea lor și reînființarea sub o altă titulatură cu condiția ca niciun salariat din actualul ANAF să nu mai pună piciorul în noua structură organizatorică. Toți lucrează atât de prost încât nu vor face niciodată nimic în domeniul informatizării, că nu pricem nimic și au o plăcere diabolică să-i umilească oe cetățenii cu care relaționează.

În opinia mea, informatizarea la ANAF trebuie să se deruleze orientând totul spre cetățean astfel.

- trei luni să se înregistreze toate cererile poporului care vine la ghișeu,

- să se găsească o listă de cuvinte cheie care arată ce vor cetățenii,

- se formulează probleme de rezolvat ale cetățenilor,

- se structurează intefața prietenoasă orientată pe vocabularul cetățeanului,

- se definesc fluxuri de documente cu informație minimă de la cetățean,

- se structurează formulare specifice prelucrării automate,

- se stabilesc modalități de validare care ușurează munca cetățeanului,

- se construiesc proceduri de soluționare cereri de către funcționari,

- se implementează management de documente pentru urmărirea stadiilor,

- se analizează activitatea funcționarilor funcție de soluțiile date.

Trebuie regândit totul și schimbat modul acesta birocratic primitiv de lucru, în care statul îl consideră pe cetățean infractor chiar și când cetățeanul vine să plătească texe și impozite. Cine are curiozitatea să citească mesajele scrise pe ușile birourilor ANAF își dă seama că această instituție este împietrită undeva la anul 12 noiembrie 1330 când s-a încheiat lupta de la Posada când soldații aruncau cu bolovani în dușmanii lor, așa cum arată Cronica Pictată de la Viena. Numai o revoluție ar mai salva această instituție prăbușită în sine prin suficiența așa-zișilor specialiști de informatică aciuiți acolo.

Morala: în țările baltice omul vine la ghișeu să anunțe o naștere sau un deces. În rest, totul se rezolvă în relația cu statul de la calcluator. Punct.

(06 aprilie 2021)

O soluție informatizată 100% pentru ANAF

Eu sunt Gigel, contribuabilul și vreau să-mi plătesc birurile spre statul bolșevic la termen și să nu fiu dator un cent la acesta. Vreau să fac acest lucru folosind o aplicație informatică adevărată nu o caricatură de doi bani pe care ANAF o propune în ignoranța sa desîăvârșită azi. Deci, eu:

- intru pe portalul ANAF,

- îmi fac cont ga persoană fizică,

- este la fel ca la băncile virtuale,

- nu aștept nimic de la ANAF, nicxi cod, nici parolă, NIMIC,

- selectez pentru ce plătesc acolo, să zicem chirii,

- încarc PDF-uri cu contracte,

- completez formularul ADAPTAT la ceea ce am eu de plată,

- mi se validează ce am de plată,

- selectez să plătesc,

- fac plata așa cum se face la telefon sau DIGI sau la amazon.com,

- primesc confirmarea că am achitat birul,

- bye, bye!

Soluția propusă aici nu este nici pentru România, nici pentru anul 2020, ci pentru Coreea de Nord a anului 2030, când un alt membru al dinastiei KIM va ridica un deget spre implementare.

Totul trebuie să fie simplu, căci pe mediul online există deja experiență care trebuie preluată și fructificată pentru a ușura viața contribuabilului. Soluțiile primitive existente la ora actuală fac viața mea în online un calvar. Acum a face un cont e o calamitate. Acum eu primesc un cod generat automat ca la nicio bancă virtuală unde se lucrează cu bani nu cu hârtii. Acum nici nu știu cum să plătesc căci nu se plătește din aplicația de la ANAF, ci de altundeva, ghișeu.ro. Contul unde trebuie să plărtesc are o denumire într-un portal și o altă denumire în alt portal. Ca să nu spun că există mai multe conturi cu denumiri asemănătoare și eu am șanse mari să fac confuzii. 

Soluția propusă azi de ANAF este o soluție birocratică, lipsită de respect față de mine ca plătitor de texe, căci funcționarii îi detestă pe plătitori, lucru care se observă prin tot ceea ce ei fac acolo, prin cozile pe care le generează și prin lipsa criminală de soluții. Dermonstrația e simplă: luați un formular care are Ț rânduri și K rubrici și numărați câte din ele se completează, adică L. Împărțiți pe L la K*Ț și vă va apuca plânsul și depresia. Ca să fiu mai explicit, priviți o factură și faceți același calcul pe 100 de facturi completate și veți sfârși la Socola.

(29 mai 2020)

Soluții informatizate ca lumea

Dacă vreau să preschimb permisul de conducător auto, o soluție complet informatizată presupune parcurgerea următorilor pași:

- lansarea cererii mele de preschimbare,

- mi se dă o parolă de acces,

- eu introduc date despre mine,

- aplicația preia date legate de vechiul permis din baza de date a instituției,

- aplicația preia din baza de date a populației date despre CI-ul meu,

- la o următoare logare a mea plătesc prin e-banking taxa cu ordin de plată preformat,

- aplicația îmi impune efectuarea fotografiei așa cum se face la orice bancă virtuală cu telefon mobil,

- ofer semnătura mea ca foto=grafie jpeg, pe un format normat,

- medicii din centrele medicale agreate se loghează cu organizația care eliberează  permise,

- ei folosesc CNP-ul meu și rezultatul controlului lor medical,

- după ce au fost făcute toate controalele conducerea centrului se loghează și dă calificativul final.

Toate piesele fiind introduse, dosarul este finalizat, deci sunt îndeplinite condițiile eliberării permisului dacă sunt îndeplinite condițiile cerute de lege. Permisul este trimis prin poștă. Deci, NU MAI ESTE NECESARĂ PREZENȚA persoanei, căci totul este informatizat. Personalul de specialitate are posibilitatea în acest fel de a analiza conținutul dosarelor și de a da soluții în mod eficient, fiind nevoie de o calificare extraordinară în derularea proceselor decizionale.

Soluția aceasta este pentru anul 2030, în niciun caz pentru anul 2020 și nici pentru anii ce vor urma. Personalul de specialitate nu va mai fi pus în situația de a se ocupa de elemente de birocrație, care sunt mâncătoare de timp, ci va lucra concret pentru a soluționa probleme ale oamenilor, bazându-se pe cunoștințe vaste legate de corelarea de nuanțe.

Această soluție nu exclude pe cei care doresc să meargă pe varianta clasică. De fiecare dată va trebui să se explice care sunt avantajele folositii soluției integrate, care presupune accesarea unei aplicații și utilizarea de către aplicație a bazelor de date proprii, a bazei de date a populației și a bazei de date din sistemul medical. Se va estima timpul economisit de utilizarea soluției 100% informatizate comparativ cu soluția clasică. Eu am calculat 15 ore consumate de mine în regim clasic, față de 5 ore cât am estimat dacă se folosește forma informatizată. Dacă sistemul medical ar avea completate elementele. fișa aceea ar trebui obținută automat de către aplicația permise-auto care ar avea acces cu CNP la informațiile privind cele 5 analize, ceea ce ar însemna 2 minute. Interacțiunea solicitant-aplicație ar trebui să fie de 40 minute cel mult. Comparând 40 minute cu 15 ore, zic eu, diferența este uriașă.

(28 mai 2020)

COVID 19 și informatizarea

În țara noastră informatizarea a fost este și va fi un proces prioritar, cu suișuri și coborâșuri. Au fost perioade bune când au fost făcute investiții semnificative, dar au fost și perioade, când aceste investiții au avut un ritm cu totul nesatisfăcător. Nici UE ca structură de avangardă nu s-a spart în a finanța informatizarea. Dovadă este reproiectarea strategiei de la Lisabona, când Agenda electrob=nică a fost decalată aiuritor și nejustificat. Oricum COVID 19 a dat peste cap totul și i-a pus pe decidenți să facă din informatizare on obiectiv strategic a cărei evoluție exponențală trebuie să se deruleze cât mai urgent, căciȘ

- educația,

- tranzacțiile,

- business-ul,

- producția,

- lucrul,

fără informatică seamănă cu omul fără cap care s-ar plimba dezorientat pe străzi.

Cei care stăteau să aștepte Paștele Cailor pentru a lua decizii cruciale în zona accelerării procesului de informatizare acum:

- fac ceea ce trebuiau să facă cu ani în urmă,

- alocă bani axdevărați pentru informatizare,

- se implică să facă totul operațional,

- se miră că nu au făcut mare brânză până acum.

Consider că acum este cel mai bun prilej de a face ca informatizarea să se facă neîntârziat și să se schimbe mentalitatea oamenilor în totalitate, căci viața ne mână de la spate. Nimeni nu mai are cum să invoce vreo scuză, căci oamenii cer informatizarea. Se zice că frica păzește bostănăria și azi mai mult ca oricând respectarea restricțiilor pentru a ne apăra de COVID 19 se realizează 100% prin informatizare, căci teleșcoala este soluție pentru educație, telelucrul este soluție pentru munca în multe domenii și e-Banking este șansa de a face plăți fără a merge la ghișee sau să stăm la cozi.

Acum, nimeni nu mai are cum să invoce neștiința sau lipsa abilităților de a face interacțiune cu computerul. Vrem sau nu vrem, trebuie să luăm taurul de coarne și să învățăm să folosim computerul pentru a ne salva. Ori, pentru aceasta trebuie să avem computer, Internet și aplicații informatice corecte, cu interfețe prietenoase.

(18 marrtie 2020)

(

Rezistența la informatizare la români

Rezistența la informatizare la români este proverbială și se vede de la un kilometru căci:

- sistemul de sănătate stă blocat de o lună,

- primăriile nu implemenetază ghișeul electronic,

- votul electronic este la ani lumină de noi,

- catalogul electronic din școli e doar un deziderat,

- fluxurile informatice sunt incomplete și întortocheate,

- serviciile publice electronice sunt apoape nule.

La noi un buletin de identitate nu se comandă electronic. Nici pașaportul nu se comandă electronic. Despre plata impozitelor lucrurile sunt aberant de sofisticate, căci interfețele sunt atât de neprietenoase încât îi sperie și pe cei mai perseverenți cetățeni care ar vrea să-și îmbunătățească nivelul de confort și să facă economie de timp.

În loc să intrăm pe un site și să solicităm o adeverință, acum:

- mergem la sediul instituției,

- depunem o cerere tip care este înregistrată,

- ni se dă un termen de soluționare,

- dăm un telefon să vedem dacă la acel termen e gata răspunsul la cerere,

- facem un drum să luăm hârtia cu soluția.

Totul se rezolva prin informatizare astfel:

- intram pe un site,

- ne făceam un cont,

- completam minimal un tabel bifând,

- eram căutați în baza de date,

- ni se genera soluția,

- soluția era trimisă ca document,

- noi tipăream paginile.

Există o mare rezistență la români în chestia cu informatizarea căci statul care este un manager foarte slab nu știe să pună problema. Dacă la plata de impozite s-ar reduce cu 15% nivelul doar pentru cei ce plătesc online, dacă managementul de documente i-ar ierarhiza pe funcționari pentru calitatea prestațiilor în online, dacă rețetele compensate din sistemul manual ar fi cu 30% mai scumpe decât în mediul online, cu siguranță că presiunea ar fi alta și informatizarea ar avea un alt ritm. Și pentru celelalte aplicații tot așa ar sta problema, căci totul se reduce la bani. Dacă depunerea bilanțurilor ar fi stimulată financiar, dacă obținerea de certificări și examinările s-ar face online în condiții avantajoase pentru cetățeni, cu siguranță că informatizarea nu ar mai fi un obstacol.

Există mentalitatea că informatizând, nu se mai fură, nu se mai tărăgănează. Un pic de adevăr există și aici, căci odată introdus un document în sistem, el lasă urme chiar dacă este șters și sistemele de autentificare identifică persoana, locul și momentul când se produce o activitate, deci nu se mai invocă niciun nu am știut sau nu știu cine a făcut cutare chestie. Informatizarea disciplinează, responsabilizează și eficientizează, adică face exact ceea ce au nevoie cetățenii acum.

(23 iulie 2019)

Primitivismul economiștilor și așa-zișilor analiști mioritici

Primitivismul economiștilor dâmbovițeni și cel al așa-zișilor analiști mioritici, mă sperie îngrozitor. Îi aud vorbind despre:

- sustenabilitate,

- eficiență,

- profitabilitate,

- productivitate,

- cize,

- stagnări,

- proporții, 

- macrostabilitate,

cu atâta ușurință, dar nu este greu de văzut că sunt de un descriptivism oribil, ei nefiind în stare să asigure nici măcare profitabilitatea unui closet public.

Abordările lor primitive, vulgare și neinteresante s-au văzut mai ales în anul 2009 când prezidentul le-a zis că economia românească nu este afectată de nicio criză, căci se alegea, iar ei au aplaudat frenetic zidul care înconjura țara și o ocrotea de criză. Iar după alegeri, evident criza s-a năpustit distrugătoare asupra salariilor românilor care au scăzut cu 25% zic unii, cu 40% zic gurile rele.

Acum se poartă o teorie conform căreia pe timpul lui CEAUȘESCU la 3 muncitori era una bucată pensionar, în timp ce acum raportul ar fi cam de 1:1, adică un muncitor ține în spinare un pensionar. Așa cum este prezentată problema cu:

- prea mulți pensionari,

- prăbușirea iminentă a sistemului de pensii,

- rolul exclusiv al pensionarilor consumatori,

este clar că analizele duc spre o singură direcție și anume exterminarea pensionarilor, care sunt:

- inutili,

- nenecesari,

- neproductivi,

- consumatori,

- bolnăvicioși,

- plimbăreți,

- încurcăreți,

- guralivi,

- plictisitori,

- răutăcioși,

- retrograzi,

- absurzi.

Lumea uită că timpul nu stă în loc și fiecare este tânăr, adult, matur și bătrân pensionar, ceea ce sunt sigur că nu va conveni nimănui să vadă tinerele generații blamându-i și arătându-i cu deștiul ca pe iultimele scursuri, pe acești nefericiți de bătrâni, pensionari, triști și mai ales uitați și detestați fără să aibă vreo vină că-și urnează cursul firesc al vieții, înainte de plecare.

Dar să revin la acei analiști și economiști stupizi care vântură acel raport de 1:1 între muncitori și pensionari, prevestind zile negre gândindu-se la anii 2032 și 2033 când avalanșa de decreței va penetra sistemul de pensii. Acești analiști și economiști obscuri, vulgari, primitivi și anoști uită că societatea a traversat niște momente precum:

- informatizarea,

- cibernetizarea,

- robotizarea,

- mobilezarea,

care au adus noi valențe productivității muncii și calității produselor, punând accent pe fiabilitatea acestora. În noul context creat, sunt sigur că niște economiști și niște analiști cu creier, nefiind cazul celor de pe meleagurile noastre cele mioritice, ar calcula o chestie numită muncitorul echivalent și ar descoperi că un muncitor de acum este cel puțin cât 3-5 muncitori echivalenți de acum 50 de ani și ceea ce i-ar surprinde este faptul că profilul pensionarului-consumator nu s-a prea modificat, ba  din contră, din cauza nenumăratelor privațiuni, un pensionar de azi este undeva la 0,7 dintr-un pensionar de acum 50 de ani. Rezultă fără dificultate că raportul de 1:1 este nerealist, ci un raport de 3:1, adică 3 muncitori echivalenți la 1 pensionar echivalent ar fi cu mult mai apropiat de o abordare științifică, realistă, decentă, nealarmistă și mai ales riguroasă a problemei.

Când îl aud pe eternul Mugur ISĂRESCU, cel cu crâmpoșia lui, vorbind despre echilibre și dezechilibre, mă sperii și-mi pierd somnul. Suntem în secolul al XXI-lea și bietul de el trăiește în Evul Mediu al iluminismului inchizițional, fără să înțeleagă provocările de azi. Euro în 2020?

(13 martie 2018)

Mobilizare sau mobilezare

De vreo douăzeci și ceva de ani a apărut telefonul mobil. Acum se zice:

- dă-mi mobilul,

- aplicații mobile,

- folosirea mobilului,

- telegonia mobilă,

- comanda de pe mobil,

- informarea cu mobilul,

ceea ce arată că acest micuț echipament care este telefonul mobil, a intrat în viața noastră ireversibil, eficient și mai ales drăguș, cu voioșie și alert.

Noi folosim cuvintele informatică și informatizare. Cu primul definim un domeniu, cu al doilea definim procesele prin care informatica pătrunde în societate, în economie, în tehnică, în medicină, pentru a da soluții flosind computere, cu beneficii maxime pentru oameni.

Noi folosim cuvintele cibernetică și ciberneticare. Cu primul definim un domeniu, cu al doilea definim procesele prin care cibernetica pătrunde în societate, în economie, în tehnică, în medicină, pentru a da soluții flosind modelele și principiile cibernetice, cu beneficii maxime pentru oameni.

Noi folosim cuvintele roboți, robotică  și robotizare. Cu primul definim echipamente complexe, cu al doilea definim un domeniu tehnic ultramodern iar cu al treilea definim procesele prin care robotica pătrunde în societate, în economie, în tehnică, în medicină, pentru a da soluții flosind roboții și principiile roboticii, cu beneficii maxime pentru oameni.

Noi folosim telefonul mobil pentru a discuta cu prieteni, cu rude, cu oficiali de oriunde ne-am afla, dar și pentru a face plăți, pentru a face tot felul de tranzacții, pentru a trimite scrisori pe poșta electronică, pentru a face poze, pentru a viziona filme. Dacă pe vremuri de la cuvântul mobil a derivat cuvântul mobilizare pe care îl găsim în dex cu semnificația cunoscută de toată lumea, este greu de inventat cuvântul mobilică așa cum este informatică, cibernetică sau matematică, deși un echivalent ar fi dinamică. Totuși cred că pentru telefonul mobil se potrivește procesul de mobilezare, adică de penetrare a facilităților pe care le oferă telefonia mobilă în economie, în tehnică, în știință, în medicină. Așa cum există cuvântul sponsor care spune totul și care nu prea este de înlocuit fără a deveni ridicoli, tot așa cred că este corect să zicem mobilezare pentru tot ce se dezvoltă în jurul telefonului mobil, folosind resursele acestuia. Deci, există cu vântul mobil pentru a defini mai pe scutătură telefonul mobil. Va exista cuvântul mobilezare pentru a defini toate procesele în care telefonul mobil este folosit ca instrument pentru a soluționa probleme concrete de la distanță, doar printr-o apăsare de buton. Deja există așa ceva. 

Se deschide ușa de la garaj cu telefonul mobil.

Se fac tranzacții pe bursă cu telefonul mobil.

Se fac plăți de facturi în mod curent cu telefonul mobil.

Se stinge lumina în casă cu telefonul mobil.

Se trimit e-mailuri de pe telefonul mobil.

Cu siguranță că viitorul ne va rezerva multe alte surprize în care telefonul mobil dacă nu este chiar piesa principală, este elementul cheie care va fi parte dintr-un flux extrem de complicat, mobilezarea fiind inclusă alături de informatizare, cibernetizare și de robotizare într-o construcție extrem de complexă, dar până la urmă revoluționară pentru specia umană. 

(06 martie 2018)

Milionul de laptopuri

Am mai spus și o repet: în societate organul crează funcția și nu este ca în biologie unde s-ar zice că funcția crează organul, după Carl von Linné.

Vin cu un exemplu.

Prin anul 2005 s-a prezentat la mine pe când eram director la Direcția de Informatizare și Personal din Ministerul Educației și cercetării, profesorul pensionar M.P. cu propunerea de a lansa un program susținut de profesorul  Nicholas Negropontede la MIT, de înzestrare a învățământului gimnazial și liceal de la noi cu 1.000.000 de laptopuri de 100 USD bucata. Mi s-a explicat că în Brazilia, China și India acest program național finanțat de guvernele țărilor respective a funcționat.

Se făcea u mare eroare și anume, nu se ținea seama de faptul că Brazilia are o populație de 202.768.562 locuitori, China are o populație de 1.350.695.000 locuitor, India are o populație de 1.330.000.000 locuitori, în timp de România are o populație de 20.121.641, adică de cel puțin 10 ori mai mică decât Brazilia și de 60 de ori mai mică decât India și China. Înseamnă că milionul de laptopuri funcționează cu totul  diferit acolo în comparație cu populația de la noi, mai ales că PIB-ul pe cap de locuitpr arată cu totul altfel la ei decât la noi și tot așa se pune problema și cu semnificația unui laptop la elevul de la noi și, respectiv, la elevul brazilian, chinez sau indian.

Ca lucrurile să fie clare, am propus și s-a întrunit o comisie formată din cei mai tari profesori de calculatoare din Ro care a analizat această problemă pentru a se lua o decizie corectă legată de a achizițional cele 1.000.000 de laptopuri la 100 USD bucata, adică un efort de 100.000.000 USD pentru statul român și a rezultat că nu este oportună o astfel de investiție pentru că:

- exista deja programul de 200 euro pentru calculatoare la elevi cu venituri mici;

- tehnic folosirea în clase este imposibilă din cauza firelor de alimentare;

- fiabilitatea ar face ca 30% să fie în reparații ceea ce presupune service imens;

- costurile ascunse sunt mult mai mari decât cei 100 USD per bucată.

Răspunsul a fost convingător și acest program nu a fost implementat. Era rezonabil ca statul să sprijine cu 300 - 400 euro familiile pentru a achiziționa laptopuri performante, părinții venind și ei cu niște sume. Sunt sigur că impunând accesul la acest program a familiilor sărace, dar cu oarece venituri, nu ar mai fi existat familii cu venituri zero, așa cum se demonstra la programul 200 euro, ci lucrurile ar fi luat o cu totul altă întorsătură. Formula nu a fost agreată, pentru că se stricau niște jocuri, căci dacă laptopul ar fi costat nu 100 USD, ci 97 USD și programul ar fi prevăzut 120 USD din mărinimia condeiului, diferența...

(11 mai 2017)